Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 444/2009. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 444

Ședința publică de la 30 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Otilia Susanu

JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă

JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți

Grefier - - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror -

S-a luat spre examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și partea vătămată revizuentă împotriva deciziei penale nr. 445 din data de 04 noiembrie 2008 Tribunalului Iași.

Actuala compunere a completului de judecată s-a stabilit ca urmare a admiterii cererilor de abținere formulate de doamnele și.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat, personal, asistat de av. și av. pentru partea vătămată revizuentă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Interpelate, părțile arată că nu au de formulat alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor de față.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că în cauză s-au mai formulat concluzii pe fondul cauzei. Formulează concluzii de admitere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, față de motivele dezvoltate în scris.

Av. pentru partea vătămată revizuentă formulează concluzii de admitere a recursului formulat și condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia, față de motivele expuse în notele de concluzii.

Consideră că în mod greșit a fost respinsă cererea de revizuire formulată împotriva sentinței penale nr. 883 din data de 19 decembrie 2002 Judecătoriei Hârlău.

Av. pentru inculpatul intimat solicită respingerea recursurilor declarat de procuror și partea civilă și menținerea soluțiilor atacate, ca fiind legale și temeinice.

Ceea ce se solicită de partea vătămată se referă la reevaluarea materialului probator administrat în cauză. Urmează ca instanța să verifice dacă declarațiile martorilor audiați în cauză, la instanța de fond (parte din ei fiind sancționați administrativ), pot constitui suport probatoriu pentru această cerere de revizuire.

De asemenea solicită a se avea în vedere că suportul probator nu se face numai cu administrarea probei testimoniale ci și a probei cu acte.

Solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

Inculpatul intimat, având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față;

Judecătoria Hârlău, prin sentința penală nr. 624/16.10.2006 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de împotriva sentinței penale 883 din 19 decembrie 2002 a Judecătoriei Hârlău, apreciind că ea se încadrează în prevederile art. 394 lit. b Cod procedură penală, dar nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 394 alin. 3 cod procedură penală, în sensul că declarațiile nu sunt de natură a influența soluția primei instanțe raportat la natura infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

Prin decizia penală nr. 73/13 februarie 2007 a Tribunalului Iași, s-a admis apelul revizuentului și a fost desființată integral sentința penală 624 /16.10.2006 a Judecătoriei Hârlău, trimițându-se cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, soluție menținută prin decizia penală 514/19.06.2007 a Curții de APEL IAȘI.

În rejudecarea cauzei Judecătorie prin sentința penală 64/22.02.2008 a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de partea vătămată și a obligat-o la plata cheltuielilor judiciare către stat și către intimat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Analizând materialul probator administrat în cauză raportat la dispozițiile legale în vigoare instanța reține că,prin sentința penală nr.883/2001 pronunțată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr.3785/2001, inculpatul a fost achitat în temeiul art.11 pct.2 lit. a și art.10 lit. a Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere de înscrisuri de către un funcționar public și abuz în serviciu, prevăzute și pedepsite de art.242 alin.1 și 3 și art.246 Cod penal iar în temeiul art.10 lit. d Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale,fals intelectual și uz de fals, prevăzute și pedepsite de art.288 alin.2 și art.289 și 291 Cod penal. De asemenea a fost respinsă acțiunea civilă promovată de către partea vătămată, revizuientul din prezenta cauză.

Sentința penală nr.883/2001 a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău și partea vătămată prin decizia penală nr.222/26.02.2004 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr.4971/2003 iar prin decizia penală nr.456/01.06.2004 Curtea de APEL IAȘIa respins recursul formulat de către partea vătămată împotriva sentinței penale nr.883/2001 și a deciziei penale nr. 222/2004.Pentru a se pronunța astfel ultima instanță de verificare a reținut următoarele:

La ședința de constituire a Consiliului Local al comunei, județul I, care s-a desfășurat în ziua de 22 iunie 2000, în prezența delegatului Prefecturii I -, pe ordinea de zi a figurat și alegerea viceprimarului, iar din cele 11 voturi exprimate, 6 au fost în favoarea părții vătămate (L) iar 5 pentru.

Ulterior comunicării rezultatului votului, 6 dintre consilieri au contestat acest rezultat, iar procesul-verbal întocmit în ședința consiliului nu a fost semnat de președinte, în persoana numitei -, deci nu a fost aprobat de Consiliul local și în aceste condiții nu a produs consecințe juridice.

În împrejurările arătate la următoarea ședință de consiliu, din 30 iunie 2000, figurat pe ordinea de zi, alegerea viceprimarului și a fost ales din nou viceprimar, în persoana numitului, fratele inculpatului.

Referitor la ședința de consiliu din 22 iunie 2000, deși s-a susținut că hotărârea de validare nu a fost comunicată Prefecturii județului I, din culpa inculpatului, nu există probe certe privind întocmirea acestei hotărâri, chiar dacă martora - a declarat în sensul că a semnat un astfel de înscris.

Nu se poate reține așadar vinovăția inculpatului pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 Cod penal, sustragere și distrugere de înscrisuri, prev. de art.242 al.1 și 3 Cod penal, cum a motivat corect prima instanță, deoarece nu există probe concludente în acest sens.

Ca urmare, nu poate fi reținută nici existența unui prejudiciu moral cauzat părții vătămate, de natură a justifica acordarea unor daune morale în cuantum de 100.000.000 lei, așa cum a solicitat prin constituirea de parte civilă.

Contestarea procesului-verbal de către majoritatea consilierilor, sub aspectul rezultatului votului pentru alegerea viceprimarului, nesemnarea acestui act de către președintele de ședință și dubiul cu privire la întocmirea hotărârii de validare, justifică soluția de achitare a inculpatului.

De asemenea, infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și uz de fals, prev. de art.288 al.2, art.289 și art.291 Cod penal, le lipsește latura obiectivă, în principal datorită faptului că acel proces-verbal, nefiind semnat de președintele de ședință, nu putea produce consecințe juridice.

Cât privește modificarea unui număr din registrul de intrare-ieșire al Primăriei, la rubrica "data înregistrării", nu a fost de natură a produce consecințe juridice și, implicit, pentru aceste considerente nu subzistă nici latura obiectivă a infracțiunii de uz de fals.

Dacă martorii - și au declarat în sensul că, s-a redactat și semnat hotărârea de validare a viceprimarului, ceilalți participanți la ședință:, au susținut că, după exprimarea rezultatului votului, consilierii au părăsit sala și nu s-a întocmit hotărârea de validare.

Deoarece răspunderea penală a inculpatului nu poate fi antrenată pentru nici una dintre infracțiunile reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, iar soluția de achitare este corectă și rezultă din analiza și coroborarea probelor administrate în cauză, nu se poate reține că partea vătămată (civilă) a suferit un prejudiciu moral, pentru repararea căruia i se cuvin despăgubiri (cuantumul solicitat a fost de 100.000.000 lei).

Pentru aceste considerente recursul formulat de partea civilă a fost considerat nefundat și a fost respins conform articolului 385 indice 15 pct.1 lit. b Cod procedură penală.

Art.394 Cod procedură penală reglementează strict și limitativ cazurile de revizuire în materia penală, astfel revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire o cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză revizuientul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.394 alin.

Cod procedură penală constând în aceea că un număr de 6 martori audiați în cauza nr. 3175/2001 au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Prin ordonanța nr. 900/P/2004 din 03.02.2006 Parchetul de pe lângă Judec. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, Apopi, în baza art. 10 lit.¹Pr.Pen.și aplicarea unor sancțiuni administrative (respectiv amenzi),cu următoarea motivare:

Din declarațiile martorilor: - a rezultat indubitabil faptul că alegerea viceprimarului la 22.06.2000 s-a făcut cu respectarea legislației, a fost întocmit proces-verbal de numărare a voturilor, s-a emis hotărârea de alegere a viceprimarului și a semnat procesul-verbal de desfășurare a ședinței întocmit de secretarul primăriei,( și toate aceste înscrisuri au fost luate de către acesta din urmă).

Rezultă faptul că ședința din data de 22.06.2000 s-a desfășurat normal, au fost întocmite toate documentele necesare, ședința terminându-se cu felicitarea noului viceprimar ales.

Vinovăția lui a rezultat și din verificările efectuate de reprezentanții prefecturii I cu privire la ședința din 22.06.2000, fapt ce a determinat sancționarea acestuia prin ordinul nr.544 din 21.07.2000 a prefectului.

Valabilitatea alegerii în calitate de viceprimar al numitului a rezultat și din nota nr.10.744 din 07.07.2000 a inspectorului, fila 186 și din înscrisul intitulat "declarație", înregistrată cu numărul 10.728 din 03.07.2000, fila nr.188, a numitei -.

Vinovăția învinuitei constă în faptul că în fața instanței de judecată a susținut în mod mincinos faptul că"în ședința din 22.06.2000 nu s-a emis hotărârea din cauza părăsirii sălii de către consilieri" - împrejurare neadevărată, așa cum rezultă din probele enumerate mai sus.

Vinovăția învinuitului constă în faptul că acesta susține "nu cunosc dacă s-a emis o hotărâre care să ateste alegerea părții vătămate ca viceprimar".

Vinovăția învinuitului Apopi rezultă din susținerea în fața instanței de judecată a următoarei împrejurări:" că nu s-a emis vreo hotărâre de validare a rezultatului votului".

De asemenea, învinuitul în fața instanței a susținut o altă împrejurare neadevărată:"după numărarea voturilor și comunicarea rezultatului, dl împreună cu susținătorii săi au ieșit afară din sala de ședință, strigând de bucurie. Precizez că și noi am ieșit ulterior și nu știu ce s-a consemnat în procesul-verbal de ședință, întrucât nu se epuizaseră toate punctele de pe ordinea de zi".

În declarația dată în calitate de învinuit, spune adevărul cu privire la alegerea viceprimarului din data de 22.06.2000, astfel: "în sală s-a anunțat de către -, că a fost ales în funcția de viceprimar. l-au felicitat pe dl, după care, în ordine, s-a părăsit sala de ședință". Menționează că alegerea viceprimarului s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale. În sala de ședință nimeni nu a contestat alegerea acestuia ca viceprimar.

Aceste împrejurări au fost susținute și de care, audiat în calitate de martor la Judecătoria Hârlăua susținut în mod mincinos:"după comunicarea rezultatului s-a produs rumoare și haos și aproape toată lumea a părăsit sala".

, în declarația dată la Judecătoria Hârlău, în calitate de martor, în mod neadevărat a susținut împrejurarea:"... după anunțarea câștigătorului funcției, mai multe persoane au ieșit din sală cu partea vătămată și nu s-a mai încheiat proces-verbal de consemnarea rezultatului".

În declarația dată în calitate de învinuit, acesta prezintă împrejurările așa cum au avut loc în ziua de 22.06.2000, respectiv:"După anunțarea rezultatului, a fost felicitat de către cei prezenți,.. însă îmi amintesc că secretarul scria niște documente la biroul unde se afla".

, în calitate de martor la Judecătoria Hârlău, a menționat:"După anunțarea rezultatului, s-a produs o explozie de bucurie din partea lui și a consilierilor care îl susțineau, au ieșit afară din sala de ședință... ieșind după ei și restul de 6(șase) consilieri", împrejurare neadevărată întrucât, chiar acesta, în declarația dată în calitate de învinuit a relatat;" că după ce s-a anunțat că a fost ales ca viceprimar, am părăsit singur sala și nu cunosc dacă s- întocmit proces-verbal de numărare a voturilor".

Acesta declară că nu-și menține declarația dată în fața instanței de judecată și o retrage, recunoaște și regretă infracțiunea pentru care este cercetat.

, în declarația dată în calitate de martor la Judecătoria Hârlăua declarat neadevărat faptul că:"... după aceia, consilierii au ieșit afară".

În calitate de învinuit acesta a arătat:"Domnul a fost felicitat de oficialitățile de la județ, ședința s-a terminat...".

Față de cele prezentate Parchetul a apreciat că rezultă indubitabil că învinuiții se fac vinovați de infracțiunea prev. de art.260 al.1 Cod penal întrucât nu au spus adevărul în fața instanței de judecată, în dosarul nr.3175/2002, și datorită acestora, prin sentința penală nr. 883 din 19.12.2002, Judecătoria Hârlăua dispus achitarea inculpatului.

Având în vedere circumstanțele personale ale învinuiților față de aceștia Parchetul a dispus scoaterea de sub urmărire penală aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ, avându-se în vedere poziția acestora la urmărirea penală în calitate de învinuiți.

S-a apreciat că acțiunea lor aduce o atingere minimă a valorilor apărate de lege și prezintă un grad de pericol social redus.

Totodată s-a apreciat că învinuiții se pot îndrepta fără să fie trimiși în judecată.

Față de învinuitul s-a dispus încetarea urmăririi penale în baza art.10 lit. g Cod procedură penală, întrucât a decedat.

Este cunoscut că revizuirea unei sentințe este posibilă și în cazul în care, din cauza folosirii unor probe denaturate (datorate unor activități infracționale),se înfăptuiesc erori judiciare prin pronunțarea unor sentințe care cuprind grave erori de fapt.

În cazul mărturiei mincinoase eroarea judiciară își are sursa într-o formă de fraudă procesuală, despre care instanța nu a avut cunoștință la soluționarea cauzei.

Revizuirea poate fi admisă numai dacă prin frauda procesuală respectivă s-a ajuns la darea unei hotărâri nelegale și netemeinice,

Infracțiunile de abuz în serviciu, distrugere de înscrisuri oficiale,fals, uz de fals, nu pot fi probate numai cu declarații de martori.

Relativ la declarațiile care s-au constatat de către Parchet ca fiind mincinoase, dar pentru care, datorită pericolului social scăzut, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unor sancțiuni administrative într-un cuantum modic, instanța reține că, între declarațiile date inițial de martori și cele date în faza de cercetare judecătorească, diferențele nu sunt de natură a influența hotărâtor soluția inițială sau să conducă la nelegalitatea și netemeinicia acesteia raportat și la faptul că acea sentință a avut la bază și alte mijloace de probă legal și temeinic administrate, respectiv constatarea tehnico-științifică, înscrisurile existente la dosar precum și alte declarații de martori pentru care nu s-au constatat a fi săvârșite mărturii mincinoase.

Chiar dacă instanța ce judecă prezenta cauză poate că ar fi pronunțat o alta soluție ca instanță de fond în special prin interpretarea diferită a disp. Lg.69/1991 și a dispozițiilor privind atribuțiile de serviciu ale inculpatului, trebuie reamintit și subliniat faptul că suntem în prezența judecării unei cereri de revizuire întemeiată pe cazul 394 lit. b din Codul d e procedura penală, caz în care, în primul rând, trebuie analizat dacă depozițiile martorilor care au fost sancționați pentru mărturie mincinoasă au avut o influență hotărâtoare asupra cauzei și au condus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice sau nelegale.

Astfel, instanța reține că declarațiile martorilor, Apopi, și care au fost sancționați administrativ pentru mărturie mincinoasă nu au avut o influență hotărâtoare asupra soluției pronunțate în cauza ce a făcut obiectul dosarului supus revizuirii.

Instanțele de fond și cele de verificare care au confirmat sentința instanței de fond au reținut în considerentele ce au motivat achitarea inculpatului că cea care avea atribuția să semneze procesul verbal și să supună acest proces verbal spre aprobare era președinta comisiei care nu și-a îndeplinit această atribuție și din cauza căreia procesul verbal nu a produs consecințe juridice.

Este adevărat că dubiul reținut de instanțe cu privire la existența, întocmirea și emiterea hotărârii de validare( dubiu ce a fost motivul principal al achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și distrugere de înscrisuri, prev. de art. 246 si 242 Cod penal) a fost reținut a fi cauzat și de existența declarațiilor contradictorii ale tuturor martorilor audiați, însă acest dubiu ar fi existat chiar dacă martorii (care au fost sancționați ulterior pentru mărturie mincinoasă) nu ar fi fost sancționați pentru mărturie mincinoasă, de vreme ce și alți martori care nu au fost sancționați(este vorba de martorii -, și G) au confirmat instanței în esență același lucru, și anume că nu s-a emis nici o hotărâre de validare, aceștia relatând că s-a întrerupt intempestiv ședința, rezultatul voturilor fiind contestat pe moment cât și ulterior. Declarațiile acestora din urmă au fost contrazise numai de declarațiile a doi martori: -(președinta de comisie) și (Inspector la Prefectura I) care au încercat mai mult să justifice de ce nu și-au îndeplinit ei atribuțiile de serviciu cât și cele decurgând din dispozițiile Legii 69/1991. Declarațiile acestora din urmă sunt deci neconcordante și cu declarațiile martorilor care nu au fost sancționați pentru mărturie mincinoasă, amintiți mai sus.

Martorii reclamați de revizuent nu au fost sancționați pentru că au revenit asupra declarațiilor lor. Aceștia au avut aceeași poziție atât la urmărirea penală cât și la judecată. După 6 ani, acești martori, sesizați de către partea vătămată pentru mărturie mincinoasă, au fost audiați de către Parchet în calitate de învinuiți pentru mărturie mincinoasă. Aceștia au făcut unele precizări care în mică măsură nu coincideau cu cele date cu atât timp în urmă, diferențele fiind însă nesemnificative, de exemplu: martorul Apopi în fața instanței a declarat că " știu că nu s-a emis vreo hotărâre de validare a rezultatului votului,...după numărarea voturilor și comunicarea rezultatului d-l împreună cu susținătorii săi au ieșit afară din sala de ședință, . nu știu ce s-a consemnat în procesul verbal întrucât se terminase ordinea de zi", iar în faza de cercetare a declarat că " în sală s-a anunțat de către - că a fost ales în funcția de viceprimar,oficialitățile l-au felicitat după care s-a părăsit sala de ședință,.menționez că alegerea viceprimarului s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale,în sala de ședință nimeni nu a contestat alegerea acestuia"; martorul, ar fi declarat la fel cu acesta în faza de cercetare, iar în fața instanței a afirmat " după comunicarea rezultatului s-a produs haos și rumoare și aproape toată lumea a părăsit sala". Din aceste declarații reiese că s-a părăsit sala după alegerea viceprimarului și nu reiese că s-ar fi întocmit vreun proces-verbal în legătură cu care să fi săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu sau distrugere de înscrisuri.

Aceeași situație reiese și din declarațiile celorlalți martori în legătură cu care, Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău, a considerat că acțiunea lor aduce o atingere minimă a valorilor aparate de lege și că prezintă un grad de pericol social redus, dispunând scoaterea de sub urmărire penală și aplicând amenzi administrative respectiv, 100 lei, 100 lei, 50 lei, Apopi 100 lei, 100 lei, amenzi pe care instanța le apreciază că derizorii reținând astfel că, și din acest motiv, faptele martorilor nu au fost de natură a conduce la pronunțarea unei sentințe netemeinice și nelegale. Practic, s-a constatat de către parchet că tocmai din cauza acestor diferențe nesemnificative între declarații s-a adus o atingere minimă valorilor sociale apărate de lege și de aceea a dispus sancțiuni administrative și nu penale, acele mici diferențe fiind derizorii.nu puteau duce la darea unei hotărâri netemeinice și nelegale.

În plus aceeași martori care au fost sancționați, audiați în prezenta cauza, au declarat din nou aceleași aspecte, și anume că nu s-a semnat nici un proces verbal și nici o hotărâre de validare datorită întreruperii intempestive a ședinței și că nu au mai contestat sancțiunile administrative pentru a nu mai fi purtați prin judecăți.

În ce privește achitarea inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals material, fals intelectual și uz de fals Tribunalul Iașia reținut că trebuia reținută lit. caa rt. 10 Cod procedură penală raportat la lipsa laturii obiective datorate în principal faptului că procesul verbal trebuie semnat de președinta de ședință ( deci de o altă persoană) și că din acest motiv procesul verbal nu a produs consecințe juridice.

De asemenea instanțele de fond și de verificare au decis că modificarea numărului de înregistrare administrativă nu a produs consecințe juridice motiv pentru care au dispus achitarea inculpatului și pentru această infracțiune în legătură cu care nu s-au avut în vedere nici una dintre declarațiile de martori care ulterior au fost sancționați.

Față de motivele expuse instanța, în baza art.406 alin.4 Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiate cererea de revizuire.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală revizuentul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.

În motivarea apelului revizuentul a invocat următoarele:

- instanța de fond a încălcat dispozițiile imperative stabilite de Tribunalul Iași prin decizia de desființare, referitoare la admiterea în principiu a cererii de revizuire și, ulterior, la efectuarea unei rejudecați a fondului cauzei;

- argumentarea soluției de respingere a cererii de revizuire este inconsistentă și contradictorie;

- declarațiile martorilor date în cu ocazia urmăririi lor pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă de către parchet, coroborate cu declarațiile celorlalți martori din dosar, respectiv, -, cu raportul de constatare tehnico-științifică privind falsurile materiale, trebuia să conducă prima instanță la admiterea cererii de revizuire, precum și la modificarea sentinței de fond în sensul condamnării inculpatului pentru faptele reținute în actul de inculpare și admiterii acțiunii civile.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlăua invocat următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

- prima instanță în mod nelegal a apreciat că declarațiile martorilor, și, martori care au fost sancționați administrativ pentru fapta de mărturie mincinoasă, nu a avut o influență hotărâtoare asupra soluției pronunțate în cauza ce a făcut obiectului dosarului supus revizuirii, apreciere ce este contrară celor reținute în motivările instanțelor de control judiciar;

- motivarea soluției primei instanțe este contradictorie, instanța de fond apreciind, mai întâi, că declarațiile martorilor sancționați pentru mărturie mincinoasă nu au influențat cauza, pentru ca, mai apoi, să constate că există un"dubiu" cauzat chiar de aceste declarații;

- s-a reținut și o situație de fapt eronată, respectiv că sesizarea pentru infracțiune de mărturie mincinoasă privindu-i pe martorii din cauză s-ar fi făcut după 6 ani, când din examinarea dosarului nr. 900/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău rezultă clar că sesizarea s-a făcut din oficiu de către parchet după 4 ani, respectiv în anul 2004, iar martorii au fost audiați în cursul anului 2005;

- în mod greșit s-a apreciat și faptul că soluția de aplicare a unei amenzi administrative martorilor cercetați pentru fapta de mărturie mincinoasă, a avut în vedere faptul că declarațiile nu a au fost de natură a conduce la pronunțarea unei sentințe nelegale și netemeinice, când aplicarea sancțiunii administrative a avut în vedere mai mult criterii (împrejurări ce țin de persoana învinuitului, lipsa antecedentelor penale, conduita în familie și în societate anterior comiterii faptei și nu doar gravitatea faptei comise);

- pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei sentințe în concordanță cu probatoriul administrat și conținutul deciziilor instanțelor de control judiciar.

Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 445 /4 noiembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău și revizuentul parte vătămată împotriva sentinței penale 64/22.02.2008 a Judecătoriei Hârlău pe care a menținut-o și a obligat revizuentul - apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.

Instanța de control judiciar a reținut următoarele:

1. Apelanții Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și revizuentul - partea vătămată, au invocat același motiv de nelegalitate, și anume: instanța de fond a încălcat dispozițiile imperative stabilite de Tribunalul Iași prin decizia de desființare, referitoare la admiterea în principiu a cererii de revizuire și, ulterior, la efectuarea unei rejudecați a fondului cauzei, prin faptul că, în rejudecare, prima instanță a ignorat constatările cu caracter de lucru judecat reținute în apel, și anume că martorii, și, au dat declarații mincinoase, declarații care au dus la o soluție de achitare nelegală și netemeinică.

Dar, analizând dispozițiile procesual penale incidente atât în ceea ce privește procedura rejudecării cât și cea a judecării unei cereri de revizuire, tribunalul constată că acest motiv de nelegalitate este vădit nefondat.

Astfel, soluția primei instanțe de apel a fost cea prev. de art. 379 al. 2, lit. b proc. pen. respectiv admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și dispunerea rejudecării de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, pentru următoarele motive:

- în speță este incident cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. b proc. pen. și

- soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire este nelegală, nefiind prevăzută de art. 403. proc. pen, ce reglementează etapa judecării în principiu a cererii de revizuire.

Față de această soluție, se observă, clar și univoc, că prima instanța de apel nu a desființat sentința primei instanțe și a procedat la o nouă judecată în fond, ci doar a analizat legalitatea primei etape a procedurii revizuirii, respectiv cea a admiterii în principiu, hotărând faptul că, față de cazul de revizuire invocat și înscrisurile aduse în dovedirea acestuia, cererea de revizuire este admisibilă în principiu, și,în consecință, a dispus trimiterea cauzei primei instanțe pentru a trece la judecarea în etapa a doua a cererii de revizuire, etapă prevăzută de art. 405. proc. pen.

Decizia primei instanțe de apel a rămas definitivă, prin menținerea acesteia de către Curtea de Apel, și a devenit obligatorie pentru instanța de rejudecare doar cu privire la etapa admiterii în principiu a cererii de revizuire.

Apelanții au invocat faptul că decizia primei instanțe de apel este obligatorie și cu privire la soluția ce trebuie dată și în cea ce a doua etapă a revizuirii, susținând în sprijinul acestei ipoteze faptul că prin considerentele deciziei s-a făcut referire la consecințele declarațiilor mincinoase asupra legalității și temeiniciei hotărârii supuse revizuire.

Dar, nu poate fi primită această ipoteză (care se constituie într-o anomalie juridică), având în vedere așa cum s-a arătat prima instanță de apel nu a reținut cauza spre judecare a cererii de revizuire și, astfel, nu putea să pronunțe în mod definitiv și cu titlu obligatoriu pentru instanța de rejudecare asupra fondului cererii de revizuire, în procedura prev. de art. 405. proc. pen.

Este adevărat că în considerentele deciziei primei instanțe s-au făcut referiri și cu privire la fondul cereri de revizuire, dar aceste referiri nu s-au concretizat și într-o hotărâre finală (așa cum s-a arătat cauza a fost trimisă spre rejudecare) ci au rămas la stadiul de "pipăire" a fondului, analiză ce era necesară pentru a verifica temeinicia și legalitatea primei etape a procedurii revizuirii, respectiv a admiterii în principiu.

Față de cele arătate, tribunalul constată că instanța de rejudecare s-a conformat deciziei primei instanțe de apel, respectiv a admis în principiu, prin încheiere, cererea de revizuire și a procedat la rejudecarea cauzei potrivit 405. proc. pen.

2. Cu privire la netemeinicia soluției de respingere, ca nefondată, a cererii de revizuire, critică invocată de ambii apelanți, tribunalul constată a fi nefondat și acest motiv principal de apel.

Astfel, cererea de revizuire s-a întemeiat pe cazul prevăzut de art. 394 al. 1, lit. b proc. pen. și anume situația cazul în care un martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.

Dar, acest caz constituie motiv de revizuire, dacă a dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, ceea ce înseamnă că, în cazul, în care este dovedit cazul de revizuire prev. de art. 394 al. 1, lit. b proc. pen. trebuie verificat de către instanță dacă declarațiile mincinoase sunt de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, respectiv să conducă la o soluție diametral opusă, respectiv la cea de condamnare.

Așa fiind, instanța de rejudecare a procedat, în mod just, la analizarea declarațiilor martorilor, și, date în dosarul a cărei hotărâre se cere a fi revizuită, în dosarul pentru care au fost cercetați pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă și în fața instanței, în procedura prev. de art. 405. proc. pen.

Ulterior, a analizat dacă noile precizări din declarațiile date în dosarul pentru care au fost cercetați pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă și în fața instanței de rejudecare a cererii de revizuire sunt de natură a conduce la darea unei hotărâri diametral opuse, respectiv la o hotărâre de condamnare a inculpatului intimat, analiză ce s-a făcut prin raportare la motivele achitării reținute prin hotărârea ce se cere revizuită.

În ceea ce privește această analiză, tribunalul constată că, deși rezultatul acesteia este unul corect, prezentarea este lipsită de coerență și, pe alocuri, confuză, deficiențe ce vor fi complinite de către instanța de control judiciar, în cele ce urmează:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău din data de 21.11.2001, dat în dosarul cu nr. 1479/P/2000 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- "distrugere de înscrisuri", prev. de art. 242 al. 1 și 3. pen. constând în aceea că a distrus atât procesul-verbal de ședință din data de 22.06.2000 cât și hotărârea prin care numitul a fost ales vice-primar, ambele semnate de către martora -;

- "fals intelectual", prev. de art. 289. pen. constând în aceea că, în calitate de secretar al Primăriei a întocmit după o zi sau două procesul-verbal, datat 22.06.2000, în care, la finalul acestuia, a consemnat împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că după exprimarea rezultatului votului, consilierii au părăsit sala și nu a fost întocmit procesul-verbal de validare a primarului și nici nu s-a mai emis hotărâre în acest sens;

- "fals material în înscrisuri oficiale", prev. de art. 288 al. 2. pen. constând în aceea că a falsificat data în registru de intrare-ieșire corespondență al Primăriei, radiind de la poziția 832 și 833 ultima cifră de la nr. 23, trecând cifra 2;

- "uz de fals", prev. de art. 291. pen. constând în aceea că a înaintat procesul-verbal, datat la 22.06.2000, la Prefectura I, cunoscând că este fals și

- "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", prev. de art. 246. pen. constând în aceea că, cu știință, nu și-a îndeplinit atribuțiile sale de serviciu de a înainta procesul verbal de ședință încheiat la 22.06.2000 și a hotărârii Consiliului Local prin care numitul a fost ales viceprimar, cauzându-i acestuia o vătămare a intereselor legale.

Prin sentința penală nr. 883/19.12.2002 a Judecătoriei Hârlău, menținută prin dec. pen. nr. 222/26.02.2004 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 453 din 01.06.2004 a Curții de APEL IAȘI, s-a dispus achitarea inculpatului pentru toate infracțiunile pentru care a fost judecat, pentru următoarele motive:

- procesul-verbal întocmit la dat de 22.06.2000, nu a fost semnat de președinta de ședință -, nu a fost supus aprobării Consiliului Local și, în consecință, nu a produs consecințe juridice;

- mijloacele probatorii administrate nu au dovedit existența hotărârii de validare a alegerii viceprimarului, în persoana lui, declarația martorei - fiind singulară, și prin ea însăși nu poate conduce la concluzia existenței înscrisului menționat;

- al doilea proces-verbal, întocmit după o zi dau două după data ședinței consiliului local, și datat 22.06.2000, cuprinde împrejurări reale, raportat la declarațiile martorilor, și, audiați în cauză, care au descris întocmai aceeași situație de fapt conținută în procesul verbal, și astfel, nu este îndeplinită latura obiectivă a infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals;

- deși a fost dovedit faptul că în registrul de intrare-ieșire al Primăriei au fost efectuate ștersături și modificări la cifrele 22 de a pozițiile 832 și 833, la rubrica "data înregistrării, nu a fost dovedit faptul că aceste modificări au produs consecințe juridice, constituindu-se, în fapt, într-o simplă îndreptarea de eroare materială.

- nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă nici fapta de abuz în serviciu, constând în faptul că nu a comunicat Prefecturii I hotărârea adoptată în ședința consiliului local.

Conținutul declarațiilor martorilor, și, date atât în dosarul de fond 3175/2001 al Judecătoriei Hârlău, cât și în dosarul de cercetare penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă (dosar nr. 900/P/2004) și, ulterior, în fața instanței de rejudecare a cererii de revizuire a fost următorul:

a) martora a declarat:

- în dosarul de fond 3175/2001 al Judecătoriei Hârlău, faptul că în ședința consiliului local din data de 22.06.2000 nu s-a emis hotărârea de validare, din cauza părăsirii sălii de către o parte din consilierii nemulțumiți de rezultatul numărării voturilor pentru alegerea vice-primarului;

- în dosarul de cercetare penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, faptul că nu-și amintește ce documente au fost întocmite de secretarul primăriei și nici cine le-a semnat, dar după anunțarea rezultatului votării, își aduce aminte că toată lumea a ieșit din sala de ședință, cu excepția martorei și anumitului;

- în fața instanței de rejudecare, faptul că l-a văzut pe secretarul scriind de mână un proces-verbal, dar nu cunoaște ce s-a consemnat de către acesta, implicit și dacă a fost consemnat rezultatul votării alegerii viceprimarului, precum și faptul că nu s-a emis nici o hotărâre de validare a viceprimarului întrucât o mare parte dintre consilieri au plecat cu numitul imediat după anunțarea rezultatului votului.

b) martorul a declarat:

- în dosarul de fond 3175/2001 al Judecătoriei Hârlău, faptul că după ce s-a anunțat rezultatul votării 5 consilieri au părăsit sala, nu cunoaște dacă s-a întocmit vreun act privitor la rezultatul alegerilor, nu cunoaște dacă s-a emis o hotărâre care să ateste alegerea părții vătămate ca vice-primar, dar consiliul local cu acea ocazie nu a adoptat o asemenea hotărâre;

- în dosarul de cercetare penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, faptul că, în afara procesului-verbal de ședință, nu-și amintește ce documente au fost citite și prezentate în ședință, iar după anunțarea rezultatului votării, l-a felicitat pe contracandidatul său, după care a părăsit sala împreună cu, împreună și cu primarul ales și au mers la biserică pentru a și stabili cine a votat pentru

- în fața instanței de rejudecare, faptul că l-a văzut pe secretarul scriind de mână un proces-verbal, dar nu cunoaște ce s-a consemnat de către acesta, implicit și dacă a fost consemnat rezultatul votării alegerii viceprimarului, după anunțarea rezultatului votării majoritatea consilierilor au ieșit din sală, iar în ziua ședinței nu a semnat nici un proces verbal, dar este posibil să fi semnat după ședință.

c) martorul a declarat:

- în dosarul de fond 3175/2001 al Judecătoriei Hârlău, faptul că din pricina manierii în care s-a terminat ședința, respectiv domnul împreună cu susținătorii lui au ieșit din sala de ședință, după care au părăsit și ceilalți consilieri sal, nu s-a întocmit vreun proces-verbal de ședință și astfel nu a fost semnat de consilieri, precum și faptul că în acea ședință nu s-a emis vreo hotărâre de validare a rezultatului votului;

- în dosarul de cercetare penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, faptul că, la ședința consiliului local ca participant și secretarul primăriei care a redactat materialele, dar nu cunoaște ce documente au fost întocmite și nici cine le-a semnat, iar, după anunțarea rezultatului votării, consilierii au părăsit pe rând sala,

- în fața instanței de rejudecare, faptul că după ce s-a anunțat rezultatul votului aproape toată lumea a ieșit din sală și nu-și mai amintește despre cele declarate întrucât au trecut mai mulți ani;

d) martorul (decedat în cursul cercetărilor penale la data de 30.10.2006) a declarat:

- în dosarul de fond 3175/2001 al Judecătoriei Hârlău, faptul că după comunicarea rezultatului votului s-a produs rumoare și haos și aproape toată lumea a părăsit sala, după care un număr de 6 consilieri au formulat contestație;

- în dosarul de cercetare penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, faptul că nu-și amintește dacă secretarul, care a participat la ședință, a întocmit vreun document în timpul ședinței, nu a văzut-o pe doamna - semnând vreun document, și nici el nu a semnat vreun document în timpul ședinței, dar după anunțarea rezultatului votului toată lumea a ieșit din sală în ordine.

e) martorul a declarat:

- în dosarul de fond 3175/2001 al Judecătoriei Hârlău, faptul că după anunțarea câștigătorului funcției mai multe persoane au ieșit din sală cu partea vătămată, cu știe sigur dacă s-a încheiat proces-verbal de consemnare a rezultatului alegerilor, însă ele personal nu văzut să se încheie un astfel de proces verbal, și nu cunoaște dacă după plecarea consilierilor partidului PNL s-a reluat ședința;

- în dosarul de cercetare penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, faptul că, nu cunoaște dacă a fost întocmit vreun proces-verbal de ședință, dar își amintește că secretarul scria niște documente, dar la care nu a avut acces, și că nu a semnat nici un înscris; în cea de a doua declarație martorul dată în același dosar, martorul a mai adăugat faptul că secretarul primăriei a întocmit u proces-verbal de ședință de mână, dar nu poate preciza cine a semnat documentul, și că s-a adoptat hotărârea prin care a fost ales vice-primar;

- în fața instanței de rejudecare, faptul că nu-și amintește dacă inculpatul a întocmit procesul-verbal de ședință și nu-și amintește dacă președintele de ședință a anunțat cine a câștigat alegerile de vice-primar.

f) martorul a declarat:

- în dosarul de fond 3175/2001 al Judecătoriei Hârlău, faptul că după numărarea voturilor președinta - a citit un proces verbal în care s-a constat rezultatul votării, după acest moment consilierii au plecat din sală, dar nu știe dacă acel proces-verbal a fost semnat de toți consilierii, el personal nu l-a semnat, nu-și mai amintește dacă s-au epuizat toate punctele de pe ordinea de zi și nu cunoaște dacă s-a emis o hotărâre privind validarea rezultatului alegerilor;

- în dosarul de cercetare penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, faptul că, în timpul ședinței rezultatul alegerilor au fost consemnate de către secretarul, acesta a redactat materialele de mână, nu știe dacă s-a emis hotărâre prin care a fost ales vice-primar, a făcut parte din comisia care a numărat voturile, dar nu s-a întocmit un alt proces verbal decât acela al secretarului, iar după anunțarea rezultatului votului, a mai trecut circa un sfert de oră, timp în care oficialitățile și o parte din oamenii din sală au felicitat pe, după care lumea a părăsit în ordine sala;

- în fața instanței de rejudecare, faptul că l-a văzut pe secretarul scriind de mână un proces-verbal, dar nu cunoaște ce s-a consemnat de către acesta întrucât nu a văzut procesul-verbal și nici nu l-a semnat, după anunțarea votului s-au iscat discuții cu privire la faptul că unul dintre consilieri nu și-ar fi respectat promisiunea, iar după închiderea ședinței a mers împreună și cu alți consilieri la biserică pentru a pe cine a votat.

g) martorul a declarat:

- în dosarul de fond 3175/2001 al Judecătoriei Hârlău, faptul că după anunțarea rezultatului votării s-a produs o explozie de bucurie din partea lui și a consilierilor care îl susțineau, aceștia au părăsit sala, ceea ce a condus la întreruperea ședinței fără a se mai discuta și punctul 8 de pe ordinea de zi, precum și faptul că, la câte ore, s-a redactat și semnat o contestație cu privire la procedura alegerii vice-primarului;

- în dosarul de cercetare penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, faptul că în timpul ședinței consiliului local secretarul scria ceva, dar nu știe ce, după anunțarea rezultatului votării, respectiv că numitul a fost ales vice-primar, a părăsit sala singur pentru a merge la toaletă, și nu cunoaște dacă s-a întocmit proces-verbal de numărare a voturilor, sau hotărâre prin care a fost ales vice-primar, ori alt în scris; după ce a revenit de la grupul sanitar a văzut că o parte din consilieri, numitul și oficialitățile părăseau sala;

- în fața instanței de rejudecare, faptul că observat dacă cineva a scris vreun proces-verbal, nu a fost de față când s-a anunțat rezultatul votării, când a revenit în sală toți cei prezenți plecau, nu-și amintește dacă l-a văzut pe inculpat să scrie ceva, dar dacă așa a declarat în primele declarații, în acele declarații a spus adevărul.

Se observă, din analizarea conținutului acestor declarații, că depozițiile martorilor date cu privire la elementele esențiale ale cauzei (existența și, ulterior, distrugerea hotărârii de validare a vice-primarului, părăsirea intempestivă a săli imediat după anunțarea rezultatului votului) în fața instanței de fond, care dispus achitarea inculpatului, nu au fost retractate, modificate sau completate ulterior în faza cercetării penale pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, și nici în faza rejudecării cauzei în calea extraordinară a revizuirii.

Pentru celelalte aspecte esențiale ale cauzei, respectiv modificarea cifrelor din registru de intrare-ieșire al primăriei, și necomunicarea procesului-verbal de al ședinței consiliului local precum și a hotărârii de validare, mijloacele probatorii au fost altele decât declarațiile acestor martori, întrucât aceste declarații erau nerelevante sub acest aspecte.

Faptul că nici unul dintre martori cercetați pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă nu și-a schimbat declarațiile, a determinat prima instanță de rejudecare a cauzei în procedura revizuirii a aprecia, în mod fondat, faptul că, deși prin ordonanța procurorului din data de 03.02.2006, dată în dosarul 900/P/2004 s-a constatat existența unei fapte de mărturie mincinoasă comise de fiecare dintre martorii mai sus menționați, acest aspect nu constituie și un motiv de revizuire întrucât, declarațiile date în fața instanței de fond nu au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, în sensul art. 394 al. 3. proc. pen.

Totodată, tribunalul constată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlăus -a pronunțat, în ceea ce privește infracțiunea de mărturie mincinoasă, apreciind același probatoriu administrat și de către instanțele care au decis în mod definitiv achitarea inculpatului, pentru toate infracțiunile, și anume declarațiile martorilor -, verificările făcute de către reprezentanții Prefecturii I, care s-au concretizat printr-un ordin 544 din 21.07.2000 a prefectului, nota nr. 10744/07.07.2000 inspectorului, și nu pe declarațiile date în dosarul respectiv de către martorii cercetați, care, au așa cum s-a arătat mai sus, nu au fost retractate sau modificate cu privire la aspectele esențiale.

Astfel, procurorul a concluzionat pe baza aceluiași probatoriu că a fost întocmit procesul-verbal de numărare a voturilor, s-a întocmit hotărârea de alegere a vice-primarului, s-a întocmit procesul-verbal de desfășurare a ședinței întocmit de secretarul primăriei, toate aceste înscrisuri fiind luate de către acestea din urmă, iar în raport de această situație de fapt, a apreciat că declarațiile martorilor sunt mincinoase.

Ne aflăm, în fapt, în fața unor concluzii diferite ale aprecierii aceluiași probatoriu, respectiv o concluzie definitivă a instanțelor judecătorești investite cu judecarea infracțiunile reținute a fi săvârșite de către inculpatul, instanțe care nu au înlăturat, ca nesincere, aceste declarații, și una a procurorului care a efectuat cercetări în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă.

Dar, reanalizarea aceluiași probatoriu de către procuror și soluția adoptată, nu se poate constitui într-un motiv de revizuire, întrucât rejudecarea unei cauzei în procedura revizuirii pe baza aceluiași probatoriu, s-ar transformă, în fapt, într-o cale ordinară de atac, ceea ce este nelegal și contravine principiului stabilității raporturilor juridice.

Nu lipsit de relevanță este și faptul că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău cu nr. 1479/P/2000 din data de 21.11.2001, prin care a fost trimis în judecată inculpatul, a fost întocmit de către procurorul, procesul-verbal de sesizare din oficiu pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă din data de 01.07.2004 a fost întocmit de către același procuror, prima ordonanță de scoatere de sub urmărire penală din data de 13.04.2005 a fost infirmată de către același procuror (a se vedea ordonanța din data de 25.05.2005 dată în dosarul nr. 135/II/2/2005), care, în cele din urmă, a dat ordonanța din data de 03.02.2006 prin care a constata că martorii cercetați se fac vinovați de comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, aplicându-le sancțiunea administrativă a amenzii.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a constatat că, în mod legal și temeinic, prima instanță a apreciat că cererea de revizuire este neîntemeiată, și a dispus, în temeiul disp. art. 406 al. 4. proc. pen. respingerea acesteia.

Cum, criticile formulate în apel nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu au rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie, tribunalul a respins, în baza disp. art. 379 pct. 1, lit. b proc. pen. ca nefondat, apelul formulat de către revizuientul - parte vătămată și de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău împotriva sent. pen. nr. 64/22.02.2008 a Judecătoriei Hârlău, sentință ce a fost menținută ca legală și temeinică.

În temeiul disp. art. 192 alin. 2. proc. pen. revizuientul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, și totodată a fost respinsă cererea acestuia de obligare a inculpatului intimat la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind nefondată.

În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel partea vătămată - revizuentă și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.

În motivarea recursului Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași arată că în mod greșit, instanțele de fond și de apel nu au admis cererea de revizuire și în rejudecare nu au dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 242 alin. 1, 246, art. 288 alin. 2, art. 289 și art. 291 Cod penal, întrucât soluția de achitare a acestuia pentru săvârșirea acestor infracțiuni a avut la bază declarațiile mincinoase ale unor martori din dosarul judecat inițial, martori sancționați ulterior cu amendă administrativă, conform art. 18 ind. 1 Cod penal.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași solicită admiterea recursului și rejudecarea pe fond a revizuirii, cu soluția condamnării inculpatului pentru infracțiunile sesizate prin rechizitoriu.

În motivarea recursului partea vătămată revizuentă arată că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de revizuire și apelul întrucât trebuiau admise și inculpatul trebuia condamnat pentru faptele comise, întrucât achitarea inițială a fost dată ținându-se cont de declarațiile mincinoase ale unor martori, sancționați ulterior pentru aceste fapte

Examinând recursurile declarate în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce for fi expuse în cele ce urmează:

În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei, instanțele de fond și de apel au reținut că cererea de revizuire formulată de partea vătămată este neîntemeiată și a dispus în temeiul art. 406 alin. 4 Cod procedură penală, respingerea acesteia, precum și a apelurilor declarate împotriva hotărârii instanței de fond.

Situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate, care au fost judicios interpretate.

Prin sentința penală 883/19.12.2002 a Judecătoriei Hârlău, menținută prin decizia penală 222/26.02.2004 a Tribunalului Iași și definitivă prin decizia penală nr. 453/1.06.2004 a Curții de APEL IAȘI s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere de înscrisuri, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău nr. 1479/P/2000 din 21.11.2001.

Chiar dacă prin Ordonanța procurorului dată în dosarul nr. 900/P/2004, s-a dispus la data de 3.02.2006 scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, Apopi I, în baza art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală și aplicarea unor sancțiuni administrative, această soluție, prin ea însăși, nu este suficientă pentru admiterea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. b Cod procedură penală.

Codul d e procedură penală prevede în art. 394 alin. 3 că o atare situație, adică "un martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere", poate constitui motiv de revizuire numai dată acele declarații au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

În cauza dedusă judecății, instanța de fond investită cu soluționarea cererii de revizuire și instanța de ape, au apreciat temeinic că declarațiile martorilor sancționați administrativ pentru săvârșirea faptei de mărturie mincinoasă nu au fost singurele probe care au stat la baza pronunțării hotărârii de achitare a inculpatului.

Pe de altă parte, s-a reținut just că martorii audiați pentru mărturie mincinoasă, atât în faza urmăririi penale, cât și ulterior în judecarea cererii de revizuire nu au retractat,modificat sau completat declarațiile cu privire la elementele esențiale ale cauzei, avute în vedere de instanțele care au judecat cauza în fond și au pronunțat achitarea inculpatului, astfel încât prin aceste noi declarații să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare a acestui inculpat.

Față de această situație, motivele de recurs invocate de procuror și de partea vătămată recurentă, sunt nefondate, soluțiile adoptate de instanța de fond și cea de apel fiind temeinice și legale.

Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15, pct. 1 lit. b cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și partea vătămată revizuentă împotriva deciziei penale nr. 445/4 noiembrie 2008 a Tribunalului Iași pe care o va menține.

Conform art. 192 alin. 1 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansare de stat în recurs.

Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în recursul procurorului rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și partea vătămată revizuentă împotriva deciziei penale nr. 445/ 04.11.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul procurorului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2009.

Pt. PREȘEDINTE, pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

aflat în CO aflat în

semnează vicepreședinte instanță semnează vicepreședinte instanță

pt. GREFIER,

- -

aflat în CO

semnează grefier șef

Red.

Tehnored.

02 ex.

24.07.2009

Tribunalul Iași

Jud.

Jud.

Președinte:Otilia Susanu
Judecători:Otilia Susanu, Mihaela Chirilă, Elena Scriminți

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 436/2009. Curtea de Apel Iasi