Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 35/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.35
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 3: Cenușă Maria
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat la termenul de judecată din data de 14.01.2010 prin procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 228 din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-, având ca obiect "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" (art. 246 Cod penal).
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursurilor penale de față au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2010, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 1910/13.06.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr- s-au dispus următoarele:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și născut la data de 05.08.1967 in mun. I, domiciliat in I, b-dul - nr. 15, - 1,. 6,. 1, CNP - -, cetățean român, economist, căsătorit, stagiu militar îndeplinit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de " abuz în serviciu contra intereselor persoanelor " prev. de art. 246 Cod penal rap. la art. 258 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 71 alin 2 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pe o durată de 3 ani, termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă SC SA, cu sediul în-, sector 6, B, CUI RO - înregistrat la Registrul Comerțului sub nr. J 40/13708/1991, reprezentată legal prin director general și obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 65.489,7 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza dispozițiilor art. 349 și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași dat la data de 08.10.2007, în dosarul nr. 2535/P/2006, și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 05.08.1967 în municipiul I, domiciliat în I,-, - 1,. 6,. 1,. - -, cetățean român, economist, căsătorit, stagiu militar îndeplinit, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor personale" prev. de art. 246 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Totodată, prin rechizitoriu s-a dispus:
- neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 25 raportat la art. 214 Cod penal;
- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 26 raportat la art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 300 RON învinuitului;
- disjungerea cauzei cu privire la inculpatul și cu privire la faptele comise de aceștia și menționate la pct. (I), (II), (III) din rechizitoriu (art. 290 și art. 31 alin. 2 rap. la art. 290 Cod penal, primul învinuitului, respectiv art. 9 alin. 1 lit. b, Legea 241/2005, al doilea învinuitului) în vederea reluării completării și definitivării cercetărilor în sensul celor mai sus arătate.
Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că în calitate de șef serviciu vânzări la punctul de lucru din I al, B, încălcându-și cu știință obligațiile de serviciu, în perioada 04.07.07.2005, în baza unei rezoluții infracționale unice, a vândut produse din metal din gestiunea unității fără a întocmi, cum era obligat, facturi de vânzare, realizând operațiunea comercială doar în baza unor avize de expediție (care nici nu cuprind valoarea mărfurilor), pe care le-a ascuns apoi, după care a interzis gestionarului să scadă din fișele de magazie mărfurile furnizate către I, omițând cu știință să menționeze apoi în rapoartele operative acele tranzacții, punând astfel conducerea unității în imposibilitate de a cunoaște existența acestora și de a putea să-și recupereze contravaloarea bunurilor vândute, astfel că a rămas prejudiciată cu suma de cca. 77.000 RON.
Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o poziție procesuală corespunzătoare, în sensul că, a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, declarând că regretă fapta comisă.
Astfel, inculpatul a declarat că a dat dispoziție gestionarului să dea marfă din gestiune fără a fi facturată și să nu scadă din fișele de magazie marfa scoasă pe cele trei avize, în valoare de aproximativ 100.000 lei.
De asemenea, inculpatul a declarat că avea obligația de a trimite prin fax situația zilnică a vânzărilor, dar nu a raportat la B că la începutul lunii iulie 2005 fost scoasă din gestiune și vândură către, fără a fi întocmite facturi fiscale, o cantitate de materiale metalurgice.
Cu privire la marfa livrată, inculpatul a declarat că a fost ridicată din incinta unității în zile diferite, pe baza unor avize de livrare.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul s-a prezentat pentru a da declarație. Astfel, inculpatul a fost audiat și a declarat că recunoaște și regretă fapta comisă, menținându-și declarațiile date în cursul urmăririi penale.
De ademenea, a declarat că este de acord să despăgubească partea civilă, achitând o parte din prejudiciu.
Interpelat la termenul din 24 ianuarie 2008, consilierul juridic al părții civile, a declarat că partea civilă își menține pretențiile civile față de inculpatul, pentru suma cerută de 74.400 lei, înțelegând să se folosească ca probă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Față de atitudinea sinceră a inculpatului de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa, văzând poziția acestuia cât și cea a reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, în sensul că nu au mai stăruit în audierea martorilor din lucrări, instanța a renunțat la audierea martorilor din lucrări apreciind-o ca nemaifiind utilă cauzei, declarațiile acestora date în cursul urmăririi penale urmând a fi avute în vedere.
În apărare inculpatul nu a solicitat probe.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească conform art. 339 Cod procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține aceeași situație de fapt ca cea reținută prin actul de sesizare, probele administrate în cauză nerelevând o altă situație de fapt:
În fapt:
Inculpatul a fost angajat ca Serviciu al B, punct de lucru I, în perioada: 28.03.2005-28.06.2005 și ulterior, de la data de 01.09.2005 până la data de 17.03.2006. Societatea de mai sus avea ca important obiect de activitate, în I, vânzare de materiale feroase utilizabile în construcții.
În perioada 29.06.2005-31.08.2005 salariații punctului de lucru din I al societății mai sus precizate au trecut sub directa subordonare a I, societate ce face parte din grupul de firme
Inculpatul (alături de toți ceilalți angajați) avea acum ca șefi pe numiții și, care aveau funcții de conducere, iar nu mai era șef punct de lucru, dar a rămas cu aceleași atribuții și la această subunitate, fiind tot Serviciu și acolo.
Începând cu luna septembrie 2005 punctul de lucru a revenit din nou sub conducerea B, inculpatul devenind din nou șef punct de lucru aici.
Cât timp au funcționat separat, punctul de lucru al B și I au funcționat tot în același sediu din I, fila 191 dosar urmărire penală.
Conform sarcinilor stabilite de angajator și consemnate în fișa postului, inculpatul, ca șef punct de lucru, avea următoarele atribuții de serviciu:
- identificarea de beneficiari și verificarea bonității acestora;
- urmărirea stocurilor;
- livrarea și facturarea mărfurilor vândute;
- întocmirea raportărilor operative către societatea din B cu privire la vânzările realizate; - contractarea și achiziționarea de mărfuri în vederea vânzării;
- depozitarea mărfurilor achiziționate cu respectarea normelor de gestiune;
- marketing privind vânzarea mărfurilor achiziționate;
- contractarea și vânzarea mărfurilor achiziționate pentru realizarea de profit;
- încasarea (valorii) mărfurilor vândute, conform clauzelor contractuale;
- verificarea activității întregului personal angajat la punctul de lucru. Tot inculpatul ținea și casieria punctului de lucru;
La aceeași societate cu inculpatul a lucrat în aceeași perioadă și învinuitului care era gestionar și răspundea de:
- intrarea și ieșirea mărfurilor (scotea și livra marfa din depozit, în baza dispoziției de livrare internă, conform dispozițiilor date de );
- ținea evidența stocurilor pe fișe de magazie;
- întocmea fișele de magazie;
- efectua livrări certificând cantitatea și calitatea mărfurilor;
- întocmea - urilor;
În perioada martie - iunie 2005 și ulterior, printre clienții punct de lucru I, s-a aflat și I, societate administrată de învinuitul.
După verificarea situației contabile a acestei din urmă societăți, inculpatul a încheiat un acord comercial cadru și a derulat mai multe afaceri cu, mărfurile livrate acesteia fiind plătite, la început cu, la fiecare livrare.
În baza relațiilor comerciale stabilite, în datele de 04, 05, 06 iulie 2005 inculpatul, în calitate de șef punct de lucru, a dat către, administrată de învinuitul, marfă în valoare de cca. 77.272.56 RON (hotel beton neted și beton periodic, striat) numai în baza unor avize de expediție (AE) a mărfii (trei în total), întocmite tot de el (și care nu au fost predate în contabilitate), fără a întocmi factura pentru produsele vândute și fără a evidenția contabil aceste livrări.
Mai exact, inculpatul a întocmit dispoziție de livrare interioară, cel mai probabil la sfârșitul lunii iunie 2005, apoi a dat dispoziție învinuitul, gestionar, să elibereze marfa către învinuitul fără factură, numai cu AE marfa.
Avizele de însoțire a mărfii (AE) purtau numerele: - - fără dată; -3/05.07.2005; -5/06.07.2005, toate eliberate de către
Pe primul AE semnează la "furnizor", iar pe următoarele două inculpatul.
Când învinuitul a vrut să opereze în fișele de magazie modificările intervenite ca urmare a vânzării acelor cantități de produse, luând drept reper dispozițiile de livrare interioară, inculpatul i-a cerut să nu scadă încă marfa "deoarece conducerea societății din B sistase livrările către întrucât societatea (mai) avea marfă neachitată". I-a mai spus lui că va începe să factureze marfa livrată pe acele avize de expediție când va primi acordul societății din B (să livreze din nou produse către
Pentru a nu afla conducerea societății din B de vânzările făcute inculpatul, întrucât nu încasase banii, iar cumpărătorul era deja dator către firma din B, a ascuns avizele de expediție a mărfurilor și nu a trecut în raporturile operative din perioada respectivă acele operațiuni comerciale.
Situația de fapt, astfel cum a fost aceasta reținută de către instanța de judecată, se probează cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu:
- plângerea și declarația părții vătămate (filele 16-17, 20, 27-28 dosar urmărire penală);
- fișa postului și contractul de muncă (filele 225-235 dosar urmărire penală);
- angajamente de plată (fila 29 dosar urmărire penală);
- avize de expediție a mărfii (filele 50-52 dosar urmărire penală);
- proces-verbal de inventar (filele 30-41 dosar urmărire penală);
- declarațiile martorilor (filele 22-23, 189-193 dosar urmărire penală);
- declarațiile învinuiților și (filele 263-266, 270-274 dosar urmărire penală);
- declarațiile inculpatului (filele 254 - 255, 257-260 dosar urmărire penală).
În drept:
Fapta inculpatului care, în calitate de Serviciu la punctul de lucru din I al B,încălcându-și cu știință atribuțiile de serviciu,în perioada 04-06.07.2005, în baza unei rezoluții infracționale unice, a vândut produse din metal din gestiunea unității fără a întocmi, cum era obligat, facturi de vânzare, realizând operațiunea comercială doar în baza unor avize de expediție (care nici nu cuprind valoarea mărfurilor), pe care le-a ascuns apoi, după care a interzis gestionarului să scadă din fișele de magazie mărfurile furnizate către I, omițând cu știință să menționeze apoi în rapoartele operative acele tranzacții, punând astfel conducerea unității în imposibilitate de a cunoaște existența acestora și de a putea să-și recupereze contravaloarea bunurilor vândute, astfel că a rămas prejudiciată cu suma de cca. 77.000 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor personale" prev. de art. 246 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Pentru infracțiunea săvârșită, inculpatul urmează să fie condamnat la pedeapsa închisorii.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, scopul pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.
Astfel, instanța reține că, față de natura relațiilor juridice periclitate, prin natura sa, prin împrejurările în care a fost comisă, prin valoarea relativ mare a prejudiciului ce a fost recuperat în mică parte, fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat.
În același timp, în sarcina inculpatului, instanța reține că acesta este o persoană integrată social, cunoscută cu o conduită anterioară bună - așa cum rezultă și din înscrisurile depuse în circumstanțiere la dosarul cauzei și este infractor primar, a adoptat o poziție procesuală corespunzătoare pe tot parcursul procesului penal, recunoscând și regretând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, achitând o parte scăzută din prejudiciul cauzat, împrejurări față de care instanța urmează să aplice acestuia o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, reținerea circumstanțelor atenuante neimpunându-se raportat la valoarea mare a prejudiciului precum și la săvârșirea în formă continuată a infracțiunii reținute.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptelor săvârșite, gradul ridicat de pericol social al acestora, circumstanțele personale ale inculpatului care rezultă din probele administrate, precum și pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată inculpatului duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- și lit. b) Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat deoarece întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproșabilă.
Luând în considerare și dispozițiile art. 53 din Constituție precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța apreciază că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, instanța, luând în considerare natura și gravitatea pedepsei principale ce urmează a fi aplicată, apreciază că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- și lit. b) Cod penal este proporțională cu situația care a determinat-
Față de aceleași criterii instanța și-a format convingerea ca reeducarea inculpatului și realizarea integrală a scopului pedepsei pot fi atinse și prin lăsarea în libertate a inculpatului, motiv pentru care, constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții legale,în temeiul dispozițiilor articolului 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare calculat conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în caz de săvârșire a unei noi infracțiuni intenționate, cu consecința executării integrale a pedepsei in regim de detenție, alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În ceea ce privește latura civilă cauzei, instanța reține că prejudiciul cauzat de către inculpat a fost dovedit cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
De asemenea, instanța reține că până la data pronunțării, inculpatul a achitat o parte din prejudiciul cauzat. Astfel, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei (filele 44-45 dosar urmărire penală) la data de 16.04.2008, inculpatul mai avea de achitat părții civile 67.489 lei, din care a mai achitat la data de 17.04.2008 suma de 2.000 lei, sumă dovedită cu chitanță și recunoscută și de către reprezentantul părții civile.
Declarația angajament dată de inculpatul în fața notarului privind achitarea prejudiciului (fila 46 dosar urmărire penală) - fără a produce consecințe juridice în cauză în sensul solicitat de către partea civilă, respectiv suspendarea judecării cauzei până la data de 01.04.2004 în vederea achitării integrale de către inculpat a prejudiciului cauzat, dovedește recunoașterea de către inculpatul a prejudiciului cauzat și achiesarea la pretențiile părții civile.
Față de aceste considerente, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală va admite în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă, cu sediul în-, sector 6, B, CUI RO - înregistrat la Registrul Comerțului sub nr. J 40/13708/1991, reprezentată legal prin director general și va obliga inculpatul să plătească acesteia suma de 65.489,7 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza dispozițiilor art. 349 și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legale, inculpatul.
Apelul nu a fost motivat.
Audiat fiind în fața instanței de control judiciar inculpatul - apelant a declarat că își menține toate declarațiile anterioare, date atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată.
Cu prilejul susținerii orale a concluziilor pe fondul cauzei apărătorul ales al inculpatului - apelant a invocat nevinovăția acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de " abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" din perspectiva nerecunoașterii de către acesta a semnăturii de pe fișa postului din data de 27.09.2005, avută în vedere de prima instanță la reținerea vinovăției inculpatului precum și cea care vizează cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora acesta a fost obligat în favoarea părții civile ., arătând că acesta a fost în mod greșit calculat prin includerea valorii totale a lipsei constatate cu prilejul inventarului efectuat în gestiunea inculpatului și nu a celei imputate exclusiv culpei acestuia, apărarea inculpatului vizând în acest sens valoarea unor produse trecute pe unele avize de expediție care nu au mai fost facturate.
Prin decizia penală nr. 228 din 28.04.2009 a Tribunalului Iași, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului, fiind menținută sentința instanței de fond.
În luarea acestei decizii, instanța de apel a argumentat după cum urmează:
Prima instanță a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapta sub aspectul căruia a fost trimis în judecată inculpatul, împrejurările în care a fost săvârșită aceasta și persoana făptuitorului, în conformitate cu disp. art. 62 și urm. din Cod procedură penală.
Pe baza acestor probe situația de fapt a fost stabilită corect concluzionându-se corespunzător asupra vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii de " abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246 Cod penal rap. la art. 258 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, constatând în fapta acestuia care, în calitate de șef serviciu vânzări al, B - pct. de lucru I, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, în perioada 04.- 06.07.2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut produse din metal din gestiunea sa pe baza unor avize de expediție fără a întocmii facturi, avize pe care le-a ascuns, după care i-a solicitat gestionarului pentru a livra această marfă către SC SRL I, societate al cărei administrator ( Const. a recunoscut ridicarea mărfii predate.
Cu prilejul controlului efectuat de către conducerea, la pct. de lucru din I în luna martie a anului 2006 inculpatul i-a predat acestuia cele 3 avize ce nu fuseseră înregistrate în contabilitate, cu acest prilej el recunoscând că în cursul anului 2005 livrat către SC L. materiale pe bază de avize de expediție pentru acre nu s-a întocmit factura fiscală (decl. fila 18 dos. de urm. pen ).
Cu prilejul efectuării acestui control s-a constatat totodată că, prin întocmirea facturilor fiscale seria - - nr. -, -, -, -, -, -, - de către inculpatul s-a încercat ascunderea acestei tranzacții, prin intermediul acestor facturi fiind relevată scriptic faptul că marfa livrată în fapt către SC I se afla în continuare în gestiunea,
Deși inculpatul - apelant a invocat în fața instanței de control judiciar nevinovăția sa cu privire la săvârșirea infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" arătând că în fapt, la data reținută ca fiind cea a comiterii acestei infracțiuni fișa postului corespunzătoare acestei perioade nu a fost semnată de către inculpat iar cea aferentă contractului de muncă încheiat în luna septembrie a anului 2005, necontestată de către acesta, este ulterioară momentului reținut ca fiind cel a săvârșirii infracțiunii, apreciază Tribunalul ca lipsită de argumente probatorii apărarea inculpatului realizată din această perspectivă cât timp se observă cu ușurință, examinând cele 2 semnături aplicate atât pe fișa postului aferentă contractului individual de muncă încheiat de inculpatul cu, în luna aprilie a anului 2005 cât și a celei din cea de a II- fișă a postului, corespunzătoare contractului de muncă încheiat în luna sept. a anului 2005, că acestea sunt identice, aparțin aceluiași titular - respectiv inculpatului, aspect care de altfel a stat la baza dispoziției de respingere a cererii privind efectuarea unei expertize grafologice.
Mai mult, se reține că atât în cursul urmăririi penale cât și în fața primei instanțe inculpatul apelant a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și s-a obligat la plata despăgubirilor civile datorate părții civile
Recunoașterea faptei de către inculpat coroborată cu plângerea părții vătămate, declarațiile învinuiților și, declarațiile martorilor Const. și și cu toate celelalte înscrisuri (cele 3 avize de însoțire a mărfii întocmite (completate) de inculpat în perioada 04.06 -07. 2005, cele 7 facturi fiscale prin acre a fost trecută marfa predată în fapt către SC I însă facturată către .SRL și invers către A, procesul-verbal de inventariere privind punctul de lucru din I al, raportul de inspecție fiscală nr. 29794/2006) relevă fără echivoc vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, în mod judicios apreciată de către prima instanță.
Reținând vinovăția inculpatului instanța de fond în mod corect și temeinic a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă legală, bine individualizată în lumina criteriilor prev. de art. 72 Cod penal și corect dozată, menită a asigura îndeplinirea rolului pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, respectiv cel al reeducării inculpatului și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Constatând în mod legal ca îndeplinite fiind condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei și apreciind că împlinirea rolului pedepsei se pao0te îndeplini și fără executarea pedepsei în regim de detenție, în mod corect instanța de fond a dat eficiență disp. art. 81 Cod penal, pe durata termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei principale fiind suspendată și executarea celei accesorie, aplicată în baza disp. art. 71 Cod penal.
Cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei, constatând ca îndeplinite toate condițiile necesare antrenării răspunderii civile delictuale a inculpatului, în mod corect prima instanță, vizând și împrejurarea recunoașterii de către acesta a prejudiciului cauzat, și achiesării sale la pretențiile acestei părți civile, poziție procesuală adoptată pe întreg parcursul procesului penal a dispus în sensul obligării acestuia la plata sumei restante de 65.489,7 lei cu titlu de despăgubiri civile susținerile inculpatului - apelant făcute în fața instanței de control judiciar, referitoare la cuantumul acestora, realizate prin prisma aprecierii referitoare la modalitatea eronată de calcul a acestuia, nu pot fi primit cât timp inculpatul și-a exprimat în mod clar în fața primei instanțe poziția procesuală fiind de acord cu plata acestor despăgubiri și că orice inadvertență care fi putut strecura între valoarea reală a prejudiciului și cea constatată scriptic ar fi putut fi oricând invocată în fața instanței de fond, mai ales că inculpatul era direct interesat în pregătirea sa profesională îi permitea sesizarea acestei diferențe valorice, dacă ar fi existat.
În termen legal, inculpatul, a declarat recurs împotriva acestei decizii criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului inculpatul solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală. În esență inculpatul, prin apărătorul său, susține că în perioada când se reține comiterea faptei nu era angajatul părții civile și lipsește intenția ca element al infracțiunii. Motivele pe larg se regăsesc în preambulul prezentei decizii.
Examinând cele două hotărâri prin prisma motivelor invocate Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat din următoarele motive:
Prima instanță a administrat un probatoriu complet, pe care l-a interpretat just în lumina dispozițiilor art. 63 Cod procedură penală și a stabilit vinovăția inculpatului. Aceste probe constau în:
- plângerea și declarația părții vătămate;
- fișa postului și contractul de muncă;
- angajamente de plată;
- avize de expediție a mărfii;
- proces-verbal de inventar;
- declarațiile martorilor;
- declarațiile învinuiților și;
- declarațiile inculpatului.
Pe baza acestor probe, instanța de fond a stabilit că inculpatul-recurent, în calitate de Serviciu la punctul de lucru I al " " SA B, încălcându-și cu știință atribuțiile de serviciu, în perioada 04 -06.07.2005, în baza unei rezoluții infracționale unice, a vândut produse din metal din gestiunea unității fără a întocmi, cum era obligat, facturi de vânzări, realizând operațiunea comercială doar în baza unor avize de expediție, pe care le-a ascuns apoi, după care a interzis gestionarului să scadă din fișele de magazie mărfurile furnizate către SC " " SRL I, omițând cu știință să menționeze apoi în rapoartele operative acele tranzacții, punând astfel conducerea unității în imposibilitate de a cunoaște existența acestora și de a putea să-și recupereze contravaloarea bunurilor vândute, astfel că a rămas prejudiciată cu suma de cca 77.000 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor personale", prev. de art. 246 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prezumția de nevinovăție a inculpatului a fost răsturnată de aceste probe așa încât solicitarea inculpatului de achitare nu poate fi primită de instanța de recurs.
De altfel, așa cum a reținut și instanța de apel, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața primei instanțe inculpatul-recurent a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și s-a obligat la plata despăgubirilor civile datorate părții civile SA.
Această recunoaștere se coroborează cu probele amintite mai sus.
Latura civilă a fost rezolvată de instanța de fond în mod corespunzător prejudiciul fiind dovedit cu înscrisurile aflate la dosar, inculpatul achitând de altfel o parte din acesta până la pronunțarea hotărârii.
Pedeapsa aplicată a fost bine dozată, instanța de fond făcând o evaluare justă a circumstanțelor personale ale inculpatului și reale privind fapta comisă și pe baza acestora a apreciat cuantumul pedepsei în funcție de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal precum și de scopul pedepselor prevăzut de art. 52 Cod penal.
Pentru cele ce preced, instanța de control judiciar constată că cele două hotărâri ale instanței de fond și a instanței de apel, sunt temeinice și legale, recursul fiind nefondat și pe cale de consecință, în baza art. 385 ind. 15 lit. b Cod procedură penală, urmează să fie respins ca atare.
Inculpatul-recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 228 din 28.04.2009, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă inculpatul - recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
27.01.2010
Tribunalul Iași:
- -
-
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Scriminți Elena, Cenușă Maria
