Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 436/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 436
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Dumitrescu Daniela
JUDECĂTOR 3: Cenușă Maria
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iașia fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursului penal promovat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr- prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de acesta.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av., care depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, inculpatul recurent arată că își menține recursul formulat și nu are de formulat cereri.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că, în conformitate cu disp. art. 160 ind. b pct. 3 Cod procedură penală prima instanță a menținut măsura arestării preventive în cursul cercetării judecătorești în ceea ce îl privește pe inculpatul. Consideră încheierea pronunțată de instanța de fond ca nefiind legală, întrucât au fost încălcate normele privind desfășurarea procesului penal, iar dispoziția privind menținerea măsurii de arest preventiv este lovită de nulitate absolută.
Referitor la încălcarea normelor privind desfășurarea procesului penal, arată că la termenul de judecată la care s-a discutat menținerea în cursul judecății a stării de arest preventiv luată față de inculpat, în conformitate cu disp. art. 300.C.P.P. a solicitat instanței de fond să verifice regularitatea actului de sesizare, context în care a invocat nulitatea acestui act și a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru refacerea actelor de urmărire penală întrucât apărătorul ales al inculpatului nu a fost înștiințat și chemat la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală.
Încheierea prin care a fost respinsă cererea privind restituirea cauzei la parchet nu poate fi recurată separat, însă, urmează a se constata că în ceea ce privește dispoziția de menținere a măsurii de arest preventiv, încheierea este nelegală chiar sub acest aspect. Astfel, solicită ase verifica și constata că procurorul de caz a efectuat acte de urmărire penală la data de 17 aprilie 2009 (în sâmbăta ), însă, deși la dosar era depusă împuternicire avocațială și cererea apărătorului ales al inculpatului de a fi prezent la efectuarea oricărui act, nu s-a dat curs acestei cereri. S-a întocmit doar o notă telefonică în cuprinsul căreia este consemnat că apărătorul ales al inculpatului nu a putut fi contactat la telefon, însă, consideră că ar fi trebuit să se procedeze la înștiințarea în scris a apărătorului, mai ales că acesta a precizat unde și cum poate fi contactat. Față de această împrejurare, urmează a se constata că, prin lipsa apărătorului ales al inculpatului de la efectuarea actelor de urmărire penală, dreptul la apărare al inculpatului nu a fost respectat. Aceleași aspecte au fost invocate și în fața instanței de fond, fiind respinse.
În conformitate cu disp. art. 160 ind. b al. 3.C.P.P. se verifică mai întâi legalitatea și temeinicia măsurii de arest preventiv luată față de inculpat, și apoi se dispune menținerea acestei măsuri. Instanța de fond, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii recurate, a trecut direct la menținerea stării de arest. Dacă ar fi procedat la verificarea legalității acestei măsuri preventive, prima instanță era obligată să se pronunțe prin prisma celor invocate cu privire la actul de sesizare, însă nu s-a procedat potrivit prevederilor legale.
Astfel, consideră că nu au fost respectate disp. art. 160 ind. b al. 3.C.P.P. și au fost încălcate normele privind desfășurarea procesului penal, încheierea primei instanțe fiind lovită de nulitate absolută, conform art. 197.C.P.P. vătămarea adusă inculpatului neputând fi înlăturată în nici un alt mod decât anularea acestei încheieri. Inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, întrucât a solicitat să fie examinat dreptul său de a fi judecat în stare de libertate, drept prevăzut de legea fundamentală și garantat de Convenția europeană. Ar fi trebuit ca instanța de fond, înainte de a menține măsura arestării preventive,să verifice legalitatea și temeinicia acestei măsuri; maniera în care s-a procedat fiind contrară art. 6 din CEDO.
Pe cale de consecință, având în vedere aspectele mai sus invocate, solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii instanței de fond și revocarea măsurii de arest preventiv luată față de inculpat.
În subsidiar, consideră că măsura arestării preventive luată față de inculpat este netemeinică, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea inițială. În cauză, instanța de fond a procedat la ascultarea victimei, care a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză și a oferit date privind situația de fapt, relatând că inculpatul se afla în direcția opusă, la 40-50 pe diagonală. În raport de declarația victimei, urmează a se constata că temeiurile inițiale s-au schimbat. La urmărirea penală s-a reținut că victima a fost înjunghiată de inculpat în cadrul unei busculade, dar însăși victima, în fața instanței de fond, a relatat că l-a văzut pe inculpat în direcția opusă. Sub acest aspect, încheierea instanței de fond este netemeinică, motiv pentru care solicită admiterea recursului formulat casarea încheierii instanței de fond și revocarea măsurii de arest preventiv luată față de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că încheierea instanței de fond este legală și temeinică. Prima instanță a făcut o analiză substanțială întreg materialului probator administrat în cauză. De altfel, în urmă cu două săptămâni, în cadrul discutării oportunității prelungirii măsurii de arest preventiv, au fost analizate aceleași aspecte invocate de apărare, inclusiv cele referitoare la incidența disp. art. 197.C.P.P. Consideră că măsura privării de libertate a inculpatul este justificată, temeiurile care au determinat arestarea inițială subzistă și în prezent, motiv pentru solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate deoarece nu este fapta lui.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, aflat în Penitenciarul Iași, arestare dispusă prin încheierea de ședință nr. 14 din 18 martie 2009 pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. Cod penal, măsură ce urmează fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală.
În pronunțarea acestei încheieri Tribunalul a reținut că în verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei arestării preventive, constată că temeiurile care au determinat arestarea - respectiv cele prev. de art. 143 și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală - subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Din probele administrate în cauză pînă la acest moment, instanța constată că sunt indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, reținută în sarcina sa și pentru care s-a dispus arestarea preventivă și trimiterea în judecată și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere a colectivității față de aptitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate împotriva celor învinuiți de infracțiuni grave.
În practică, se consideră că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a normelor de conviețuire socială, ocrotite prin art. 1 din Codul d e procedură penală: persoana, drepturile și libertățile ei, ca urmare a activității inculpaților sau a reacției declanșate de fapta comisă de aceștia.
În raport de aceste considerente, ingerința statului, manifestată prin luarea măsurii privative de libertate, nu reprezintă disproporționalitate față de afectarea libertății inculpatului, cât timp aceasta constituie o măsură legală previzibilă și necesară fiind și utilă desfășurării normale a procesului penal corespunzând scopului măsurii preventive așa cum este înserat în art.136 alin.1 teza 1 Cod procedură penală.
Protejarea interesului comunității și a drepturilor tuturor membrilor ei reprezintă o prioritate în raport de restrângerea libertății inculpatului ca urmare a luării măsurii arestării preventive.
Libertatea individuală este una dintre valorile fundamentale protejate de Convenția Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, ale cărei dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constituția României, și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția, formând un bloc de convenționalitate și fiind totodată direct aplicabilă, inclusiv pentru dreptul intern român, impunând, prin prisma importanței sale, un control riguros din partea Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la oricare măsură care ar putea aduce atingere acestei valori.
Pentru aceste considerente, în baza art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului, măsură ce a fost verificată în termenul prev. de disp. art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală.
Încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpatul, care solicitat casarea hotărârii întrucât:
- s-au încălcat normele procedurale privind desfășurarea procesului penal constând în aceea că s-a cerut în fața instanței restituirea cauzei la procuror pentru refacerea unor acte de urmărire penală.
Excepția invocată vizând neregularitatea actului de sesizare a fost respinsă nejustificat procedându-se ala examinarea din oficiu a măsurii arestării, măsură ce a fost menținută.
În dispozitivul încheierii nu s-a înscris și norma procesuală prevăzută de art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală, situație ce conduce la încălcarea art. 6 din
Netemeinicia încheierii constă în faptul că pericolul concret pentru ordinea publică nu rezultă din probe iar lăsarea inculpatului în stare de libertate ar conduce la o bună desfășurare a procesului penal.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul de față este nefondat.
Faptul că instanța fondului în procedură de contradictorialitate și în ședință publică a respins cererea formulată de inculpat - prin apărător - privind restituirea cauzei la procuror pentru refacerea unor acte de urmărire penală, nu constituie temei al examinării în prezenta cale de atac.
Această împrejurare constituie atributul exclusiv al instanței fondului învestită cu soluționarea acțiunii penale și eventual civile.
Rezultă din conținutul considerentelor încheierii criticate că Tribunalul procedat la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive aspect ce rezultă din alin. 4 al soluției pronunțate, constatând că se impune menținerea măsurii conform art. 160 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală.
Și în conținutul minutei întocmite cu prilejul deliberării, cât și în dispozitivul încheierii s-a prevăzut că măsura preventivă urmează "a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală.
Prin urmare, critica vizând nelegalitatea încheierii pronunțate în cauză este neîntemeiată.
În ceea ce privește lipsa de temeinicie vizând teza a II a art. 148 lit. f Cod procedură penală, se constată de asemenea că respectiva critică este nefondată.
Instanța fondului și- motivat corespunzător soluția adoptată atât în raport cu normele procesual penale, cât și ale Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs. Franța că în circumstanțe speciale, care prin gravitatea faptelor și reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția provizorie pentru o anumită perioadă precum în cazul de față.
Față de considerentele expuse în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. Cod procedură penală, recursul declarat de inculpatul urmează a se respinge ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 24.06.2009, a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.06.2009.
pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
aflat în
semnează președintele instanței
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
02 ex./ 04.07.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 07.07.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 436 din data de 29.06.2009 privind pe inculpatul recurent.(fiul lui G și al lui, născut la 30 August 1986)pentru a fi înmânat acestuia.
PREȘEDINTE,
- GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 29.06.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 436din data de 29.06.2009 privind pe inculpatul recurent.(fiul lui G și al lui, născut la 30 August 1986)un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
- GREFIER,
- -
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Dumitrescu Daniela, Cenușă Maria
