Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 191/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PEN NR. 191/
Ședința publică din 17 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--, JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător:- - -
Judecător: dr.
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul penal declarat de partea vătămată, domiciliată în Pitești, -,.40,.A,.6, județul A, împotriva deciziei penale nr.178 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 10 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată la data de 17 martie 2009, când în urma dezbaterii s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Constată că, rin p. sentința penală nr.459 din 5 martie 2008, Judecătoria Piteștia hotărât următoarele:
Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infr. prev. de art. 246. penal în infracțiunea prev. de art. 132din legea nr. 78/2000, republicată.
În baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a achitat pe inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246. pen. infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin 2. pen. infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a pr. pen. a achitat pe inculpata - pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privata prev. de art. 290. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d pr. pen a achitat pe inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin 2. Pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a pr. pen. achitat pe inculpata -, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a pr. pen a achitat pe inculpata - pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privata prev. de art. 290. pen.
A condamnat pe inculpata -, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246. pen, cu reținerea art. 75 alin. 1 lit. d și alin. 2. pen.
În temeiul art. 861. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere iar în baza art. 862. pen. a fixat termenul de încercare la 5 ani.
Pe durata termenului de încercarea inculpata este obligată să respecte dispozițiile art. 863alin 1 lit. b-d pen, iar în baza art. 863alin 1 lit. a pen. inculpata este obligată să se prezinte lunar la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, la termenele fixate de consilierii de probațiune.
S-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 864. pen.
A respins cererea privind restabilirea situației anterioare formulată de partea vătămată.
În baza art. 191. pr. pen. a obligat pe inculpata - să plătească 300 ( trei sute) lei RON reprezentând o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în cauza iar restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin încheierea din data de 02.05.2007 din dosar s-a dispus în temeiul art. 2781alin.8 lit.c proc.pen. admiterea plângerii formulate de către petenta și s-a desființat rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești pronunțată la data de 11.12.2006 în dosarul nr. 3808/P/2006 iar cauza a fost reținută spre judecare.
S-a reținut în considerentele încheierii că la data de 13.03.2007 a fost înregistrată la Judecătoria Pitești plângerea petentei formulată împotriva rezoluției sus-amintite, petenta criticând legalitatea și
temeinicia rezoluției atacate arătând în esență că soluția adoptată se bazează pe o apreciere greșită a probelor. S-a mai reținut că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești pronunțată la data de 11.12.2006 în dosarul nr. 2808/P/2006 s-a dispus confirmarea propunerii organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală în cauza privind pe - și -, cercetate sub aspectul săvârșiri infracțiunilor prevăzute de art. 246.pen. art. 271 alin.2 pen, art. 292.pen. și art. 290.pen. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Din analiza întregului material probator administrat nemijlocit de către prima instanță precum și a celui administrat în dosarul nr. 3808/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteștis -a reținut în fapt următoarele: partea vătămată este cumnata inculpatei -, soțul acesteia fiind frate cu partea vătămată. La data de 20.10.1994 părinții părții vătămate, și -, ulterior decedată, au încheiat un contract de întreținere cu partea vătămată și soțul acesteia, prin care au cedat în deplină proprietate și posesie apartamentul proprietate personală situat în Pitești, str. 1 -,. 40,.A,.6. Contractul a fost autentificat la notariatul de stat sub nr. 25830/20.10.1994 (18 dosar nr. 3808/P/2006). Ulterior, tatăl părții vătămate, a făcut, în ianuarie 2000, un testament în favoarea celor trei copii, soțul inculpatei -, și, partea vătămată. In cuprinsul testamentului erau menționate expres bunurile ce urmau să revină fiecărui beneficiar la decesului testatorului (fila 132), fiind exclus, desigur, apartamentul pe care anterior îl cedase fiicei sale în schimbul întreținerii. Partea vătămată dar și fratele acesteia locuiesc în același bloc cu testatorul dar la scări diferite iar cumnata părții vătămate, inculpata - ocupa funcția de administrator, începând cu anul 1996, în cadrul asociației de locatari transformată ulterior în asociație de proprietari.
Partea vătămată și soțul său au solicitat înscrierea în evidențele asociației ca proprietari ai apartamentului dobândit prin contractul de întreținere anterior menționat. Din acestă cauză au apărut neînțelegeri între familia și inculpata - și soțul acesteia. În condițiile în care inculpata - era, la acea dată, administrator la asociație, demersurile părții vătămate nu au primit o rezolvare pozitivă; din declarația martorului, președintele asociației în perioada respectivă rezultând că inculpata - i-a spus că "și ea are dreptul la apartament." De altfel, partea vătămată a fost supusă și la violențe fizice de către inculpata - deoarece din sentința penală nr. 590/01.03.2000 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia penală nr. 531/R/11.09.2000 pronunțată de Tribunalul Argeș rezultă că inculpata - a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin.2 pen. fapta săvârșită la data de 20.11.1999 și pentru care a intervenit reabilitarea.
In baza contractului de întreținere, părții vătămate și soțului acesteia le-au fost încheiate contracte de furnizare a energiei electrice pentru consumatori casnici și de furnizare a gazelor naturale iar Primăria Pitești - Direcția Economică a înscris la rolul fiscal, al celor doi soți, apartamentul situat în P, str. -. 40,.A,.6.
La data de 28.01.2003 partea vătămată și soțul său au chemat în judecată Asociația de Locatari nr.596.
Prin sentința civilă nr. 2665/01.07.2003 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia civilă nr.241/18.03.2004 a Tribunalului Argeș și irevocabilă prin decizia civilă nr. 216/R/28.02.2005 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTIa fost obligată pârâta Asociația de Locatari nr. 596 Pitești să înscrie în evidențele sale ca proprietari ai imobilului din Pitești, str. -,. 40,.A,.6, pe reclamanții și.
de atac, respectiv apelul și recursul, promovate de Asociația de Locatari nr. 596, reprezentată de către inculpata -, au fost respinse.
În considerentele sentinței civile nr.2665/01.07.2003 a Judecătoriei Pitești ( fila nr. 16 dosar 3808/P/2006) s-a motivat că prin contractul de întreținere reclamanții au dovedit faptul că au devenit proprietarii imobilului în litigiu urmând ca în schimbul acestei proprietăți să presteze întreținere soților ( - ulterior decedată) la domiciliul acestora. S-a mai reținut că toate drepturile cu privire la imobil în raporturile cu terții aparțin reclamanților, inclusiv acela de a înstrăina imobilul (cu condiția tolerării persoanelor întreținute). Nici un astfel de drept nu revine lui sau Asociației de locatari, iar ca urmare, în toate evidențele autorităților se impune să figureze reclamanții ca proprietari. S-a reliefat că atitudinea asociației este vădit ilegală și abuzivă iar argumentele invocate de asociație depășesc orice limită de rezonabilitate și s-a reliefat că beneficiarul întreținerii a arătat în cererea sa de intervenție că este perfect de acord cu cererea reclamanților.
Acest ultim aspect reiese și din declarația autentificată sub nr. 437/07.02.2005 la Biroul Notarului Public ( 19 dos. 3808/P/2006) respectiv 6168/03.11.2003 la Biroul Notarilor Publici Asociați " " ( 117) din care rezultă că toate taxele, impozitele, cheltuielile, datoriile către administrația blocului sunt suportate de soții care respectă clauzele contractuale. a declarat că este întreținut de familia care suportă toate cheltuielile ocazionate de întreținerea sa precum și cheltuielile aferente apartamentului iar fondurile proprii sunt folosite în scopuri personale.
Sentința civilă nr. 2665/2003 a Judecătoriei Pitești nu a fost pusă în executare de către Asociația de locatari nr. 596 devenită ulterior Asociația de Proprietari "- 40" (in baza încheierii nr. 921/15.04.2005). De câte ori partea vătămată a solicitat ca asociația să se supună hotărârii judecătorești s-a lovit de refuzul categoric al inculpatei -.
Partea vătămată și soțul sau au formulat o nouă acțiune având ca obiect "obligație de a face" înregistrată sub nr. 2800/2005 la Judecătoria Pitești. Cererea a fost admisă iar Asociația de Proprietari - 40 fost obligată să plătească în favoarea statului o amendă civilă în cuantum de 500.000 lei ROL pe zi de întârziere până la executarea obligației stabilite prin sentința civilă nr. 2665/2003 pronunțată de Judecătoria Pitești. Chiar și în aceste condiții, inculpata - a continuat, în cadrul asociației, să se opună punerii în executare a sentinței civile nr. 2665/2003 pronunțată de Judecătoria Pitești. Astfel, dacă inițial inculpata - a încasat banii pentru plata cheltuielilor aferente apartamentul situat în Pitești, str. -,. 40,.A, nr.6 de la partea vătămată, însă chitanțele le-a eliberat pe numele, tatăl părții vătămate, ulterior a refuzat să mai primească contravaloarea utilităților. Din această cauză, începând cu luna februarie anul 2006 partea vătămată a depus sumele de bani în contul Asociației de locatari nr. 596, deschis la BCR - Sucursala Pitești, nr. de cont pe care l-a aflat din chitanțele eliberate anterior. Inculpata - i-a comunicat în scris părții vătămate că va propune ca banii pe care îi depune în cont să fie încasați în cuantumul amenzii civile la care asociația a fost obligată (fila nr.64 din dosar).
fiind de situație, aspect ce rezultă chiar din declarația sa, inculpata -, care ocupa funcția de președinte în cadrul Asociației de Proprietari 40 începând cu luna decembrie 2004 și-a dat demisia la data de 01.02.2006. Cererea de demisie a fost înregistrată de către inculpata - în evidențele asociației însă nu a fost convocată Adunarea Generală datorită poziției inculpatei - care i-a comunicat celeilalte inculpate că este mai bine să aștepte definitivarea situației contabile, după care va fi convocata Adunarea Generală.
La data de 25.05.2006 la sediul Asociației de Proprietari - 40 s-a prezentat executorul judecătoresc în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 2665/2003 a Judecătoriei Pitești. Inculpata -, considerând că a demisionat, aspect pe care l-a adus la cunoștința executorului, a refuzat să semneze procesul verbal de punere în executare întocmit în dosarul de executare nr.49/2006. Din cuprinsul procesului verbal (fila 15 dosar 3808/P/2006) rezultă că la domiciliul inculpatei - unde este declarat și sediul asociației nu a găsit pe nimeni iar procesul verbal a fost afișat la avizierul asociației pe scara În dosarul de executare la data de 24.11.2006 s-a înaintat către BCR- Sucursala Pitești adresa de poprire asupra disponibilităților bănești din conturile Asociației de Proprietari - 40 până la concurența sumei de 2.658 lei reprezentând 2.020 lei cheltuieli de judecată și 638 lei cheltuieli de executare silită.
La data de 18.09.2006 a avut loc ședința Adunării Generale a Asociației de Proprietari - 40 iar din procesul verbal întocmit (fila 127) rezultă că inculpata - a menționat că a demisionat fiind eliberată din funcție. Ca urmare a atitudinii inculpatei - nu a fost supusă votului Adunării Generale înscrierea părții vătămate în evidențele asociației ca proprietar al apartamentului dobândit prin contractul de întreținere. De fiecare data când un asemenea aspect se lua în discuție inculpata - începea să se certe cu partea vătămată, astfel că situația degenera și se ajungea la urlete și țipete, potrivit declarației martorului
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești care a criticat-o pentru netemeinicie în sensul că în mod greșit a fost condamnată inculpata pentru infracțiunea prev. de art.246
Sentința a fost apelată, în termen și de către inculpată care a motivat că în mod greșit a fost condamnată, întrucât nu a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen și partea vătămată care a motivat că în mod greșit a fost achitată inculpata - pentru infracțiunile prev. de art. 246, 271, 292 și 290 și inculpata - pentru infracțiunile prev. de art. 271, 292 și 290
Prin decizia penală nr.178 din 23 septembrie 2008, Tribunalul Argeșa admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești și de către inculpata -, fiica lui și, născută la data de 12.05.1950 în comuna, jud., domiciliată în Pitești, b-dul. -,. 40,.B,.3, județul A, CNP -, împotriva sentinței penale nr.459 din 05.03.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr-, intimată fiind inculpata -, fiica lui și, născută la data de 24.06.1958 în B, sector 3, domiciliată în Pitești, b-dul. -,. 40,.A,.7, județul A, CNP -.
A desființat în totalitate sentința, precum și în parte încheierea din data de 02.05.2007, iar pe fond a respins plângerea formulată de către petenta.
A menținut în rest dispozițiile încheierii.
A respins ca nefondat apelul părții vătămate, fiica lui și -, născută la data de 26.03.1944, domiciliată în Pitești, b-dul. -,. 40,.A,.6, județul A, CNP -, pe care a obligat-o la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în Monitorul Oficial nr.574 din 30 iulie 2008 fost publicată Decizia nr.48 din 4 iunie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție care a soluționat în recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțele de judecată.
Potrivit acestei decizii, "dispozițiile art.2781alin.8 lit."a" proc.pen. se interpretează în sensul că, în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța investită nu poate pronunța soluția prev. de art.2781alin.8 lit."c" proc.pen.".
În acest context, tribunalul a constatat că în mod greșit, prin încheierea din data de 2 mai 2007 fost admisă plângerea.
În speță, tribunalul a apreciat că elementelor strânse în cadrul actelor premergătoare, justifică soluția inițială adoptată de către procuror, respectiv neînceperea urmăririi penale.
Astfel, cele două apelante inculpate au adoptat atitudini ce nu depășesc atribuțiile conferite de lege administratorului și președintelui asociației de proprietari.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate.
În susținerea orală a motivelor de recurs, partea vătămată consideră că decizia este nelegală, deoarece la momentul sesizării instanței, decizia nr.48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, nu era aplicabilă, deoarece a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 30 iulie 2008.
În ceea ce privește fondul cauzei, se susține că inculpatele - și - au generat starea de împotrivire la punerea în executare a hotărârii judecătorești și s-au împotrivit în mod nejustificat înscrierii în evidențele asociației de proprietari a apartamentului care aparține părții vătămate. Într-o astfel de situație, partea vătămată nu poate să folosească sau să dispună de imobil, deoarece nu poate obține acte de la asociația de locatari.
Examinând decizia supusă recursului din punct de vedere al motivelor invocate în limitele cazurilor de casare prevăzute de art.385/9 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat.
Prin decizia nr.48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis un recurs în interesul legii.
Instanța supremă, fiind sesizată cu interpretarea dispozițiilor prevăzute de art.278/1 alin.8 lit. din Codul d e procedură penală, admis recursul în interesul legii și a stabilit că: "în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța investită nu poate pronunța soluția prevăzută de art.278/1 alin.8 lit. din Codul d e procedură penală."
În legătură cu regimul juridic aplicabil acestei decizii și în general a deciziilor pronunțate de instanța supremă privind soluționarea recursurilor în interesul legii, curtea reține următoarele:
În conformitate cu disp.art.414/2 cod procedură penală, aceste decizii se publică în monitorul oficial și au un caracter obligatoriu în ceea ce privește interpretarea problemelor de drept avute în vedere cu ocazia soluționării recursului.
Momentul de la care o astfel de decizie devine obligatorie este acela al publicării în Monitorul Oficial, pentru că numai astfel ea este adusă la cunoștință în condițiile legii subiectelor de drept care trebuie să o aplice.
Caracterul obligatoriu a unor astfel de decizii, nu le conferă acestora și caracterul de izvoare formale ale dreptului. Deciziile pronunțate de Înalte C de Casație și Justiție cu ocazia soluționării recursurilor în interesul legii nu pot conține normele juridice.
Prin urmare, decizia nr.48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este izvor formal de drept, deoarece instanța supremă nu este abilitată de legiuitorul constituant să emită norme juridice, ci numai să aplice și să interpreteze legea. Rezultă chiar din conținutul dispozițiilor art.414/2 alin.1 Cod procedură penală, că obiectul recursului în interesul legii este acela de a asigura "interpretarea și aplicarea unitară a legii penale și a legii de procedură penală pe întreg teritoriul țării."
Legiuitorul nu recunoaște competența instanței supreme de a modifica, completa, sau abroga dispoziții normative.
Curtea constată că prin decizia nr.48/2007 instanța supremă a depășit limitele competenței conferită de legiuitor în ceea ce privește soluționarea recursului în interesul legii, deoarece prin soluția pronunțată nu a realizat numai o interpretare a legii, dar a adăugat la lege, stabilind practic o normă juridică.
Dacă legiuitorul nu a realizat o astfel de distincție, pe care instanța supremă o admite prin decizia nr.48/2007 în aplicarea dispozițiilor art.278/1 alin.8 lit.c Cod procedură penală, nici judecătorul, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, nu era competentă să facă o astfel de deosebire.
Decizia nr.48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este vădit neconstituțională, deoarece încalcă dispozițiile art.1 alin.4 din Constituție, care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat. Prin decizia cu numărul de mai sus, instanța supremă a adoptat o normă juridică și prin urmare depășit limitele de competență ale puterii judecătorești și a intervenit într-o zonă de atribuții care sunt rezervate exclusiv autorităților statului ce pot adopta normele de drept.
Sistemul legislativ român nu reglementează competența Curții Constituționale de a se pronunța asupra constituționalității deciziilor pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura soluționării recursurilor în interesul legii.
Principiul supremației Constituției prevăzut expres de dispozițiile art.1 alin.5 din Constituția României implică și garanții specifice pentru ca să se asigure caracterul efectiv și real al supremației legii fundamentale.
Una dintre aceste garanții o reprezintă controlul general realizat de către autoritățile statului privind respectarea și aplicarea normelor constituționale.
Conform statutului său, judecătorul de la o instanță de drept comun are obligația de a aplica și interpreta legea.
Interpretarea și aplicarea legii se realizează ținând cont de forța juridică a actelor normative incidente într-o cauză. Judecătorul este obligat să verifice în limitele competenței conferite de lege respectarea supremației Constituției și să sancționeze, în limitele atribuțiilor pe care le are, actele juridice care contravin normelor constituționale.
În speță, instanța este obligată să dea prioritate normelor constituționale mai sus invocate și în baza principiului supremației Constituției, nu poate să dea eficiență, respectiv să aplice decizia nr.48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece pentru argumentele mai sus expuse, acest acte juridic contravine art.1 alin.4 din Constituția României.
În caz contrar, dacă s-ar trece peste vădita neconstituționalitate a deciziei mai sus menționată, s-ar putea acredita ideea existenței unei puteri discreționare, nelimitate a instanței supreme, inclusiv semnificația acceptării încălcării unor norme constituționale.
O astfel de posibilitate ar ignora rolul esențial pe care judecătorul și instanțele judecătorești îl au în a garanta supremația Constituției prin exercitarea competențelor legale, adică interpretarea și aplicarea legii, începând cu normele constituționale, cu ocazia soluționării cauzelor deduse judecății.
În raport cu aceste argumente, curtea constată că decizia nr.48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este neconstituțională și prin urmare nu poate fi aplicată în cauza dedusă judecății.
Pe cale de consecință și soluția pronunțată de Tribunalul Argeș, respectiv desființarea în totalitate a sentinței și a în parte a încheierii din data de 2 mai 2007 nu este legală. Argumentele instanței de apel, care de fapt preiau în mare parte motivarea deciziei nr.48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu pot fi luate în considerare pentru motivele mai sus expuse.
În ceea ce privește situația de fapt, curtea constată că Judecătoria Pitești, prin sentința penală nr.459/5 martie 2008 a stabilit corect situația de fapt în conformitate cu probele administrate, a aplicat și interpretat în mod corespunzător legislația în materie.
Prin urmare, sentința primei instanțe este legală și temeinică.
În raport cu aceste considerente, în temeiul disp.art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de partea vătămată și se va casa în întregime decizia penală nr.178/2008 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Se va menține sentința penală nr.459/2008 pronunțată de Judecătoria Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVFE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE CU MAJORITATE
Admite recursul declarat de partea vătămată, domiciliată în Pitești, -,.40,.A,.6, județul A, împotriva deciziei penale nr. 178 din 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează în întregime decizia penală și menține sentința penală nr. 459 din 05.03.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:dr.
Tehn.
4 ex.
Jud. fond:
Jud.apel: G
26.03.2009.
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică.
Aceasta, deoarece prin Decizia XLVIII/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției și a stabilit că dispozițiile art. 278/1 alin.8 lit. c Cod procedură penală se interpretează în sensul că " în cadrul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea instenței investită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 278/1 alin.8 lit.c Cod procedură penală.
Prin urmare, în mod corect tribunalul a apreciat că rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale, ca și ordonanțele sau, după caz, rezoluțiile de clasare, nu sunt precedate de efectuarea urmăririi penale în condițiile respectării procedurii specifice acestei faze procesuale, singura activitate desfășurată de organele de urmărire penală constând în realizarea actelor premergătoare, astfel cum sunt reglementate în art. 224 din Codul d e procedură penală.
Având rol premergător începerii urmăririi penale, aceste acte fundamentează luarea sau neluarea deciziei de declanșare a urmăririi penale sau, din contră, pentru neînceperea urmăririi penale.
Fără îndoială, în lipsa garanțiilor specifice fazei urmăririi penale, actele premergătoare își păstrează caracterul particular de investigații prealabile, neputând constitui probe în sensul prevederilor art. 63 din Codul d e procedură penală.
Ca urmare, elementele stabilite și verificările făcute în cadrul actelor premergătoare, nefiind "probe" în sensul art.63 și următoarele din odul de procedură penală, nu îndeplinesc cerința cuprinsă în art. 278/1 alin.8 lit. c) din Codul d e procedură penală, astfel încât soluția preconizată prin acest articol nu poate fi adoptată decât după parcurgerea fazei urmăririi penale, nefiind suficientă doar efectuarea unor acte premergătoare ei.
Se susține de către recurentă că la data soluționării cauzei, la judecătorie, decizia mai înainte precizată nu era pronunțată și, prin urmare, nu este aplicabilă.
Apreciez că decizia în cauză este reținută în mod corect de către tribunal, cu ocazia judecării apelului întrucât, prin recursul în interesul legii, se urmărește interpretarea și aplicarea unitară a legilor penale și de procedură penală pe întreg teritoriul țării, decizia astfel adoptată fiind obligatorie începând cu data pronunțării acesteia.
Aceasta, înseamnă că nu este exclusă ipoteza pronunțării anterior a altor soluții contrare deciziei date în interesul legii însă, în momentul în care a fost reglementată situația de fapt și drept vizată, conform art. 414 Cod procedură penală, ea devine obligatorie.
Dacă plângerea petentei ar fi fost întemeiată, singura soluție care ar fi putut fi adoptată ar fi fost cea prevăzută de art. 278/1 alin.8 lit. b Cod procedură penală, însă motivele de recurs sunt nefondate, rezoluția adoptată de procuror fiind legală și temeinică.
Prin urmare, prin prisma celor ce preced, în baza art. 308 alin.4 Cod procedură penală raportat la art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, opinez pentru respingerea, ca nefondat a recursului declarat de partea vătămată, cu consecința obligării la plata cheltuielilor judiciare către stat și a cheltuielilor judiciare către intimata -.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu
