Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 360/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 360/
Ședința publică din data de 16 Iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 3: Constantin Cârcotă
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul-recurent -, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.de art.248, 258 Cod penal, împotriva Deciziei penale nr.29/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul-recurent,personal și asistat de avocat, apărător ales, și partea civilă SC SRL B, prin consilier juridic, în baza delegației nr.1481 din 14.04.2008.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că acest termen a fost acordat pentru a se lua cunoștință de conținutul motivelor scrise de recurs formulate de inculpat, după care;
Recurentul-inculpat, prin apărător, nu are alte cereri de formulat, apreciază cauza în stare de judecată.
Intimata SC SRL, prin consilier juridic, nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, critică Decizia penală a Tribunalului Brăila în baza art.3859pct.17 Cod procedură penală în sensul că instanța de apel a dat o încadrarea juridică greșită faptei în scopul condamnării inculpatului.
Se referă la schimbarea încadrării juridice în apel, respectiv soluția instanței dată în urma acestei schimbări de încadrare juridică.
Consideră că instanța de fond a dispus în mod corect achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală apreciind că existența infracțiunii de abuz în serviciu este condiționată de existența contractului individual de muncă și, în fișa postului, a unor atribuții de serviciu pe care inculpatul ar fi trebuit să le încalce și, în acest mod, să producă un prejudiciu părții vătămate.
În rechizitoriu se arată că fișa postului nu există, dar, prin natura funcției, inculpatul trebuia să asigure o bună funcționare a activității societății.
Învederează că această precizare este făcută de parchet tocmai pentru a suplini lipsa efectivă a fișei postului care ar fi trebuit să conțină dispoziții referitoare la felul muncii inculpatului.
Recurentul a fost angajat la SRL în baza unui contract individual de muncă, înregistrat la 20 mai 2002, care insă nu a fost niciodată dat la cunoștința acestuia, nu a fost însușit și nu a fost semnat de către inculpat.
Potrivit acestui contract, funcția pe care urma să o ocupe era cea de director executiv încă inculpatul nu a semnat niciodată acest contract sau fișa postului în acest sens.
Contractul este doar înregistrat la ITM B, urmare a controalelor pe care societatea le-a avut, însă nu a fost niciodată semnat de inculpat.
Doar verbal i s-a comunicat inculpatului că ocupă funcția de director executiv, inculpatul avea doar obligații de execuție a sarcinilor primite, astfel că sarcinile acestuia s-au redus la executarea dispozițiilor primite de la directorul general, care nu a fost audiat în faza de urmărire penală, Parchetul considerând că este inutilă audierea sa.
Învederează că instanța de apel a comis o gravă eroare juridică schimbând încadrare juridică pe disp. Legii nr.31 din 1990 asimilând calitatea de director executiv cu cea de administrator și presupunând că, prin similitudine, dispozițiile care se referă la obligațiile directorului executiv se translatează și administratorului.
Insă, având în vedere că acest contract de muncă nu a fost semnat, nu au existat condițiile de schimbare a încadrării juridice din art.248 Cod penal în art.272 pct.2 din Legea 31/1990.
La momentul sesizării instanței prin rechizitoriu, instanța nefiind în situația de a pune în discuția părților o schimbare de încadrare pentru că Parchetul de pe lângă judecătoria Brăila nu a solicitat la fond această schimbare, era în imposibilitate de a da o nouă încadrare juridică faptei.
Învederează că s-a ignorat lipsa semnăturii contractului de muncă și s-a dat o interpretare eronată, abuzivă și neîntemeiată prevederilor din contractul de muncă unde se arată că "acesta reprezintă societatea în problemele firmei".
Deși în rechizitoriu se precizează că nu este o fișă a postului, în opisul actelor pe care Parchetul iși întemeiază rechizitoriul este indicată fila 295 ca fiind fila la care se regăsește fișa postului iar în Decizia 29 instanței de apel se indică fila 296.
Consideră că schimbarea de încadrare juridică este forțată, nu este legală, motiv pentru care, în mod nelegal s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 6 luni.
Totodată, apreciază că, în ceea ce privește latura civilă, instanța, în mod nelegal a stabilit ca fiind real prejudiciul constatat prin expertiză.
În cauză, cererea de acordare de despăgubiri nu este admisibilă în condițiile în care a fost constatată imprejurarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Susține că în apel s-au creat premisele admiterii acestei cereri de despăgubiri civile prin schimbarea încadrării juridice.
Arată că a făcut dovada prin înscrisurile depuse la dosar că la 7 octombrie 2003 inculpatul a semnat un angajament de plată către partea civilă SC SRL B prin care se obligă să plătească suma de 99.695.200 lei, insă la aceeași dată i se reține o sumă de 25.374.372 lei, care nu a fost achitată insă, deși a fost eliberată cu chitanță ce i-a fost înmânată întrucât nu erau bani în casă iar imediat acest angajament de plată a fost contestat.
La dosar există Sentința civilă nr.307/8.04.2004 pronunțată în dosarul 821/2004, irevocabilă prin Decizia 154/16.03.2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, care desființează acest angajament de plată fiind considerat în prezent o plată nedatorată către partea civilă.
În raport de această situație civilă, apreciază că și în procesul penal inculpatul face dovada nevinovăției sale.
Nu se poate aprecia că există vinovăție pe Legea societăților comerciale și, ca atare, obligația de a despăgubi partea civilă cu atât mai mult cu cât această obligație referitoare la aceleași sume este consfințită într-o hotărâre judecătorească irevocabilă drept o plată nedatorată.
În acest moment, instanța penală ar fi în situația să oblige inculpatul la plata aceleiași sume în condițiile în care o instanță civilă s-a pronunțat că nu datorează această sumă.
Consideră că instanța de apel a făcut o gravă eroare apreciind că expertiza efectuată nu justifică soluția pronunțată.
Apreciază că nici calculul penalităților nu este întemeiat întrucât în drept expertul se referă la un regulament privind unitățile socialiste, din 1976, în condițiile în care Decizia 95/1999 a Curții de Apel Oradea se arată că dispariția unităților socialiste face ca acest regulament să nu fie aplicabil unei societăți comerciale ci doar eventual, unei instituții publice care primește bani în proprietatea publică, adică de la bugetul de stat. Însă, în cauză, partea civilă este unitate cu capital integral privat. Obiecțiunile formulate la această expertiză au fost avute în vedere de către instanța de fond.
Solicită admiterea recursului, conform art.38511pct.2 lit.de Cod procedură penală, să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală.
Intimata-parte civilă SC SRL formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat; apreciază temeinică și legală hotărârea instanței de apel și solicită menținerea schimbării de încadrare juridică a faptei din art.248 alin.1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 272 pct.2 din Legea 31/1990, pe care o apreciază ca fiind corectă, având în vedere și actului adițional la contractul de muncă.
Din toate probele administrate la fond și apel, respectiv declarațiile martorilor, expertizele contabile, copii de pe notele de constatare, procese - verbale rezultă vinovăția inculpatului, care, în calitate de director executiv a prestat activități prevăzute în baza legii 31/1990.
Învederează că acest contract de muncă a fost semnat, în caz contrar nu avea cum societatea să il înregistreze la Direcția de muncă. De asemenea, inculpatul a semnat și anexa la contractul individual de muncă, prin care se stabilesc în completare anumite atribuțiuni de serviciu.
Consideră că inculpatul se face vinovat de producerea prejudiciului cauzat societății în valoare de 58.133,628 lei și solcită menținerea Deciziei date de instanța de apel.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Apreciază ca fiind nefondate apărările formulate de inculpat în sensul că nu a semnat contractul individual de muncă în condițiile în care în mod evident inculpatul a îndeplinit activități specifice funcției iar semnătura sa este evidentă pe anexa la contractul individual de muncă, neputându-se invoca împrejurarea că acesta nu a știut ce tip de activitate desfășoară la societatea parte vătămată.
În ceea ce privește fișa postului, apreciază că și lipsa acesteia este irelevantă în condițiile în care în mod cert, în nicio fișă a postului raportat la funcția deținută nu ar fi fost prevăzută ca și atribuție folosirea cu rea-credință a unor sume de bani și desfășurarea unei asemenea activități cu caracter nelegal se încadrează în textul de lege ce a fost avut in vedere de către instanța de judecată.
În ceea ce privește schimbarea de încadrare juridică, arată că apelul are caracter devolutiv și atât procurorul cât și instanța de judecată au obligația dea manifesta rol activ iar schimbarea de încadrare poate opera inclusiv în calea de atac a recursului.
În ceea ce privește încadrarea juridică corectă a faptei deduse judecății, arată că aceasta a fost apreciată corect de către instanța de apel întrucât activitatea care a fost în concret desfășurată de inculpat se circumscrie activităților necesare care atrag incidența prevederilor art.272 din Legea 31/1990 iar inculpatul a cunoscut aceste împrejurări.
Arată că, potrivit art.22 alin.2 Cod procedură penală nu are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale o hotărâre a unei instanțe civile nici sub aspectul existenței faptei și nici sub aspectul vinovăției unei persoane, instanța penală având posibilitatea de a aprecia asupra existenței rezoluției infracționale și asupra semnificației acestui înscris.
Pentru aceste considerente apreciază că a fost dovedită vinovăția inculpatului, că a fost în mod corect stabilită încadrarea juridică de către instanța de apel și se impune respingerea recursului declarat ca nefondat.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, menționează că societatea, prin toate acțiunile întreprinse împotriva sa, a dovedit intenții dușmănoase. Astfel, a fost acuzat de furtul unor piese auto, care s-a finalizat prin neînceperea urmăririi penale prin dosarul penal nr.900 al Parchetului. Atitudinea dușmănoasă a actualului director constă și în aceea că, contractul de prestări servicii care a fost recunoscut și de directorul comercial și de, cel care trebuia să presteze serviciile, nu s-a găsit. Se consideră nevinovat pentru că a lucrat fără contract de muncă și la insistențele sale de a i se întocmi contract de muncă nu s-a procedat în acest sens. Contractul de muncă invocat nu este semnat de el, deci este invalid. Solicită a se avea in vedere hotărârea instanței penale ii afectează și familia, personal, deși este economist, nu se mai poate angaja, starea de sănătate i s-a agravat, afectând și cariera copiilor săi. Consideră acuzațiile aduse ca fiind netemeinice și nelegale și solicită admiterea recursului.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.2016/18.10.2007, pronunțată de Judecătoriei Brăila în dosarul nr-, în temeiul art.11 pct.2 lit.a" Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d" Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului: pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma continuată, prevăzută de art.248 raportat la art.258 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
S-a respins cererea de despăgubiri civile formulata de partea civila
In baza dispozițiilor art.189 si următoarele Cod procedură penală, s-a dispus ca, cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut în fapt că la data de 27.07.2005, SC SRL B, a formulat o plângere penală împotriva fostului angajat, pentru faptul că acesta a produs prin activitatea desfășurată în unitate un prejudiciu în sumă de 99.695.200 lei ( rol).
Urmare cercetărilor efectuate s-a stabilit că în perioada 02.05.2002 - 07.10.2003 inculpatul a fost angajat la. B, în baza contractului individual de muncă nr.-/20.05.2002, în funcția de director executiv.
Prin decizia 1194/07.10.2003 inculpatului i-a fost desfăcut contractul de muncă în baza art.61 lit.a din Codul Muncii, întrucât a încălcat atribuțiile de serviciu și nu a respectat disciplina muncii.
S-a mai reținut că pentru luarea acestei decizii s-a avut în vedere faptul că, urmare unui control de gestiune efectuat de - șef compartiment - s-a întocmit o notă de constatare prin care s-a stabilit în ce constau faptele reținute în sarcina inculpatului.
În cauză, s-a efectuat o expertiză contabilă întocmită de expert prin care s-au stabilit că;
- în perioada 2002 - 2003 inculpatul a încasat din casieria B avansuri spre decontare în valoare totală de 229.593.949 lei din care 63.958.802 lei în anul 2002 și 165.635.147 lei în anul 2003. Pentru justificarea acestor avansuri, inculpatul a prezentat "bonuri fiscale" pentru diferite materiale consumabile și carburanți care, din punct de vedere contabil nu reprezintă o justificare legală precum: referate de necesitate, bonuri de consum, foi de parcurs pentru carburanți.
Că, valoarea acestor bunuri decontate în contul avansurilor primite au fost înregistrate direct în conturile de cheltuieli ale B, urmare dispoziției date de învinuit, fără indicarea bonului de consum.
În concluzie, la acest prim obiectiv, expertul a stabilit că pentru perioada 10.01.2003 - 13.08.2003 s-a decontat pentru combustibil tip motorină o sumă totală de 38.244.823 lei, din care s-a constatat că pentru motorină în valoare de 7.404.606 lei nu s-au întocmit bonuri de consum și foi de parcurs pentru utilajele respective, neputându-se identifica locul de consum în cadrul societății și drept urmare constituie prejudiciu.
Pentru combustibil tip benzină expertul a concluzionat că inculpatul a luat avansuri din casierie pentru plata combustibilului folosit de autoturismele Tico cu numerele - și - în perioada iunie 2002 - august 2003 și în paralel a alimentat și de la stația cu care exista contract de livrare ( A B) fără să aducă justificări cu foile de parcurs pentru suma de 48.148.581 lei.
La obiectivul nr.2 expertul a stabilit că inculpatul nu a justificat cu documente legale plata sumei de 10 milioane lei către persoana fizică, această sumă constituind prejudiciu creat B, răspunzător fiind inculpatul.
La obiectivul nr.3 lit.a expertul a stabilit că inculpatul a luat avansuri spre decontare și a prezentat pentru justificare documente nereale, pentru bunuri care nu fac parte din obiectul de activitate al B și mai mult aceste bunuri nu au fost înregistrate cu și nici nu s-au întocmit bonuri de consum în cadrul societății, în acest mod cauzând un prejudiciu în cuantum de 11.606.791 lei.
La același obiectiv, la lit.b s-a stabilit că inculpatul avea nerestituite avansuri spre decontare (în fișa contului 542 " spre decontare") în sumă de 6.668.071 lei la care se adaugă și penalități pentru întârzierea decontării în termen a acestora pe perioada anilor 2002/2003, de 13.148.239 lei în total suma de 19.816.310 lei.
Instanța a mai constatat că sumele stabilite de către expert ca fiind prejudicii aduse B totalizează 96.976.288 lei și că din această sumă inculpatul a achitat 25.374.372 lei cu chitanța nr.-/07.10.2003 rămânând neacoperită o sumă totală de 71.601.916 lei.
În cauză au fost audiate persoanele cu atribuții financiar contabile la societatea păgubită, respectiv martorii; contabil șef,; casier,; contabil șef din luna martie 2003 care au arătat că, deși i-au atras atenția asupra aspectelor nelegale, inculpatul, în calitate de șef, le-a impus acest mod de lucru.
Martorul a confirmat executarea unei prestații, dar a precizat că nu s-a întocmit nici un document și că a primit o sumă în jur de 6-7 milioane lei, urmând ca ulterior să-i mai fie achitată o diferență tot în sumă de 7-8 milioane lei, bani pe care nu i-a mai primit.
S-au efectuat și verificări la B (societatea la care era administrator inculpatul) și s-a constatat pe unele facturi fiscale de achiziții mărfuri că mijloacele de transport folosite la datele de 24.07.2003, 26.07.2003, 10.08.2003, 16.08.2003 și 22.08.2003 au fost două autoturisme ale
In faza de cercetare judecătorească s-au readministrat probele administrate in faza de urmărire penala si de asemenea, s-au administrat noi probe la solicitarea inculpatului.
Analizând conținutul infracțiunii prev. de art.248 Cod penal, prima instanță a reținut că termenul "act" utilizat e legiuitor in conținutul infracțiunii are intelesul de operatiune concreta, pe care subiectul activ al infractiunii trebuie sa o efectueze in virtutea atributiunilor sale de serviciu și că, așadar rezulta din textul de lege mai sus citat ca infractiunea de abuz in serviciu este conditionata de existenta unor atributii de serviciu pe care subiectul activ al infractiunii sa le incalce provocand fie un prejudiciu, fie o tulburare insemnata bunului mers al al unui organ sau al unei institutii de stat ori a unei alte unitati din cele la care se refera art.145 Cod penal.
Prin urmare, situația premisă a infractiunii o reprezinta existenta atributiilor de serviciu prevazute fie in fisa postului si/sau in contractul individual de munca al subiectului activ al infractiunii.
Prima instanță a reținut că la dosarul cauzei au fost depuse atat contractul individual de munca al inculpatului,cat si fisa postului, acte din care nu rezultă că inculpatul nu a avut atribuții de natura celor la care actul de inculpare face referire.
Pentru acest motiv, prima instanță a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.248 din Codul penal, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Împotriva sentinței penale nr.2016/18.10.2007 a Judecătoriei Brăila au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și partea civilă SC SRL
Prin Decizia penală nr.29/07.02.2008, Tribunalul Brăilaa admis ambele apeluri, a desființat în parte sentința penală apelată și, în rejudecare, în baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 248 alin.1 Cod penal în referire la art. 258 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 272 pct.2 din Legea nr.31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și în baza acestui text, cu aplicarea art. 74 - 76 lit. d Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal, respectiv 2 ani și 6 luni iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii pe durata aceluiași termenul de încercare.
În baza art. 14, 15 și 346 Cod procedură penală și art. 998 cod civil a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă SC SRL A constatat că din prejudiciul în valoare de 83.518.000 lei rol, inculpatul a achitat 25.374.372 lei rol și l-a obligat pe acesta la diferența de 58.133.628 lei rol.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut, din probele administrate în cauză, că inculpatul, în perioada 2.05.2002 - 7.10.2003, a îndeplinit funcția de director executiv, fiind angajatul SC SRL B, conform contractului individual de muncă nr.-/20.05.2002 și actului adițional la acest contract, precum și anexei la contractul individual de muncă nr.-.
Printre activitățile inserate în acest contract individual de muncă se enumeră cele de a reprezenta societatea în problemele firmei, precizându-se că activitatea ce o prestează directorul executiv trebuie să se desfășoare în conformitate cu prevederile Legii nr.31/1991.
Fișa postului, a directorului executiv, post pe care-l ocupă inculpatul în perioada 2.05.2002 - 7.10.2003, prevede o serie de atribuții, printre care și cele de realizare a indicatorilor economici ce-i revin societății și de folosire a resurselor ce le are la dispoziție.
De asemenea, inculpatul avea sarcina de a asigura informarea operativă, a administratorului unic, asupra desfășurării activității societății și principalelor măsuri luate pe parcurs: și de a aviza necesarul de credite.
Față de aceste atribuții specifice directorului executiv, al unei societăți comerciale, din probatoriu rezultă fără echivoc, că inculpatul, a folosit cu rea-credință credite (sume de bani) sub forma avansurilor bănești, luate pentru combustibili, și nedecontate, în folosul lui propriu.
Tribunalul a considerat însă că, deși situația de fapt reținută prin actul de inculpare este corectă, faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art.248 din Codul penal, care are un caracter subsidiar, ci ale infracțiunii prevăzute de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, republicată.
Împotriva Deciziei penale nr.29/07.02.2008 a Tribunalului Brăilaa declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, apărătorul ales al inculpatului a susținut că acesta nu a avut un contract de muncă legal încheiat și o fișă a postului prin care să i se stabilească atribuțiile pe care trebuie să le îndeplinească în calitate de director executiv, astfel că în mod greșit instanța de apel a reținut în sarcina infracțiunea prev. de art.272 alin.2 din Legea nr. 31/1990.
De asemenea, s-a susținut că nici latura civilă a cauzei nu a fost legal soluționată, deoarece probele administrate în cauză nu fac dovada că inculpatul ar fi cauzat prejudiciul reținut în sarcina sa.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza în raport cu primul motiv de recurs, Curtea reține că înscrisurile aflate la dosarul cauzei - respectiv contractul individual de muncă încheiat la data de 20.05.2002, actul adiționat și anexa la acest contract (filele 92 - 97 din dosarul de urmărire penală) și decizia de încetare a contractului individual de muncă nr.1194 din 07.10.2003 (fila 89) - fac dovada faptului că în perioada 2.05.2002 - 08.10.2003 inculpatul a fost angajat al SC SRL B, îndeplinind funcția de director executiv, în conformitate cu prevederile Legii nr.31/1991.
În exercitarea atribuțiilor specifice funcției de director executiv, inculpatul a folosit cu rea-credință avansurile primite spre decontare pentru asigurarea carburanților auto, într-un scop contrar intereselor societății (respectiv în folos propriu) cauzând părții civile un prejudiciu de 83.518.000 lei - astfel cum rezultă din expertizele contabile efectuate în cauză, coroborate cu fișele de contabilitate, cu notele de constatare, precum și cu declarațiile martorilor:, și.
Faptele săvârșite de inculpat, în modalitatea și în împrejurările mai sus arătate, întrunesc, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.272 alin.2 din Legea nr.31/1990, privind societățile comerciale, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, republicată.
În consecință, criticile formulate de inculpat prin motivele de recurs apar ca nefondate.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a deciziei penale recurate, în limitele prevăzute de art.3859alin.3 Cod procedură penală, nu se constată motive care să atragă casarea acesteia, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul conform disp.art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului - (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 23 august 1953 în sat, oraș, județul Dîmbovița, domiciliat în B,-, - 1, apartament 47, județul B, și fără forme legale în B, G nr.43, -urn, apartament 9, județul B) declarat împotriva deciziei penale nr.29/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- (sentința penală nr.2016/18.10.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
În baza disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2008.
Pt. PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -, - - - -
A în O A în O
Conf. art.312 alin.2 p Cod Penal Conf. art.312 alin.2 p Cod Penal
Semnează Semnează
Președintele Curții de Apel Galați Președintele Curții de Apel Galați
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DR. DR.
Grefier,
- -
Red. /30.06.2008
Tehnored. -/ 2 ex./08.07.2008
Fond: /Apel:,
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu, Constantin Cârcotă
