Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 43/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 43/2009
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu dispozițiile art. 95 și următorii din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și de către partea civilă împotriva deciziei penale numărul 219/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat -apărător ales și avocat pentru partea civilă recurentă, lipsind aceasta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată că la dosar a fost înregistrată o cerere din partea avocatului, prin care solicită a se dispune plata onorariului cuvenit pentru prestațiile efectuate până la data încetării mandatului din oficiu, potrivit art. 3 din protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală.
De asemenea, au fost înregistrate la dosar motive de recurs din partea inculpatului recurent.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită a se constata că în cauză, la 07.09.2008 a fost împlinit termenul prescripției speciale, raportat la data comiterii faptei 07.03.2001, respectiv de 5 ani + 2 ani și 6 luni, fiind astfel înlăturată răspunderea penală.
Față de această împrejurare, solicită ca în temeiul art. 11 pct.2 lit."b" raportat la art. 10 lit. "i"Cod pr. penală a se dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, solicită înlăturarea obligării inculpatului la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile.
Apărătorul părții civile recurente solicită admiterea recursului declarat de aceasta în sensul acordării despăgubirilor civile reprezentând daune morale astfel cum a solicitat, fiind îndreptățită la acestea, față de împrejurarea că a făcut toate demersurile pentru restituirea imobilului, iar inculpatul cu rea-credință nu a dat curs solicitărilor sale.
Cu privire la recursul inculpatului solicită a fi respins ca nefondat sub toate aspectele invocate atât sub aspectul laturii penale cât și a celei civile.
Sub aspectul laturii penale, apreciază că este pe deplin dovedită vinovăția inculpatului, care acționând cu rea-credință și-a încălcat sarcinile de serviciu, fiind îndeplinite toate elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.
Cu privire la cererea de încetare a procesului penal urmare intervenirii prescripției speciale, apreciază că aceasta nu operează în cauză, întrucât inculpatul a fost condamnat anterior împlinirii termenului de prescripție.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei recurate și rejudecând, în principal, în temeiul art. 11 pct.2 lit."a" raportat la art. 10 lit."d" Cod pr. penală, achitarea acestuia de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, cererea de restituire a imobilului formulată de către partea civilă fiind ulterioară vânzării imobilului.
Sub aspectul laturii civile solicită respingerea cererii părții civile de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri civile.
În subsidiar, dacă se va aprecia că în cauză subzistă vinovăția inculpatului, solicită a se constata că în cauză sunt îndeplinite condițiile prescripției speciale a răspunderii penale față de data comiterii faptei, solicitând a se dispune în temeiul art. 11 pct.2 lit."b" raportat la art. 10 lit."g" Cod pr. penală, încetarea procesului penal.
Cu privire la recursul părții civile, solicită a fi respins ca nefondat.
Având ultimul cuvânt, inculpatul se consideră nevinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și solicită a se dispune achitarea sa.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 201 din 26 iunie 2008, în baza art. 246 Cod penal raportat la art. 74 al. 1 lit. a Cod penal coroborat cu art. 76 al. 1 lit. e Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 30.10.1950 în localitatea M județ Sibiu, domiciliat în comuna M nr. 673 județ Sibiu, căsătorit, fără antecedente penale, studii facultatea de agronomie, stagiul militar satisfăcut, cetățean român, posesor al seria - nr. - eliberat de Poliția Copșa la 20.03.2000, CNP -, la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârșire infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
S-a făcut aplicarea art. 71 al. 1 Cod penal în sensul că s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, b și c Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii de 3 luni pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit potrivit art. 82 al. 1 Cod penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a constatat că pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 al. 1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 al. 1 Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă cu domiciliul procesual ales la mandatar în Sibiu-,. 25 județ Sibiu și avocat în Mediaș-,. 5,. C,. 2,. 29 județ Sibiu.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 193 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, în esență, că, cota parte de din imobilul înscris în CF 1214 M nr. top 890, 890/1, 890/2, 890/3, a aparținut părții vătămate, fiindu-i preluată de către Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974, în urma deciziei nr. 1081/1983 a fostului Consiliu Popular al județului Sibiu.
La 18.07.2001 partea vătămată notifică în baza Legii nr. 10/2001 Primăria M, cerând restituirea în natură a imobilului mai sus identificat. Notificarea a primit din partea secretariatului Consiliului Local al comunei M numărul de înregistrare 1581/23.07.2001 ( 26 dosar de urmărire penală - )
Anterior înregistrării notificării, la 07.03.2001, Consiliul Local al comunei Maa doptat hotărârea nr. 18/2001 prin care s-a aprobat organizarea unei licitații pentru vânzarea unor spații cu altă destinație decât cea de locuințe și a terenului aferent construcțiilor, fiind vorba de cele înscrise în CF 1214 nr.top.890/2 și CF 1484 nr. top 10/7/2. Hotărârea s-a găsit depusă într-un exemplar original la fila 48 din dosarul de față, dar pe acest exemplar o persoană rămasa neidentificată a adăugat prin scriere de mână și aplicarea ștampilei Consiliului Local al comunei M că "se vinde și top 890/1 corectat de noi ". Persoana respectivă a făcut corectura fără a-și arăta identitatea, semnătura executată neputând fi atribuită primarului comunei, secretarului ori consilierilor locali.
Proiectul hotărârii nr. 18/2001 este identic cu hotărârea adoptată (50 dosar de fond), corectura apărând și pe proiect.
La 23.03.2001 s-a ținut licitația publică, s-a încheiat un proces verbal (33 ), iar comisia de licitație a declarat ca adjudecatar pe domnul, cât privește atelierul, depozitul și terenul aferent înscrise în CF 1214 nr. top 890. este fiul inculpatului, primar al comunei M la acel moment.
În procesul verbal a fost trecută ca persoană prezentă la licitație și martorul G, care ascultat fiind, a negat că ar fi participat la o asemenea licitație, mărturisind că inculpatul i-a spus că el este cel care l-a menționat în cuprinsul procesului - verbal ca ofertant la acea licitație.
de sarcini care a stat la baza licitației poartă numărul 717/13.03.2001 (69 p ), referindu-se la vânzarea imobilelor cu număr top 890 și 890/2 din CF 1214, așadar acest caiet se contrazice cu hotărârea de consiliu local care are în vedere organizarea licitației strict cu privire la numărul top 890/2 și topul 890/1 adăugat prin scriere de mână.
Evaluarea imobilelor licitate a revenit expertului, acesta întocmind raportul depus la filele 71-80 din dosarul de urmărire penală.
În lucrarea sa, expertul a făcut mențiune că obiectul evaluării îl constituie imobilul din CF 1214 M nr.top 890, însă din extrasul de CF depus la fila 81 în dosarul de urmărire penală s-a putut vedea că la data de 01.03.2003 imobilul din CF 1214 M nu era dezmembrat, fiind compus din număr top 890 - casă și curte și număr top 891 - grădină.
Așadar, vânzarea la licitația publică s-a ținut cu privire la un imobil așa zis dezmembrat în condițiile în care dezmembrarea a avut loc doar la data de 25.04.2001, când prin încheierea de CF 1663/2001 numărul top 890 fost unificat cu numărul top 891 într-un singur corp funciar, dezmembrat prin aceeași încheiere în numerele top 890/1, 890/2 și 890/3.
Încheierea de dezmembrare se găsește la fila 90 în dosarul de urmărire penală iar cererea de dezmembrare depusă de Primăria M la 25.04.2001 se află la fila 215 din același dosar.
La 25.04.2001, adică în ziua depunerii cererii de dezmembrare, notarul public a autentificat vânzarea - cumpărarea dintre Primăria comunei M și adjudecatarul, obiectul contractului formându-l cota parte de din numărul top 890/1 ( 94 ) așa încât, în baza încheierii de CF 68/12.01.2004, asupra topograficului amintit se întabulează și soția.
Același notar public a dat o încheiere de rectificare cu numărul 75/09.01.2004, în sensul că prin aceasta rectifică contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 846/25 aprilie 2001, specificând că Primăria Mav ândut adjudecatarului dreptul de proprietate asupra întregului imobil înscris în CF 1214 M nr.top 890/1 (194 ), nu doar asupra cotei părți de .
Vânzarea cumpărarea de mai sus a fost declarată nulă prin sentința civilă 651/28.02.2005 a Judecătoriei Mediaș (229-236 ), iar în final prin încheierea nr.104/27.02.2006 a Biroului de Carte Funciară Mediaș, în baza hotărârii judecătorești de mai sus s-a reîntabulat partea vătămată asupra cotei părți de din imobil.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș, motivat de aspectul că instanța s-a aflat într-o eroare de fapt când a pronunțat condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246.pen.
Se arată în motivele de apel că instanța de fond a făcut o Mc onfuzie, în sensul că imobilul în cauză, adjudecat de fiul inculpatului prin licitație publică - nu făcea parte din averea statului, însăși obiectul material al procesului civil, cât și al celui penal, l-a constituit acel imobil - preluat în mod abuziv de stat, în acest caz statul fiind doar un detentor precar și nu un proprietar de drept. Se menționează că textul civil invocat de instanță se referă la bunurile care fac parte în mod legal din averea statului și nu la cele care au fost preluate în mod abuziv. Ca atare, concluzionează Parchetul, inculpatul nu a dobândit un bun din averea statului prin încălcarea legii, deoarece bunul respectiv nu făcea parte din proprietatea statului.
Se arată că inculpatul nu a adjudecat bunul pentru el, nici în mod direct, nici prin interpuși, imobilul fiind cumpărat de fiul său, pentru sine.
Se reține că inculpatul nu a îndeplinit nici un act de dispoziție sau execuție a atribuțiunilor sale de serviciu, nu a fost membru al Comisiei de licitație, și nici nu a participat în Consiliul Local în calitate de organ deliberativ, și deci nu se poate reține că nu a îndeplinit sau a îndeplinit un act contrar îndatoririlor sale de serviciu.
Faptele sale colaterale - de a interveni la Consiliul local sau Comisia de Licitație ori la notarul public, sunt considerate de parchet ca fiind făcute în nume propriu, și nu în calitate de reprezentant al autorității publice locale, acestea fiind doar acte de rea-credință, și nu fapte penale.
Se arată că, infracțiunii cercetate, îi lipsește latura subiectivă, întrucât nu există intenția directă sau indirectă a inculpatului în săvârșirea faptei. Luarea deciziei infracționale premerge săvârșirea faptei, și tot ce se situează după comiterea faptei nu intră în conținutul legal al infracțiunii.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și partea civilă, motivat de faptul că pedeapsa este nelegală, cuantumul despăgubirilor este mult prea mic, iar cheltuielile de judecată nu i-au fost acordate în totalitate.
A formulat apel și inculpatul, motivat de faptul că a fost condamnat nelegal, atâta timp cât infracțiunea prev. de art. 246.pen. reținută de instanță, este lipsită de latura obiectivă, atâta vreme cât primarul, conform Legii nr. 215/2000 modificată, nu are putere decizională, având doar funcție în administrația publică, cu atribuții de organ deliberativ.
Se arată că la data înaintării proiectului de Hotărâre din 07.03.2001, în discuție, nu se formulase încă cerere de restituire de către partea vătămată, deci inculpatul nu cunoștea intenția acesteia.
Prin decizia penală nr. 219/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș, de inculpatul și partea civilă, iar în temeiul art. 192 alin. 2 Cod pr. penală au fost obligați inculpatul și partea civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Din datele existente la dosarul cauzei, rezultă că la data de 07.03.2001, Consiliul local al com. M, adoptă Hotărârea nr. 18/2001, prin care se aprobă vânzarea la licitație a unor imobile și anume cele înscrise în CF 1214 nr. top 890/2, și CF 1484 nr. top 10/7/2 ulterior, pe această hotărâre, făcându-se o rectificare în sensul vinderii și a nr. top 890/1.
De remarcat faptul că vânzarea viza un imobil dezmembrat, în condițiile în care dezmembrarea a avut loc, doar la data de 25.04.2001, prin încheierea de CF nr. 1663/2001.
La data de 23.03.2001, se ține licitația publică, iar Comisia de licitație declară ca adjudecatar pe dl., fiul inculpatului, iar la data de 24.04.2001, în ziua depunerii cererii de dezmembrare, se autentifică de către notar, vânzarea-cumpărarea dintre Primăria com. M și adjudecatarul, obiectul făcându-l cota parte de din nr. top 890/1.
Notarul public face o încheiere de rectificare, în sensul că prin aceasta rectifică contractul de vânzare-cumpărare sub numărul 846 din 25 aprilie 2001, specificând că Primăria Mav ândut adjudecatarului dreptul de proprietate asupra întregului imobil înscris în CF 1214 M nr. top 890/1, nu doar asupra cotei părți de .
Inculpatul a cumpărat de la fiul său imobilul revendicat de partea vătămată, încheind cu acesta contractul nr. 244/2004, întabulându-și dreptul în baza încheierii de CF 568/10.02.2004.
Petenta a revendicat imobilul, notificând Primăria M la data de 18.07.2001, în baza Legii nr. 10/2001. Vânzarea-cumpărarea menționată este declarată nulă prin sentința civilă nr. 651/28.02.2005 a Judecătoriei Mediaș.
Tribunalul constată astfel, că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt.
Sub aspectul motivelor invocate de apelanți, acestea sunt nejustificate.
Astfel, parchetul menționează că instanța de fond ar face o "M confuzie" atunci când face referire la prevederile art. 1308 pct. 3 Cod civil, care menționează că averea statului sau a unităților administrativ-teritoriale nu poate fi dobândită de către cei care o administrează, nici direct, și nici prin persoane interpuse, atâta vreme cât obiectul imobilului era preluat de stat în mod abuziv, statul fiind în acest caz un detentor precar.
Mai mult, Parchetul își întărește afirmația spunând că "inculpatul nu a dobândit un bun din averea statului prin încălcarea legii, deoarece bunul respectiv nu făcea parte din proprietatea statului".
Aspectul învederat de Parchet, cu toate că s-a părut a fi o critică la adresa sentinței atacate, întărește soluția instanței, în sensul că dacă statul era doar un detentor precar, atunci în nici un caz nu putea să vândă la licitație un bun asupra căruia nu era proprietar.
Intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 a indisponibilizat imobilele preluate de Statul român (prin termenele de notificare și de soluționare a procedurilor administrative sau judiciare), aceste imobile nu mai puteau face obiectul vreunei operațiuni de înstrăinare, fiind susceptibile de restituire în natură.
Cu toate că știa acest lucru, după cum arată și Parchetul, Statul fiind un detentor precar, Primarul propune (după cum arată martorii și recunoaște inculpatul) înstrăinarea imobilului în discuție, care fusese revendicat încă din anul 1996 (se cunoștea deci intenția părții vătămate) și notificat în 18.07.2001.
Inculpatul, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a nesocotit mai multe obligații legale care reglementau conduita sa profesională.
Astfel, având în vedere că în baza art. 44 alin. 1 lit. y din Legea nr. 69/1991, primarul supraveghează inventarierea și administrarea bunurilor care aparțin comunei sau orașului, în loc să conserve imobilele nesusceptibile de restituire, a propus înstrăinarea unora din acestea.
Totodată, conform art. 37 alin. 2 din Legea 69/1991, primarul participă obligatoriu la ședințele consiliului local, iar conform art. 44 alin. 1 lit. b din aceeași lege, în condițiile în care constată că hotărârea luată de consiliu este nelegală, în termen de 3 zile anunță prefectul. De asemenea, în baza art. 48, primarul constată încălcările legii și adoptă măsuri legale pentru înlăturarea acestora.
Astfel, în mod legal și temeinic prima instanță a considerat că infracțiunea de abuz în serviciu s-a consumat în momentul în care primarul, autoritate esențială în procedura Legii nr. 10/2001, conform art. 20 alin. 3 și 41 (numerotare la data săvârșirii faptei), nu s-a opus vânzării imobilului la licitație și mai mult, lucru care atestă intenția acestuia în săvârșirea faptei, a propus consiliului adoptarea hotărârii prin care se vindea la licitație un bun indisponibilizat asupra căruia statul era doar un "detentor precar" (aspect reflectat de declarațiile martorilor și chiar de inculpat).
Faptele, considerate de Parchet ca fiind "colaterale" - de a fi intervenit la Consiliul local sau Comisia de licitații, ori, la notarul public, corecturile de pe hotărârea de Consiliu nr. 18/2001, rectificarea actului autentic de vânzare-cumpărare și finalmente cumpărarea de către inculpat a imobilului în litigiu de la adjudecatarul inițial - fiul său, evidențiază intenția inculpatului sub aspectul scopului urmărit de acesta în momentul săvârșirii faptei, acela de a intra în proprietatea imobilului.
Astfel, în mod corect prima instanță a stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
Și sub aspectul individualizării pedepsei, instanța a făcut o legală și temeinică apreciere, ținând cont de dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, constând în buna conduită a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, aplicându-se în acest sens art. 74 alin. 1 lit. a raportat la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.
De asemenea interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c în baza art. 71 alin. 1 Cod penal se impunea, dat fiind faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune care-l face nedemn să mai exercite drepturile civile menționate în aceste texte legale.
Modalitatea de executare a pedepsei aplicate este corect apreciată, scopul pedepsei putând fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate.
De asemenea, și latura civilă a fost corect soluționată, partea vătămată fiind vreme îndelungată supusă unor suferințe psihice, astfel încât se justifică acordarea de daune morale în cuantum de 3000 lei, apreciindu-se că acestea nu pot duce la o îmbogățire a părții vătămate.
În ce privește cheltuielile ocazionate de transportul mandatarei părții civile, acestea nu pot fi incluse în calculul cheltuielilor judiciare, nefiind solicitate la prima instanță de către partea civilă, ci de mandatară personal, care conform legii nu are dreptul la plata acestora direct, prin instanța penală.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs inculpatul și partea civilă.
Recursurile au fost declarate în termen.
În motivarea recursului inculpatul a criticat hotărârea penală atacată, sub aspect penal, susținând că fapta nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal, iar hotărârile sunt nelegale, deoarece conform art. 124 Cod penal în cauză a intervenit prescripția specială, și a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a combinat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală sau, în subsidiar în temeiul art. 11 pct.2 lit.b Cod pr. penală combinat cu art. 10 lit. g Cod pr. penală încetarea procesului penal.
Criticile formulate de inculpat se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385/9 alin. 1 pct.15 și pct. 18 Cod pr. penală.
Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385/9 alin. 1 pct. 15 Cod pr. penală, verificând temeinicia criticii formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța apreciază că acestea sunt fondate, din următoarele considerente:
Potrivit art. 124 Cod penal prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 este depășit cu încă
Conform art. 122 alin.1 lit. "d" Cod penal când pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este închisoarea mai de un an, dar care nu depășește 5 ani, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, iar termenul prescripției speciale pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal este de 7 ani și 6 luni.
De la data de 23.03.2001 până la data de 27.01.2009 au trecut mai mult de 7 ani și 6 luni, fiind îndeplinite condițiile privind prescripția specială. În cazul în care există o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale fiind constatată prescripția specială potrivit art. 124 Cod penal raportat la art. 10 lit. "g" Cod penal, instanța, în temeiul art. 11 pct.2 lit. "b" Cod pr. penală, pronunță încetarea procesului penal.
Referitor la motivul de recurs, prin care s-a susținut că fapta nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal, acesta este nefondat din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt din care reiese că inculpatul, având calitatea de primar al comunei M, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu rea-credință, în scopul dobândirii în nume propriu a unui imobil, nu s-a opus vânzării la licitație a imobilului revendicat de partea civilă și, ulterior, nu a constatat încălcarea legii și nu a luat măsuri pentru înlăturarea încălcării.
Imobilul revendicat de partea civilă a fost preluat de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin.(1) din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, și face parte din imobilul preluat abuziv conform art. 2 din Legea nr. 10/2001, care a intrat în vigoare la 14 februarie 2001.
Potrivit art. 6 alin.1 din Legea 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
În cauză imobilul revendicat de partea civilă a fost preluat în baza Decretului 223/1974.
Conform HG nr. 498/2003, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, art. 20 din Legea 10/2001 statuează indisponibilizarea imobilelor restituite pe calea prevăzută de lege cu privire la orice proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv către alte persoane, altele decât cele îndreptățite potrivit legii; ca atare, sunt înlăturate de la aplicare cu privire la aceste bunuri prevederile Legii 64/1995 sau ale Legii 213/1998. operează începând cu data de 14 februarie 2001 chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară, iar ea are, ca scop primordial îndeplinirea obligației de restituire în natură către adevăratul proprietar.
Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 privind administrația publică locală, prin care s-a abrogat Legea 69/1991, a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicare, ceea ce face ca dispozițiile art. 37 alin. 2 din Legea 69/1991, potrivit cărora primarul participă obligatoriu la ședințele consiliului local, precum și dispozițiile art. 44 alin.1 lit."b" din aceeași lege, care consacră obligația primarului de a sesiza prefectul în termen de 3 zile, dacă hotărârea consiliului local este nelegală să fie în vigoare la data săvârșirii faptei.
Prezentarea succintă a legilor care impuneau inculpatului, un anumit comportament, a avut ca scop evidențierea atribuțiilor de serviciu, precum și reliefarea relei-credințe în neîndeplinirea acestor atribuții, pentru probarea vinovăției inculpatului.
Partea civilă în motivarea recursului a criticat hotărârea atacată, solicitând acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat.
Judecarea recursului părții civile, conform deciziei nr. 28/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se va face în conformitate cu art. 385/9 alin.2 Cod pr. penală.
Recursul părții civile este nefondat, deoarece despăgubirile în cuantum de 3.000 lei, reprezentând daune morale, determinat de neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către inculpat, sunt justificate și asigură o satisfacție echitabilă a persoanei prejudiciate căreia, în final, i-a fost restituit și imobilul.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin.1 oct.2 lit. "d" Cod pr. penală, instanța va casa decizia penală atacată și hotărârea primei instanțe, sub aspect penal, și rejudecând ca înceta procesul penal în temeiul art. 11 pct.2 lit. "b" raportat la art. 10 lit. "g" Cod pr. penală.
În temeiul art. 385/15 alin.1 oct.1 lit. "b" Cod pr. penală instanța va respinge ca nefondat recursul părții civile.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, potrivit art. 192 alin.2 Cod pr. penală, vor fi suportate de partea civilă recurentă.
Deoarece apărătorul desemnat din oficiu nu a depus delegație la dosar pentru termenul din 6 ianuarie 2009 și nu a fost prezent, iar de la acest termen inculpatul a fost asistat de către apărător ales, instanța va constata că în cauză, nu este justificată acordarea unui onorariu, în condițiile art. 3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 219/A/27.10.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 201/26.06.2008 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr-, numai sub aspectul laturii penale a cauzei și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod pr. penală, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 219/A/27.10.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe partea civilă recurentă să plătească statului suma de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Respinge cererea formulată de apărătorul pentru acordarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
Cu opinie separată,
în sensul admiterii recursului
inculpatului, casării hotărârilor
atacate, achitării inculpatului
în temeiul art. 10 lit. d CPP,
de sub învinuirea săvârșirii
infracțiunii prev. de art. 246 CP
și respingerii acțiunii civile
a părții civile.
GREFIER
Red.
Dact.LS/2ex/06.02.2009
Jud.fond:
Jud.apel: C-tin,
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE:
Apreciez că în cauză se impunea admiterea recursului inculpatului, în sensul casării hotărârilor atacate și achitării inculpatului, în temeiul art. 10 lit.d Cod pr. penală de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal, cu consecința respingerii acțiunii civile a părții civile pentru următoarele considerente:
Deși în cauză s-a constatat intervenția prescripției speciale ca o cauză care înlătură răspunderea penală, inculpatul a solicitat în motivele de recurs achitarea sa, ceea ce îndreptățește instanța ca în condițiile art. 13 Cod penal, să continue procesul penal, examinând cauza pe fond.
În fapt, i s-a imputat inculpatului de către instanța de fond (sesizarea instanței nefiind făcută prin rechizitoriu), că în cursul lunii martie 2001, în calitatea sa de primar al comunei M, județul Sibiu, în exercitarea atribuțiilor de serviciu și cu rea credință, inculpatul nu s-a opus vânzării la licitație a unui imobil revendicat de partea civilă și care intrase în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974.
Instanța de fond a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal s-ar fi consumat în 7 martie 2001, când, inculpatul a propus vânzarea la licitație publică a imobilului revendicat de partea civilă, iar celelalte demersuri ale sale au constituit elemente subsecvente ale infracțiunii, subordonate scopului urmărit ca imobilul să intre în proprietatea inculpatului.
Conduita abuzivă a primarului a fost raportată la atribuțiile sale decurgând din legea nr. 10/2001.
Apreciez că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal, sub aspectul laturii obiective și subiective, pentru următoarele considerente:
În primul rând, acțiunea inculpatului a fost aceea de a facepropunere, Consiliului Local al comunei fiind cel care a adoptat hotărârea privind vânzarea la licitație a imobilului.
În al 2-lea rând, adoptarea Hotărârii Consiliului Local (7.03.2001) și vânzarea la licitație a imobilului (23.03.2001) au avut loc la date anterioare notificării imobilului de către partea civilă, la primărie, în baza Legii nr. 10/2001 (18.07.2001).
În consecință, la momentul vânzării imobilului la licitație, acesta figura ca aflat în proprietatea Statului român și nu era încă revendicat în baza Legii nr. 10/2001.
În forma inițială a Legii nr. 10/2001 (intrată în vigoare la 14.02.2001) și până la momentul apariției normelor metodologice de aplicare a acesteia (HG nr. 498/2003), nu se statua că imobilele care fac obiectul legii erau de drept sau trebuiau să fie indisponibilizate, până la soluționarea procedurii de restituire.
O asemenea indisponibilizare nu putea fi declanșată decât din momentul depunerii cererii de revendicare, respectiv din momentul notificării.
Ca atare, apreciez că inculpatul nu a încălcat nici o atribuție de serviciu, din cele care-i reveneau în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.
A fost evidentă intenția inculpatului de a dobândi imobilul în cauză și s-au confirmat neregulile desfășurării licitației, însă aceste aspecte (care au format obiectul unor litigii civile) nu sunt de natură să imprime vreun caracter penal faptelor inculpatului.
Ca o consecință, apreciez că se impunea respingerea acțiunii civile a părții civile, câtă vreme o eventuală răspundere civilă a inculpatului nu poate deriva decât dintr-o acțiune penală.
JUDECĂTOR
- - - - concediu medical
semnează președintele de complet
- - -
Red.
Tehnored. LS/2ex/13.03.2009
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu
