Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 586/2008. Curtea de Apel Pitesti

Comentarii

0

Dosar nr-.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 586/

Ședințapublică din 30 octombrie 2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător

JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu

JUDECĂTOR 3: Raluca

Grefier -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin

Procuror -

S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva deciziei penale nr. 124 din data de 27 mai 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ Secția penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Curtea, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 16 octombrie 2008, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțându-se următoarea soluție.

CURTEA:

Asupra recursului penal formulat;

Din examinarea actelor dosarului, constată:

Prin sentința penală nr.77 din 11 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, în dosarul nr-, în baza art.334 Cod pr.penală, s-a respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării judiciare a faptei, din infracțiunea prevăzută de art.248/1 Cod penal rap. la art.248 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.13/2 din Legea nr. 78/2000.

În baza art.332 Cod pr.penală rap. la art. 13 1/2 și 2 din OUG nr.43/2002, combinat cu art.13 din OUG nr.43/2002, s-a respins cererea privind restituirea cauzei către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.

În baza art.248/1 Cod penal raportat la art.248 Cod penal, cu aplicarea art.74 2 și 76 1 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08.09.1960 în comuna, județul A, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP--, la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art.248/1 Cod penal teza finală și art.65 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 1 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art.289/1 Cod penal cu aplicarea art.41 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art.291 Cod penal, a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art.291 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 1 Cod penal, s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară stabilită.

În baza art.86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art.86/2 Cod penal.

În baza art.86/3 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte în prima zi de a fiecărei luni calendaristice la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ;

-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

Conform art.359 Cod pr. penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86/4 Cod penal.

În baza art.248/1 Cod penal rap. la art.248 Cod penal, cu aplicarea art.74 2 și art.76 1 lit.b Cod penal, a fost condamnată inculpata, fiica lui și, născută la data de 01.11.1948 în localitatea, județul A, domiciliată în comuna, sat, județul A, căsătorită, fără antecedente penale, CNP--, la pedeapsa închisorii de 3 ani, iar în baza art.248/1 Cod penal teza finală și art. 65 2 Cod penal, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 1 lit. a, b și Cod penal, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art.291 Cod penal, aceeași inculpată a mai fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 1 Cod penal, s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară stabilită.

În baza art.86/1 Cod penal, suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 86 indice 2 Cod penal.

În baza art. 86/3 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte în prima zi de a fiecărei luni calendaristice la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ;

-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

Conform art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal.

În baza art. 288 1 Cod penal cu aplicarea art.41 2 Cod penal, a fost condamnată inculpata, fiica lui și, născută la data de 21.05.1973 în localitatea T, județul T, căsătorită, doi copii minori, fără antecedente penale, domiciliată în municipiul Curtea de A, strada -, -.6.A,. A,.1, județul A, cu reședință în localitatea, sat,-, județul A, CNP -, la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 248/1 combinat cu art. 248 Cod penal, cu aplicarea art.74 2 și art.76 1 lit. b Cod penal, aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art.248/1 Cod penal teza finală și art. 65 2 Cod penal, s-au interzis inculpatei - drepturile prevăzute de art. 64 1 lit. a, b și Cod penal, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 1 Cod penal, s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatei - pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară stabilită.

În baza art.86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 86/2 Cod penal.

În baza art.86/3 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte în prima zi de a fiecărei luni calendaristice la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

Conform art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal.

S-a constatat că Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică A Pitești, cu sediul în municipiul Pitești, județul A, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 348 Cod procedură penală raportat la art. 170 Cod procedură penală, s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor.

În baza art.348 Cod procedură penală, s-au desființat următoarele înscrisuri: procesul verbal și Hotărârea nr11 Comisiei Locale de Fond Funciar, ambele din data de 22 mai 2002; adresa numărul 1281/21.04.2003 emisă de Comisia Locală de Fond Funciar; procesul-verbal de punere în posesie numărul 97/11.06.2003 întocmit de Primăria Comunei, titlul de proprietate numărul 2681 din 03.09.2003 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Asupra Terenurilor, contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub numerele 605/08.03.2004 de BNP, 2739/04.12.2003 autentificat de BNP, 921/08.04.2004 autentificat de BNP.

În baza art. 191 1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 22 mai 2002, avut loc ședința Comisiei Locale de Fond Funciar, ședință în cursul căreia s-a luat în discuție cererea moștenitorilor defunctei, care au solicitat retrocedarea suprafeței de 106 ha teren, din care 61 ha pădure. În aceeași ședință s-a luat în discuție și cererea numitei, moștenitoarea defunctului, care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 10 ha. teren cu vegetație forestieră.

Lucrările comisiei au fost conduse și coordonate, după cum rezultă din procesul verbal de ședință ( 107 dosar urmărire penală), de către inculpatul, care, conform art. 2 4 din.nr.1172/2001 conducea și coordona comisia locală de fond funciar, iar secretarul comisiei era inculpata care, în calitate de secretară a primăriei comunei asigura și lucrările de secretariat ale Comisiei Locale de Fond Funciar, conform dispozițiilor art. 7 din. nr.1172/2001.

La această ședință a participat, din partea Ocolului Silvic și inculpata -, care nu era membră în Comisia Locală de Fond Funciar, după cum a rezultat din analiza ordinului prefectului județului A nr. 113/29.05.2001 care stabilea componența acestei comisiei locale, conform art. 2 1 din. Nr. 1172/2001 ( 109 dosar urmărire penală).

În ședința din 22 mai 2002 Comisiei Locale de Fond Funciar, s-a adoptat Hotărârea nr. 10 prin care s-a propus retrocedarea suprafeței de 22 ha. pășune și fânețe și 10 ha. pădure pe vechiul amplasament moștenitorilor defunctei, luându-se în considerare actul de tranzacție autentificat la nr. 228/1932 în dosarul nr. 3/1932 al Tribunalului județean A ( 87 ) prin care soții și au obținut o suprafață de teren de cca. 125 ha.

După ce s-a adoptat această hotărâre, inculpații și, președintele și secretarul Comisiei Locale de Fond Funciar, după cum s-a arătat mai sus, au pus în discuție și cererea numitei care, în calitate de moștenitoare a defunctului, solicitase retrocedarea suprafeței de 10 ha. teren cu vegetație forestieră. În acest sens s-a adoptat, în aceeași zi, și hotărârea nr. 11 prin care s-a aprobat hotărârea de validare a reconstituirii dreptului de proprietate a moștenitorilor defunctului, categorie din care s-a considerat că face parte numai martora, cu suprafața de 10 ha. de teren cu vegetație forestieră.

Inculpata, în declarațiile sale ( 22-29, 163, 335-337, 22-23) a afirmat că atunci când a prezentat cererea numitei a avut în vedere faptul că ascendentul acestuia, avea poziție de rol separat, iar pe de altă parte că la rândul lui acesta era fiul lui și care aveau un act de tranzacție încheiat în anul 1932 prin care cumpăraseră împreună 125 ha. teren de diferite categorii, în vreme ce inculpatul a arătat, în declarațiile sale ( 16-21, 55-58, 161-162 și 333-334, 20-21) că în acel moment nu avea cunoștință despre faptul dacă era la rândul său moștenitorul numiților și, iar când a analizat dosarul de reconstituire a avut în vedere dreptul propriu a lui și nu calitatea lui de moștenitor al numitului.

In continuare, instanța de fond, pentru a se lămuri cu privire la suprafețele de teren propuse spre validare de către inculpați și categoriile de moștenitori ai autorilor și, face referire de cuprinsul sentinței civile nr.142/11.02.2008 ( 171-175).

In considerentele acestei hotărâri, se arată că, potrivit certificatului de deces, autorul a decedat la data de 2 februarie 1941, iar în calitate de moștenitori de pe urma acestuia au rămas, potrivit sentinței civile nr.764/13.09.1951, copiii acestuia, numiții (), și, fiecare cu câte o cotă de, potrivit art. 669.civ. În ce privește soția supraviețuitoare, numita (decedată la data de 10.04.1954-252 ), instanța civilă a reținut că aceasta nu a avut calitatea de moștenitor a defunctului, având în vedere dispozițiile art. 679.civ. (în vigoare la acea dată). În consecință calitatea de proprietari la data preluării abuzive, asupra suprafeței de 31 ha. teren cu vegetație forestieră ce a aparținut defunctului, a aparținut (numai ) copiilor acestuia, în persoana numiților: (), și, fiecare cu câte o cotă de, aceștia având calitatea de proprietari deposedați în accepțiunea art. 3 5 din Legea nr. 1/2000. În ce privește diferența de suprafață de 31 ha. teren cu destinație forestieră, aceasta, la data preluării abuzive de către stat, a fost în proprietatea autoarei, aceasta având calitatea de proprietar deposedat în accepțiunea art. 3 5 din Legea nr. 1/2000, iar dovada acestei calități s-a făcut cu actul de tranzacție autentificat sub nr. 228/1932, la care s-a mai făcut anterior referire (, 87 ).

În privința autorului (datorită căruia s-a făcut reconstituirea către ), s-a considerat că, potrivit extrasului de pe Registrul Agricol pe anii 1953-1954 ( 88-97 ), acest autor avea în proprietate suprafața de 2 ha. teren cu destinație forestieră, teren ce a fost preluat abuziv de către stat, dar și o cotă din suprafața de 31 ha. teren cu destinație forestieră, care aparținuse autorului său,. În aceste condiții, s-a apreciat că numitul putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, în nume propriu pentru suprafața de 9,75 ha. reprezentând 2 ha. teren cu destinație forestieră înscris în A 1953-1954 și cota de din 3 ha. teren dobândit prin moștenire legală de la defunctul.

Având în vedere o atare situație, prima instanță consideră că, inculpații și au procedat corect atunci când au analizat și soluționat separat cererile formulate, pe de o parte, de moștenitorii numitei, iar pe de altă parte, de moștenitorii numitului.

Cei doi inculpați au acționat însă greșit atunci când au considerat că, din categoria moștenitorilor autorului, îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, făcea parte numai martora. Din analiza actelor de stare civilă depuse la dosar (253-260 bis-268,292-293 p),a rezultat că autorul mai avea doi moștenitori, îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, în persoana numiților, fiul autorului și unchiul martorei, actualmente decedat conform certificatului de deces (267 ), care a depus, de asemenea o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru această suprafață conform adresei nr. 3136/15.06.2007 a Comisiei Locale de Fond Funciar ( 82 ) și -, de asemenea fiică a numitului și mătușă a martorei, care de asemenea depusese cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, conform aceleiași adrese.

Prin aceasta cei doi inculpați au încălcat dispozițiile art. 12 alin1 și 2 pct. I din Regulamentul nr. 1172/2001 pentru că deși în adresă se specifică faptul că și - au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în numele autorului, cei doi inculpați aveau toate datele necesare (chiar actele de stare civilă) care să-i ducă la concluzia că și - erau îndreptățiți, alături de, la retrocedarea suprafeței de 10 ha (de fapt 9,75 ha cum s-a arătat mai sus ) care i-a aparținut autorului lor, și să aplice în mod corect dispozițiile mai sus menționate din Regulament. Acțiunea celor doi inculpați a fost cu atât mai gravă cu cât, date fiind dispozițiile art. 24 al.1 din Legea nr. 1/2000, în redactarea de atunci, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere nu se putea face pentru o suprafață mai mare de 10 ha. de proprietar deposedat. Prin această manieră de a proceda la stabilirea persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate și la stabilirea suprafețelor de teren retrocedate, cei doi inculpați au adus atingere și intereselor legale ale numiților și - care, în loc să preia câte 3,25 ha, în calitate de moștenitori ai numitului, au fost încadrați în categoria moștenitorilor lui, ceea ce a produs diminuarea cotelor lor de teren forestier retrocedat la care erau îndreptățiți.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că sunt în cauză date și indicii temeinice cu privire la săvârșirea în cauză de către cei doi inculpați a infracțiunii prev. de art. 248/1 rap.la art.248 Cod penal, întrucât în mod abuziv, în urma ședinței Comisiei Locale de Fond Funciar s-a adoptat Hotărârea nr.11/22.05.2002, prin care s-a propus spre validare reconstituirea dreptului de proprietate a moștenitorilor defunctului, numai în favoarea martorei, aceasta fiind considerată unică moștenitoare a acestuia, care a beneficiat de suprafața de 10 ha. teren cu vegetație forestieră, situat în pct."Coasta ", hotărându-se, apoi, înaintarea hotărârii la Comisia Județeană de Fond Funciar A pentru validare.

Atât procesul verbal al ședinței Comisiei Locale de Fond Funciar din data 22 mai 2002, precum și Hot.nr.11/22 mai 2002 aceleiași comisii, au fost semnate la rubrica membri și de inculpata -, deși această inculpată nu avea calitatea de membru al Comisiei Locale de Fond Funciar, după cum rezultă din anexa la ordinul prefectului nr. 113/29.05.2001(109 ).

Această semnătură a fost aptă, în opinia instanței, să producă consecințe juridice întrucât prin apariția acestei semnături pe aceste două acte s-a încercat și s-a reușit să se mărească numărul membrilor Comisiei Locale de Fond Funciar, aspect ce a fost luat în considerare și de Comisia Județeană de Fond Funciar A, atunci când, prin Hot.nr.531/20.06.2002(110 ), a validat propunerea comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate al moștenitorilor ( de fapt doar a unuia din moștenitori) defunctului,respectiv, cu suprafața de 10 ha teren cu vegetație forestieră menționată.

Tot în acest sens, a arătat prima instanță, nu este lipsit de relevanță faptul că cererea numitei de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren cu vegetație forestieră și care a fost discutată și aprobată în ședința din data de 22 mai 2002 Comisiei Locale de Fond Funciar, fusese formulată, în numele acestei moștenitoare, chiar de către inculpata -, existând așadar un conflict clar de interese ce conturează și din acest punct de vedere, latura subiectivă a infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice ( în formă calificată) reținută în sarcina acestei inculpate.

Totodată, se arată că, instanța nu poate primi apărarea inculpatei -, care în cursul procesului penal, a invocat faptul că semnătura acesteia a mai apărut și pe alte hotărâri și procese verbale ale Comisiei Locale de Fond Funciar (45-70), lăsând impresia existenței unei practici mai vechi la această comisie ce-i dădea dreptul inculpatei să aplice semnătura sa pe actele comisiei. Instanța consideră că inculpata invocă în apărarea sa propria culpă ceea ce este inadmisibil conform principiului nemo propriam turpitudinem allegans (nimeni nu se poate prevala în apărarea sa de propria culpă), pentru că această practică, deși era acceptată la nivelul comisiei locale, după cum a rezultat din declarațiile celor trei inculpați coroborate cu cele ale martorilor ( 51-54, 63-66, 26), ( 67-68 ) și G (69, 60 ) era nelegală, față de dispozițiile art.5 A 2 din Regulamentul nr.1172/2001, coroborat cu art.7 alin1 din același act normativ unde se stipulează faptul că hotărârile comisiilor - comunale se adoptă cu votul majorității membrilor și se consemnează într-un proces verbal semnat de toți participanții.

In continuare, inculpații și au înaintat procesul verbal al ședinței din 22 mai 2002 al Comisiei Locale de Fond Funciar și hot.nr. 11/22.05.2002 aceleiași comisii, Comisiei Județene de Fond Funciar A, care prin hotărârea nr.531/ 20.06.2002(110 )a validat propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar de reconstituire a dreptului de proprietate a moștenitorilor defunctului, din care s-a considerat că face parte doar martora, cu suprafața de 10 ha teren cu vegetație forestieră, arătată mai sus.

Ulterior prin adresa nr. 1281/21 aprilie 2003 Comisiei Locale de Fond Funciar (112 ),s-a solicitat Ocolului Silvic să aprobe schimbarea amplasamentului pentru parcela din "Coasta "- (6 -93A), întrucât, s-a considerat că aceasta este în imediata apropiere a unității militare - punct strategic de pe raza comunei. După câte se poate observa, susține instanța de fond, această adresă, deși este redactată ca aparținând Comisiei Locale de Fond Funciar, este semnată doar de primar, în persoana inculpatului. Prin aceasta inculpatul a încălcat prevederile art. 5 lit.c din Regulamentul nr.1172/2001 în care se stipulează faptul că între atribuțiile comisiilor locale se numără și aceea conform căreia acestea stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, dar și ale art.7 1 din Regulament, conform cărora comisiile comunale își desfășoară activitatea în plen, în prezența majorității membrilor acestora, cu prezența obligatorie a primarului sau, după caz, a viceprimarului, coroborat cu art.8 2 din Regulament conform cărora hotărârile comisiilor comunale se adoptă cu votul majorității membrilor lor și se consemnează într-un proces verbal semnat de toți participanții.

Așa fiind, în mod nelegal a procedat inculpatul, apreciază instanța de fond, întrucât o atare adresă trebuia să fie făcută de comisia locală și nu de primar.

Un alt aspect de nelegalitate strecurat în cuprinsul acelei adrese, arată instanța de fond, îl reprezintă motivul pentru care s-a solicitat schimbarea amplasamentului suprafeței de teren respective. Se constată, din lecturarea dispozițiilor art.24 al.2 din 1/2000 ( în redactarea din anul 2003 ), că acest motiv, respectiv faptul că terenul supus retrocedării este imediata apropiere a unității militare-punct strategic de pe raza comunei, nu este prevăzut între cazurile enumerate la lit. a-h din articolul menționat.

După ce inculpatul a recurs la acest demers, total ilegal, după cum s-a arătat mai sus, la data de 28 mai 2003 s-a semnat între Primăria și Ocolul Silvic, un protocol (118 ) în urma căreia cea din urmă unitate a pus la dispoziția Primăriei comunei, suprafața de 10 ha de teren cu vegetație forestieră situată nu în aproprierea 6 -a 93, cum cereau dispozițiile art. 24 3 din Legea nr. 1/2000 (în cazul în care s-ar fi considerat că terenul este exceptat de la retrocedare, aspect care nu reiese însă din conținutul acestui protocol), ci tocmai în punctul " " III, 84 1, III, 84 2, III,180 A, III, 99 A%, teren amplasat în imediata apropiere a, pe versantul sudic al, la o altitudine de peste 1100, ceea ce conferă o priveliște deosebită și un interes turistic deosebit, după cum a reieșit din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză (126-131).

Cu toate că, Ocolul Silvic arătat în adresele trimise, că acest protocol este legal, întrucât terenul era exclus de la retrocedare, totuși prima instanță apreciază că și în acest caz învinuirea inculpatului are temeiuri, pentru că acesta ar fi trebuit împreună cu comisia locală, conform art. 24. 3 ind.1 din Legea nr. 1/2000 să facă o propunere comisiei județene de fond funciar (propunere inexistentă conform actelor dosarului) iar stabilirea noului amplasament ar fi trebuit să se facă cu acordul Regiei Naționale a Pădurilor (acod inexistent conform actelor dosarului ).

In cursul audierilor ( 16-21, 55-58, 161-162 și 333-334, 20-21), inculpatul a arătat faptul că nu cunoștea prevederile legale care stipulau faptul că schimbarea amplasamentului se poate solicita doar de comisia locală și nu de primar și că pe terenurile pe care s-a făcut schimbarea de amplasament, din moment ce se aflau pe raza comunei, nu trebuiau supuse analizei comisiei județene de fond funciar, dar prima instanță a apreciază că inculpatul nu poate invoca în apărare proprie culpă.

După ce Ocolul Silvic a fost de acord - instanța susține că acordul trebuia luat de la Direcția Silvică Pitești - în condițiile mai sus arătate, cu schimbarea amplasamentului terenului supus retrocedării, inculpații și au trecut la punerea în posesie a numitei pe suprafața de teren de 10 ha cu vegetație forestieră situat în zona "", precizată mai sus.

În acest sens a fost întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 97/11.06.2003 ( 114-115 p), care a fost semnat de inculpații și, președintele și secretarul Comisiei locale de Fond Funciar, dar și de martorii, reprezentant al deținătorului legal al terenului ce se predă și, specialist în măsurători topografice. Procesul verbal de punere în posesie a mai fost semnat și de numitul ( soțul inculpatei -), care avea acordul numitei de a participa în locul ei la punerea în posesie, după cum a rezultat din declarațiile coroborate ale celor doi ( 28 și 57-58 ).

Insă, conform art.72 1 din Regulamentul nr.1172/2001, Comisiile comunale de fond funciar aveau obligația de a încunoștința în scris, cu confirmare de primire persoanele care au domiciliul în alte localități și cărora li s-a atribuit dreptul de proprietate asupra datei la care va avea loc punerea în posesie, în cauză pe martora.

Dar, în fapt nici inculpatul, nici inculpata și nici o altă persoană desemnată de ei în comisie nu a încunoștințat-o în scris, cu confirmare de primire, pe numita, cu privire la data când va avea loc punerea în posesie, aspect confirmat și de această martoră în declarația sa ( 57-58).

Art. 72 2 din același Regulament mai prevede, ca persoanele care din diferite motive sunt în imposibilitate să se prezinte la data stabilită pentru punerea în posesie pot împuternici, prin procură specială și autentică, cu mențiunea,pentru punerea în posesie", alte persoane care vor semna procesul verbal de punere în posesie, iar în acest sens, reprezentanții comisiei locale trebuiau să verifice, atâta vreme cât, după cum s-a arătat, numita nu a participat la punerea sa în posesie, dacă persoana ce se prezintă în locul acesteia în speță, numitul, era împuternicită, prin procură specială și autentică, cu mențiunea, pentru punerea în posesie.

Prin aceste încălcări ale legii, cei doi inculpați au făcut posibilă și eludarea art. 72 4 din Regulament în vigoare la acea dată, conform căruia, dacă în termen de 1 an calendaristic de la data înștiințării cu privire la punerea în posesie C îndreptățit nu se prezintă personal sau prin împuternicit în vederea preluării efective terenului forestier, acesta rămâne în proprietatea statului și administrarea Regiei Naționale a Pădurilor.

Deși prin declarațiile lor martorii și au încercat să acopere nelegalitatea constată de organele de urmărire penală, instanța consideră că aceste declarații sunt irelevante cu privire la existența în cauză a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual, atâta vreme cât actele materiale care compun latura obiectivă a acestor infracțiuni și-au desăvârșit consumarea cu acel prilej. Declarațiile ulterioare ale celor doi au relevanță doar cu privire la forma de vinovăție cu care au acționat cei doi inculpați și cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei.

Atât procesul verbal de punere în posesie nr. 97/11.06.2003, cât și fișa cu date pentru titlu de proprietate, conform Legii nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000 au fost înaintate, prin adresa nr. 2174/24.07.2003 ( 119 ) a Comisiei Locale de Fond Funciar semnată doar de inculpatul, către A, iar ulterior s-a eliberat de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor, titlul de proprietate nr. 2681/3.09.2003 pe numele numitei, moștenitoarea defunctului pentru suprafața de 10 ha. teren cu vegetație forestieră, pe care aceasta fusese pusă în posesie prin procesul verbal de punere în posesie nr. 97/11.06.2003.

Valoarea de circulație a suprafeței de teren care, în mod nelegal, în opinia instanței de fond, i-a fost atribuită și pe care a fost pusă în posesie numita, era, în cursul anilor 2002-2004 de 2.902.149,72 lei (RON), după cum a rezultat din concluziile expertizei tehnice judiciare întocmite în cauză ( 126-131).

Ulterior, martora, conform declarației sale ( 57-58) a vândut o Jd in terenul retrocedat numitului și soției sale, inculpata -, iar prin intermediul acestora o suprafață totală de cca. 7 ha, aspect confirmat și de înscrisurile depuse la dosar, respectiv, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2739/04.02.2003 de având ca obiect vânzarea de către numita, și - a unei suprafețe de 20.000. numitului G ( 299-300 ); contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 921/08.04.2004 de având ca obiect vânzarea de către numita, și - a unei suprafețe de 1.044,71. numitului ( 301-302 ); contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 605/08.03.2004 de având ca obiect vânzarea de către numitul, - și ( reprezentată de soțul acesteia ) a unei suprafețe de 4.763. către C Farma Internațional Import SRL - Pitești ( 303-304 ); contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2737/04.12.2003 de, având ca obiect vânzarea de către numita (reprezentată prin soțul acesteia ), numiților și - a unei cote părți de din suprafețele de teren de 16.286. 61.262,39. și respectiv, 22.451,57. ( 305-306 ), toate suprafețele de teren având amplasamentul înscris în titlul de proprietate și protocolul încheiat între Comisia Locală de Fond Funciar și Ocolul Silvic.

Având în vedere probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat mai sus, prima instanță a considerat că acesta dovedește atât existența faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cât și vinovăția inculpaților în comiterea acestora.

În drept, faptele inculpatului au fost apreciate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 248 ind. 1 rap. la art. 248.pen; art. 289 1.pen. cu aplic. art. 41 2.pen. art. 291.pen. și art. 291.

Cod Penal

In acest sens, prima instanță, sintetizând cele ce premerg, a arătat că, pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, reținută în sarcina inculpatului, elementul material este constituit din mai multe acte materiale, care formează în același timp latura obiectivă pentru infracțiunile de fals intelectual în formă continuată și uz de fals comise în concurs, și anume: prezentarea alături de inculpata a cererii numitei, în ședința din data de 22 mai 2002 Comisiei Locale de Fond Funciar, ca fiind unica moștenitoare a defunctului, îndreptățită să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 10 ha. teren cu vegetație forestieră, deși mai existau moștenitori îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate și care formulaseră cereri în acest sens, în persoana numiților și - (unchiul, respectiv martorei ); acceptarea semnăturii inculpatei - aplicate atât pe procesul verbal de ședință, cât și pe hotărârea nr. 11/22 mai 2002 Comisiei Locale de Fond Funciar, la rubrica membri, deși inculpata nu avea această calitate; înaintarea acestor acte false spre validare Comisiei Județene de Fond Funciar A; semnarea și înaintarea de unul singur, fără întrunirea comisiei locale și implicit fără punerea în discuție, a adresei nr. 1281/21.04.2003 prin care solicita Ocolului Silvic schimbarea amplasamentului suprafața de teren din pct. Coasta " cu care fusese validată; punerea în posesie a numitei cu suprafața de teren cu vegetație forestieră situată în III, 84 1, III, 84 2, III,180 A, III, 99 A%, prin acceptarea reprezentării acesteia de către numitul care nu avea procură specială și autentică cu mențiunea,pentru punerea în posesie"; semnarea și înaintarea de unul singur către Aaa dresei nr. 2174/24.07.2003 a Comisiei Locale de Fond Funciar, fără convocarea membrilor acesteia, împreună cu procesul verbal de punere în posesie nr. 97/11.06.2006 întocmit în condiții nelegale și fișa de date pentru titlul de proprietate.

Instanța a apreciat că actele materiale ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice reținute în sarcina inculpatului, prin legătura firească între ele și considerate în ansamblul lor au urmărit un sigur rezultat, respectiv retrocedarea în mod nelegal a terenului în suprafață de 10 ha. numitei, aspect de natură a contura concluzia că aceste acte constituie o unitate materială de infracțiune ( a se vedea și încheierea din data de 7 iunie 2007 - 78-79).

Urmarea imediată a acestor acte materiale (în funcție de care s-a apreciat și unitatea naturală de infracțiuni), a constituit-o așadar, retrocedarea nelegală a unei suprafețe de teren de 10 ha. cu vegetație forestieră situată în III, 84.1, III, 84 2, III,180 A, III, 99 A%, numitei, ceea a produs un prejudiciu părții vătămate Direcția Silvică Pitești de 2.902.149,72 lei.

Deși prin adresa nr.3274/09.05.2007 a Direcției Silvice Pitești ( 46) s-a comunicat instanței ca direcția nu se poate constitui parte vătămată în acest dosar, întrucât nu a fost prejudiciată, instanța de fond a considerat că această unitate care, administrează bunuri aparținând domeniului public conform art. 10 și 11 2 din Legea nr. 26/1996, a fost prejudiciată prin activitatea infracțională a celor trei inculpați, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, cu suma de 2.902.149,72 lei, pentru cele 10 ha. de teren retrocedate, evaluare făcută după valorile de piață existente la nivelul anilor 2002-2004 (conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în cază).

Cu referire la inculpata, instanța de fond a apreciat că faptele arătate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 248/ 1 Cod penal, raportat la art. 248.pen. și art. 291.pen.

In acest sens, menționează, distinct, actele materiale privind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, și anume: prezentarea cererii numitei în ședința din data de 22 mai 2002 Comisiei Locale de Fond Funciar, ca fiind unica moștenitoare a defunctului, îndreptățită să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 10 ha. teren cu vegetație forestieră, deși existau moștenitori îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate și care formulaseră cereri în acest sens, în persoana numiților și - ( unchiul, respectiv martorei ); acceptarea semnăturii inculpatei - aplicată atât pe procesul verbal de ședință, cât și pe hotărârea nr. 11/22 mai 2002 Comisiei Locale de Fond Funciar, la rubrica,membrii", deși inculpata nu avea această calitate; înaintarea acestor acte false spre validare Comisiei Județene de Fond Funciar A; punerea în posesie a numitei cu suprafața de teren cu vegetație forestieră situat în III, 84.1, III, 84 2, III,180 A, III, 99 A%, prin acceptarea reprezentării acesteia de către numitul care nu avea procură specială și autentică cu mențiunea, pentru punerea în posesie".

De asemenea, instanța de fond subliniază că pentru infracțiunea de uz de fals, elementul material l-a constituit înaintarea procesului verbal și a hotărârii nr. 11/22 mai 2002 Comisiei Locale de Fond Funciar către Comisia Județeană de Fond Funciar A pentru validare, ambele acte fiind false și constituindu-se în situația premisă a acestei infracțiuni.

Totodată, prima instanță arată că, faptele inculpatei - care, deși nu era membră a Comisiei Locale de Fond Funciar, a semnat în fals la rubrica,membrii", procesul verbal din data de 22.05.2002 și hotărârea nr. 11/22 mai 2002 ale Comisiei Locale de Fond Funciar, iar pe baza acestor înscrisuri s- reconstituit în mod nelegal dreptul de proprietate pentru o suprafață de 10 ha. de teren cu vegetație forestieră numitei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 288 1 cu aplic. art. 41 2.pen. și de art. 26.pen. raportat la art. 248 ind. 1.pen. raportat la art. 248.pen.

În ceea ce privește latura subiectivă a tuturor infracțiunilor, așa cum au fost prezentat, instanța de fond arată că aceasta se desprinde cu prisosință din elementele laturii obiective. Cu toate acestea, elementul fundamental care a format convingerea instanței vis-a-vis de vinovăția inculpaților a rezultat din constatarea faptului că terenul retrocedat numitei a fost vândut ulterior punerii în posesie, în proporție de din suprafață, după cum o atestă și contractul de vânzare-cumpărare nr. 2737/04.12.2003 depus la dosar, de către această martoră chiar inculpatei - și soțului acesteia, persoane care s-au implicat activ și în derularea celorlalte contracte de vânzare-cumpărare. Într-un fel, acest aspect este în aprecierea primei instanțe un aspect esențial ce vizează întreaga durată a desfășurării activității infracționale de către cei trei inculpați, pentru că în definitiv, ceea ce s-a urmărit de către inculpata - ( împreună cu soțul său) a fost valorificarea acestui teren, cu un potențial turistic atât de ridicat. Practic, mai întâi neincluderea celorlalte două persoane, și -, în rândul persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor 10 ha ( de fapt 9,75 ha) teren cu vegetație forestieră, unite cu prezența inculpatei în ședința din data de 22 mai 2002 cu Comisia Locală de Fond Funciar și acceptul celorlalți doi inculpați ca semnăturile ei să apară pe actele comisiei pentru a conferi legalitate acestor acte, deși exista un conflict clar de interese, urmate de șirul de ilegalități săvârșite de către inculpații (mai ales) și ce au dus la punerea în posesie a numitei, al cărei mandatar era chiar soțul inculpatei -, formează convingerea existenței din partea celor trei inculpați a unui concert fraudulos ce a avut ca intenție retrocedarea în mod nelegal, a suprafeței de teren menționate numitei.

Având în vedere toate aceste fapte, pentru care prima instanță a reținut vinovăția, aceasta a dispus condamnarea condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii, în modalitatea suspendării sub supraveghere, potrivit art.86/1 Cod penal, în cuantumurile arătate și cu măsurile dispuse, conform dispozitivul enunțat, individualizarea judiciară a pedepselor făcându-se în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, și cu reținerea în favoarea tuturor inculpaților a prevederilor art.74 2 Cod penal, circumstanțe atenuante, dar numai în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Tot sub aspectul laturii penale, prima instanță a arătat că, deși a pronunțat pedepse cu executare în condițiile prevăzute art. 86 indice 1 Cod penal, a înțeles să aplice pentru fiecare din inculpați pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, socotind că în ceea ce privește dreptul prevăzut de art. 64 1 lit. c Cod penal se impune interzicerea lui pentru că toți inculpații s-au folosit de dreptul de a ocupa o funcție și de a exercita o profesie cu o activitate pentru săvârșirea infracțiunilor.

In ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică A Pitești, nu s-a constituit parte civilă în cauză și a dispus, totodată, potrivit legii, restabilirea situației anterioare și desființarea înscrisurilor, așa cum au fost menționate, de asemenea în dispozitivul enunțat.

Impotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș și inculpații, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a criticat, astfel, soluția pentru următoarele motive, de esență:

-în mod nelegal instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante judiciare pentru toate infracțiunile în concurs, ci doar pentru unele dintre ele.

-încheierea pronunțată ulterior sentinței apelate este nelegală, deoarece nu erau îndeplinite cerințele art.196 Cod pr.penală, vizând înlăturarea unei omisiuni vădite.

-în mod greșit instanța de fond a dispus concomitent două modalități de reparare a prejudiciului, respectiv anularea actelor false și restabilirea situației anterioare.

Toți inculpații au criticat soluția, susținând, conform motivelor scrise, expuse de altfel și oral, că se impune achitarea, fie că faptele reținute în sarcina lor nu există, fie că nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

In acest sens, inculpații și au invocat mai multe variante ale apărării, și anume:

-achitarea în conformitate cu dispozițiile art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod pr.penală, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, respectiv complicitate la această infracțiune, întrucât fapta nu există;

-achitarea în conformitate cu prevederile art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod pr.penală, pe considerentul că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu sub aspectul laturii obiective și a subiectului pasiv al infracțiunii, inclusiv ale complicității de abuz în serviciu;

- aplicarea retroactivă a Legii nr.247/2005, în vigoare la data trimiterii în judecată, care a înlăturat suprafața maximă potrivit căreia se impunea reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile cu vegetație forestieră, stabilită, inițial, prin o altă lege în această materie, și anume Legea nr.1/2000, potrivit căreia reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor forestiere nu se putea face pentru o suprafață mai mare de 10 ha. pe fiecare proprietar, astfel că moștenitoarea putea să obțină o suprafață mai mare;

-de asemenea, se impunea achitarea, în baza art.11 ptc.2 lit.a, rap. la art.10 lit.a Cod pr.penală, pe considerentul că nu există faptele reținute ca fiind infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, prev. de art.289 și 291 Cod penal, în privința inculpatului;

- s-a solicitat, totodată, achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod pr.penală a inculpatei -, cu referire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.288 1 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

TRIBUNALUL ARGEȘ, prin decizia penală nr.124 din 27 mai 2008, admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș, inculpații, -.

A desființat în totalitate atât sentința cât și încheierea din 10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș.

S-au descontopit pedepsele aplicate inculpaților.

S-a înlăturat condamnarea inculpaților pentru toate infracțiunile deduse judecății cu toate consecințele.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală, au fost achitați inculpații, pentru infracțiunile prev. de art.248/1 Cod penal rap.la art.248 Cod penal, art.289 1 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal, art.291 Cod penal și art.291 Cod penal;, pentru infracțiunile prev. de art.248/1 rap.la art.248 Cod penal și art.291 Cod penal și -, pentru infracțiunile prev. de art.288 1 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal și art.26 rap.la art.248/1 rap.la art.248 Cod penal.

S-au înlăturat dispozițiile privind desființarea înscrisurilor și restabilirea situației anterioare, precum și obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare către stat la fond.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că apelurile inculpaților sunt fondate, așa cum rezultă din dispozitivul enunțat, dispunând, astfel, înlăturarea condamnării și achitarea acestora pentru toate infracțiunile deduse judecății, cu toate consecințele.

In acest sens, tribunalul a motivat că numita era îndreptățită să primească în proprietate suprafața de 10 ha. teren cu vegetație forestieră, conform actelor depuse, ea moștenind pe autorul său, iar ceilalți moștenitori ai acestui autor, numiții - și nu au înțeles să ceară reconstituirea dreptului de proprietate pentru partea de moștenire provenind de la autor, solicitând doar partea cele revenea ca moștenitori ai autoarei, situație, de altfel, reținută prin sentința civilă nr.1985/2006, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, rămasă irevocabilă.

Ca urmare, a concluzionat tribunalul, nu se poate reține că prin eliberarea, semnarea și punerea în circuitul civil a procesului verbal din 22 mai 2002 și a hotărârii nr.11 din aceeași dată, inculpații și ar fi săvârșit un abuz în serviciu, iar inculpata - o infracțiune de complicitate la acest abuz.

De asemenea, susține tribunalul, semnând înscrisurile menționate, inculpata - nu a săvârșit infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.288 1 Cod penal, întrucât nu a semnat în calitate de membru al comisiei ci de reprezentat al direcției silvice.

Cât privește încălcarea de către inculpatul a dispozițiilor art.72 4 din Regulamentul aprobat prin nr.HG1172/2001, tribunalul a constatat că acestea au fost abrogate prin nr.OUG127/2002, care prevăd că punerea în posesie se poate face și în lipsa persoanei îndreptățite.

Totodată, tribunalul arată că prin intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, nu mai există o suprafață maximă în limita căreia să se facă reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile cu vegetație forestieră, numita primind în prezent, împreună cu ceilalți moștenitori, suprafața totală de 62 ha.

Având în vedere aceste considerente și apreciind că reconstituirea dreptului de proprietate pentru s-a făcut în condițiile legii, instanța de apel a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor deduse judecății pentru cei trei inculpați, și, în consecință, a admis apelurile, a desființat în totalitate sentința precum și încheierea din 10 aprilie 2008, conform dispozitivului enunțat.

Impotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele motive:

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul, în calitate de președinte al Comisiei locale de fond funciar și inculpata, au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art.248/1 rap. la art.248 Cod penal, infracțiunea prev. de art.289 1 - numai inculpatul - precum și infracțiunea de uz de fals prev. de art.291 Cod penal.

In acest sens, susține parchetul, edificatoare sub aspectul vinovăției sunt următoarele activități infracționale:

-Atât inculpatul cât și inculpata au prezentat cererea numitei în ședința Comisiei locale de fond funciar, din data de 22 mai 2002, cunoscând că acesta nu este unica moștenitoare a defunctului și, astfel, nu era singura îndreptățită să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha. teren cu vegetație forestieră, încălcând astfel drepturile celorlalți moștenitori, îndreptățiți și ei la reconstituirea dreptului de proprietate, pentru suprafața de teren menționată și care formulaseră și cereri în acest sens, și anume numiții și, unchi și, respectiv mătușă a numitei.

Prin artificiul creat de acești inculpați, prin punerea în discuție a Comisiei locale de fond funciar, separat a cererii numitei, ea singură în calitate de moștenitoare a defunctului, deși mai existau și ceilalți moștenitori și anume - și, acestora, alături de alți moștenitori, reconstituindu-se dreptul de proprietate numai după autoarea, s-a creat situația inechitabilă, prin înlăturarea drepturilor acestora, având în vedere pe autorul, primind suprafața maximă pe care legea o prevedea la acea dată, de 10 ha. de la autorul.

Nu se poate accepta susținerea tribunalului că dispozițiile Legii nr.247/2005, care prevăd reconstituirea dreptului de proprietate mai mare de 10 ha. sunt dispoziții cu caracter civil care se aplică retroactiv, întrucât la acea dată a soluționării cererii numitei de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 10 ha. cu vegetație forestieră, era o altă lege, ce se aplica, inculpații încălcând-o cu bună-știință în favoarea acesteia.

-Ambii inculpați au acceptat semnătura inculpatei - atât pe procesul verbal de ședință din 22 mai 2002, cât și pe hotărârea nr.11 din aceeași dată, a Comisiei locale de fond funciar, la rubrica "membri", deși această inculpată nu făcea parte din amintita comisie.

Această semnătură, în opinia parchetului, a fost aptă să producă consecințe juridice, întrucât prin semnarea celor două acte menționate mai sus, s-a mărit numărul membrilor Comisiei locale de fond funciar, aspect care a fost avut în vedere de Comisia județeană de fond funciar A, când s-a adoptat hotărârea nr.531 din 20 iunie 2002, prin care s-a validat propunerea comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate numai în favoarea numitei, ca moștenitoare a defunctului, pentru suprafața de 10 ha. teren cu vegetație forestieră în pct."Coasta ".

-Ambii inculpați au hotărât înaintarea actelor de mai sus, astfel falsificate, către Comisia județeană de fond funciar pentru validarea propunerii de reconstituire a dreptului de proprietate a numitei, pentru suprafața de 10 ha. menționată.

-Inculpatul a semnat și înaintat singur, fără să pună, în prealabil, în discuție sau să întrunească comisia locală de fond funciar, adresa nr.2181 din 21 aprilie 2003, prin care solicita Ocolului Silvic schimbarea amplasamentului suprafeței de teren din pct."Coasta " cu care a fost validată inițial, cu o suprafață situată în pct. " ", teren amplasat în apropierea drumului național.

In acest sens, se arată că au fost încălcate prevederile art.5 lit.c din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.1172 din 21 noiembrie 2001, în vigoare la data de 21 aprilie 2003, potrivit cărora nu președintele comisiei locale de fond funciar, ci plenul comisiei stabilește amplasamentul suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, astfel că inculpatul a acționat în mod abuziv și preferențial, stabilind el singur amplasamentul suprafeței de teren respective.

De altfel, potrivit art.2 3 și 3/1 din Legea nr.1/2000, numai pentru cazurile exceptate de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente în cazul terenurilor forestiere, punerea în posesie se face pe alte terenuri situate în apropierea vechilor amplasamente, iar în situația în care acest lucru nu este posibil, stabilirea amplasamentelor pe care vor fi puși în posesie foștii proprietari, se va efectua de către comisia județeană, cu acordul Regiei Naționale a Pădurilor, la propunerea comisiilor locale și nu a președintelui acestei comisii, care, în cauză, a dispus un alt amplasament cu o valoare comercială foarte mare la " " în zona "" care, ulterior, putea fi ușor înstrăinată, datorită acestui amplasament, așa cum, de altfel, s-a și întâmplat în cauză.

-Inculpatul a procedat la punerea în posesie cu suprafața de teren cu vegetație forestieră al cărui amplasament l-a schimbat, prin acceptarea, alături de inculpata, a reprezentării numitei de către numitul, care nu a prezentat procură specială și autentificată, cu mențiunea expresă pentru punere în posesie, așa cum se prevedea în art.72 1 din Regulamentul aprobat prin hotărârea nr.1172 din 21 noiembrie 2001, conform cărora comisiile comunale de aplicare a legii fondului funciar vor încunoștința în scris, cu confirmare de primire, persoanele care au domiciliul în alte localității și cărora li s-a atribuit dreptul de proprietate asupra datei la care va avea loc punerea în posesie.

Or, ambii inculpați nu au încunoștințat în scris cu confirmare de primire pe numita cu privire la data când va avea loc punerea în posesie și, mai mult, nu a fost întocmită în cauză, în cazul lipsei acestor persoane, procura specială și autentică, cu mențiunea "pentru punerea în posesie", în măsura în care alte persoane urmau să participe decât cele îndreptățite la punerea în posesie, așa cum prevăd dispozițiile art.72 2 din regulamentul menționat.

In acest mod, au fost eludate prevederile art.72 4 din același regulament menționat, care prevedeau că dacă într-un termen de un an calendaristic de la data înștiințării cu privire la punerea în posesie C îndreptățit nu se prezintă personal sau prin împuternicit în vederea preluării efective a terenului forestier, acesta rămâne în proprietatea statului și în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor.

-Inculpatul a semnat și înaintat singur către A adresa nr.2174 din 24 iulie 2003 Comisiei locale de fond funciar, fără convocarea anterioară a membrilor acesteia, împreună cu procesul verbal de punere în posesie nr.97 din 11 iunie 2003, și fișa de date pentru emiterea titlului de proprietate întocmite în condiții nelegale, acte care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.2681 din 3 septembrie 2003 de către Comisia județeană de fond funciar în favoarea lui, considerată unică moștenitoare a defunctului, pentru suprafața de 10 ha. teren cu vegetație forestieră.

Cu referire la inculpata -, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.288 1 - fals material în înscrisuri oficiale, și art.26 rap. la art.248/1 combinat cu art.248 Cod penal - abuz în serviciu în formă calificată, parchetul reține următoarele:

-În mod greșit și fără a avea o probă în acest sens, instanța de apel a reținut că inculpata nu a semnat procesul verbal din data de 22 mai 2002, și hotărârea nr.11 din aceeași dată, ale Comisiei locale de fond funciar, în calitate de membru al comisiei, ci le-a semnat în calitate de reprezentant al Direcției Silvice, astfel că nu a săvârșit infracțiunea prev. de art.288 1 Cod penal.

Aceasta, deoarece din toate probele administrate în cauză, rezultă că inculpata a semnat cele două înscrisuri la rubrica "membri", o atare semnare în fals fiind de natură să producă consecințe juridice, deoarece conform art.8 2 din Regulamentul aprobat prin hotărârea nr.1172 din 21 noiembrie 2001, hotărârile comisiilor comunale de fond funciar se adoptă cu votul majorității membrilor lor și se consemnează într-un proces verbal semnat de toți participanții, prin această semnătură în fals încercându-se și reușindu-se să se mărească numărul membrilor acestei comisii, care au adoptat hotărârea prin care s-a propus spre validare numai reconstituirea dreptului de proprietate a numitei, acceptată ca șin unică moștenitoare a defunctului.

Mai mult, o atare cerere a numitei a fost formulată în numele acesteia chiar de către inculpata -, fiind astfel interesată direct în aprobarea cererii, astfel că, cu atât mai mult nu trebuia să semneze ca membru al comisiei procesul verbal și hotărârea menționate.

De asemenea, parchetul relevă faptul că dacă inculpata - ar fi vrut numai să-și justifice prezența la ședința din 22 mai 2002 Comisiei locale de fond funciar, atunci ar fi semnat numai acest proces verbal de ședință, neavând nici un motiv și nici o justificare să semneze în calitate de membru și hotărârea nr.11 din acea dată, adoptată de comisie.

De precizat, că parchetul menționează că vinovăția inculpatei sub aspectul infracțiunilor arătate, rezultă, implicit, și din faptul că, ulterior, a vândut părți importante din terenul dobândit în condiții nelegale, chiar către inculpata - și soțului acesteia, ceea ce dovedește că inculpata a urmărit retrocedarea în mod nelegal a acestei suprafețe de teren, amplasată ulterior în pct. "", teren care a fost valorificat apoi în totalitate, cu ajutorul acestei inculpate, în dauna celorlalte două persoane și -, care erau la fel de îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren menționată.

Față de cele arătate, parchetul apreciază că se impune casarea deciziei, înlăturarea achitării pentru toți inculpații, întrucât, potrivit cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 Cod pr.penală, s-a comis o eroare gravă de fapt, și condamnarea lor pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, solicitând, în același timp, pe latura civilă a cauzei, în conformitate cu art.14 și 348 Cod pr.penală, desființarea înscrisurilor ce au stat la baza obținerii titlului de proprietate emis în favoarea numitei, inclusiv desființarea acestui titlu, precum și a contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect părți din terenul stabilit că aparține, nelegal, numitei.

Totodată, parchetul concluzionează, atât prin motivele scrise dar și prin susținerile orale, că în cauză decizia penală recurată este nelegală și netemeinică și pe considerentul că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, hotărârea nefiind motivată corespunzător, ceea ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.9 Cod pr.penală, și anume casarea cu trimitere spre rejudecare.

Față de cele prezentate, cu privire la criticile aduse deciziei de către parchet, curtea consideră că prioritar se impune analiza motivului subsidiar invocat de parchet, și anume C prevăzut de art.385/9 pct.9 Cod pr.penală, vizând casarea cu trimitere spre rejudecare de către instanța de apel.

In primul rând, curtea constată, analizând considerentele deciziei prin care s-a schimbat în esență soluția primei instanțe, dispunându-se nu condamnarea, cum a hotărât instanța de fond, ci achitarea, că motivarea este insuficientă și superficială care echivalează în opinia curții cu o lipsă de motivare, mai mult ea necorespunzând exigențelor procedurale în materie.

Se poate, astfel, ușor constata din lectura tuturor actelor și lucrărilor dosarului, că decizia tribunalului nu analizează fiecare activitate desfășurată de inculpați, așa cum a fost prezentată nuanțat de către instanța de fond, pe etape și în succesiune, și cum este reflectată în motivele arătate de parchet în recurs, așa cum au fost sistematizate, în considerente instanța de apel rezumându-se în a reliefa numai înlăturarea unor anumite aspecte pe care le-a considerat neîntemeiate reținute de instanța de fond, fără a face vorbire despre alte celelalte situații sau împrejurări invocate, mai exact fără a le înlătura și pe acestea, deși ele erau pertinente și relevante cu privire la antrenarea sau nu a răspunderii penale a inculpaților în cauză.

De pildă, tribunalul, C puțin, trebuia să motiveze și să analizeze sub aspectul existenței sau nu a răspunderii penale, faptele pretins a fi săvârșite atât de inculpatul, în calitate de primar, ca președinte al comisiei locale de fond funciar, cât și de inculpata, ca secretară a comisiei, dacă aceștia au acționat sau nu cu intenție, cu rea-credință, pentru înlăturarea celorlalți moștenitori, - și, de la moștenirea defunctului, prin reconstituirea dreptului de proprietate numai în favoarea numitei, dacă și acești doi moștenitori au înțeles să ceară reconstituirea dreptului de proprietate pentru partea de moștenire provenind de la acest autor.

Susținerea că acești doi moștenitori nu au înțeles să ceară reconstituirea dreptului de proprietate și după defunctul, pentru că așa rezultă din sentința civilă nr.1985/2006, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș și rămasă irevocabilă, nu poate fi primită, C puțin pentru considerentul de esență că o astfel de hotărâre a instanței civile, fie ea definitivă și irevocabilă, nu are, potrivit art.22 Cod pr.penală, autoritate de lucru judecat, în fața instanței penale, cu privire la existența faptei penale a persoanei care a săvârșit-o și vinovăția acesteia.

De asemenea, nu a fost analizată consecința juridică a acceptării de către inculpați a semnăturii inculpatei -, atât pe procesul verbal din 22 mai 2002, cât și pe hotărârea nr.11 din acea dată a Comisiei locale de fond funciar, la rubrica "membri", faptul dacă o atare semnătură a contribuit la mărirea numărului de membri acestei comisii locale și, implicit, la validarea nelegală de către comisia județeană de fond funciar a propunerii comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate numai în favoarea numitei, întrucât simpla mențiune de către instanța de apel că inculpata - nu a săvârșit infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, deoarece nu a semnat în calitate de membru al comisiei, ci de reprezentant al Direcției Silvice, nu poate fi suficientă și concludentă, în privința antrenării sau nu a răspunderii penale, cu privire la cei doi inculpați și cu referire la această faptă.

Totodată, nu a fost analizată nici susținerea instanței de fond, invocată și de parchet, de asemenea, relevantă pentru antrenarea sau nu a răspunderii penale, că inculpatul a semnat și înaintat singur, fără să pună în prealabil în discuție sau să întrunească comisia locală de fond funciar adresa nr.2181 din 21 aprilie 2003, prin care solicita Ocolului Silvic schimbarea amplasamentului suprafeței de teren din pct. "Coasta ", cu care a fost validată cu o altă suprafață situată în pct." ", teren amplasat în apropierea drumului național, cu un bogat potențial turistic.

De asemenea, atât în hotărâre cât și în motivele parchetului, rezultă că inculpatul ar fi încălcat, cu bună știință, nu numai dispozițiile art.72 4 din Regulamentul aprobat prin nr.HG1172/2001, care prevăd că punerea în posesie se face și în lipsa persoanei îndreptățite, dar și alte dispoziții ale aceluiași regulament, și anume prevederile art.72 1, care prevăd încunoștințarea în scris cu confirmare de primire a persoanelor pentru a se prezenta la punerea în posesie, sau a prevederilor art.72 2 din același regulament, care prevăd că la data stabilită se pot prezenta și alte persoane decât cele îndreptățite, dar împuternicite prin procură specială și autentică, ceea ce nu s-a întâmplat în această cauză - a fost prezent soțul inculpatei - și anume, fără o atare procură - totuși nici asupra acestor aspecte nu s-a pronunțat instanța de apel, în sensul relevanței sau nu a răspunderii penale, așa cum pretinde parchetul și cum susține prima instanță.

De altfel, parchetul relevă că vinovăția inculpatei - rezultă, implicit, și din faptul că ulterior a vândut părți importante din terenul dobândit în condiții nelegale, chiar către această inculpată și soțul acesteia, ceea ce ar dovedi în susținerea parchetului, că și acest aspect este relevant - dar neanalizat de instanța de apel - cu privire la scopul urmărit de inculpată prin astfel de activități, așa cum au fost descrise mai sus, și anume retrocedarea acestei suprafețe de teren, amplasată în condiții nelegale ulterior în pct. "".

Toate aceste aspecte nu au fost analizate de către instanța de apel, ca de altfel și altele, de asemenea relevante în cauză, ceea ce demonstrează cu prisosință insuficienta sau, mai exact, lipsa de motivare a instanței de apel.

In acest sens, se poate rezuma că nu au fost respectate dispozițiile art.383 din Codul d e pr.penală, vizând conținutul deciziei pronunțate în apel, în care se arată că aceasta trebuie să cuprindă atât temeiurile de fapt cât și temeiurile de drept, cu referire la probe și la situațiile de fapt arătate, în cauza de față nesubzistând analiza tuturor acestor temeiuri care sunt tratate expeditiv, fără substanță și fără anumite nuanțe, cu atât mai mult cu cât instanța de apel s-a orientat la soluția opusă condamnării, și anume a achitării.

De precizat, totodată, că în cauză a fost afectat, în opinia curții, și prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, vizând desfășurarea unui proces echitabil.

Astfel, deși conform acestui articol lipsa de motivare a hotărârii nu se regăsește "in terminis" în textul arătat, totuși, conform jurisprudenței Curții Europene o atare obligație de a motiva hotărârea corespunde exigențelor unui astfel de principiu.

Desigur, această obligație de a motiva hotărârea nu trebuie înțeleasă că instanța trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument, dar nu poate fi acceptată nici ideea unei motivări neelaborate, neconvingătoare care să nu se bazeze pe probe, pe aprecierea stării de fapt și de drept, și fără să înlăture acele situații sau împrejurări apreciate ca relevante în privința răspunderii penale de către instanța de fond toate acestea concurând, așa cum s-a menționat la început, spre o lipsă efectivă de motivare.

Așa fiind, în cauză sunt incidente, astfel, dispozițiile cazului de casare prevăzut de art.385/9 9 Cod pr.penală, în sensul că hotărârea dată de către tribunal nu cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția de achitare în această cauză.

Mai mult, curtea constată că în cauză, sub anumite aspecte motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, situație, de asemenea incidentă cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.9 Cod pr.penală.

Astfel, în considerentele hotărârii se arată că inculpata - urmează a fi exonerată de răspundere penală, întrucât nu a săvârșit infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 1 Cod penal, întrucât nu a semnat în calitate de membru al comisiei, ceea ce, implicit, față de aceste susțineri ar determina achitarea, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod pr.penală - fapta nu există - dar, din dispozitivul hotărârii rezultă că achitarea a fost dată în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod pr.penală - faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Or, această contrarietate antrenează consecințe deosebite pe latura civilă a cauzei, având în vedere desființarea înscrisurilor, a actelor de vânzare-cumpărare întocmite, așa cum a procedat instanța de fond și cum susține parchetul, deoarece în cazul achitării prevăzut în temeiul art.10 lit.a Cod pr.penală, acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, în mod obligatoriu, nu poate fi soluționată, conform art.346 2 Cod pr.penală, pe când în cazul achitării în temeiul art.10 lit.d Cod pr.penală, este lăsată la latitudinea instanței, conform art.346 2 Cod pr.penală, rezolvarea acestei acțiuni, instanța urmând a hotărî sau nu în condițiile legii civile, dacă se impune și soluționarea laturii civile, deci, implicit, a înscrisurilor, a contractelor întocmite în prezenta cauză.

Totodată, curtea constată că în cauză sunt incidente și prevederile cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.10 Cod pr.penală, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

In acest sens, curtea constată că apelurile inculpaților au vizat mai multe motive, așa cum ele au fost sistematizate în considerentele expuse mai sus, printre care și achitarea solicitată de inculpații și - și, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod pr.penală, pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.248/1 rap. la art.248 Cod pr.penală, respectiv complicitate la această infracțiune, întrucât fapta nu există, dar tribunalul nici nu s-a pronunțat asupra acestor motive, apreciind numai că se impune achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale acestor infracțiuni.

De asemenea, deși s-a solicitat, prin motivele de apel și achitarea inculpatului, pentru infracțiunea de fals intelectual și uz de fals prev. de art.289 și 291 cod penal, pe considerentul că fapta nu există, tribunalul, la fel, nu s-a pronunțat asupra acestui motiv, susținând că se impune achitarea acestui inculpat pentru aceste fapte cât și pentru altele, la fel ca și achitarea celorlalți inculpați numai în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod pr.penală, fără a face vreo referire concretă în motivare cu privire la elementul constitutiv al infracțiunii, care lipsește și care să determine o atare soluție de achitare.

Este adevărat că aceste motive nu au mai fost susținute, de apărare, cu ocazia dezbaterii cauzei în recursul parchetului - inculpații nu au declarat recurs fiind mulțumiți cu soluția de achitare dispusă de instanța de apel - dar, curtea consideră că ele se impuneau a fi analizate de către instanța de apel, întrucât neanalizarea lor a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpaților, care au fost achitați nu pentru că faptele nu există, dar pentru că lipsește unul din elementele constitutive al infracțiunilor reținute în sarcina lor, astfel că aceste motive pot fi invocate din oficiu de către curte, potrivit art.385/9 3 Cod pr.penală, care vizează și cazul prevăzut la art.385/9 pct.10 Cod pr.penală.

Așa fiind, cum instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestor motive descrise mai sus, și aceasta cu atât mai mult cu cât textul art.378 Cod pr.penală, ce vizează judecarea apelului, face referire expresă în 3 la obligația instanței de a se pronunța asupra tuturor motivelor de apel invocate, în această situație și pe acest temei al subzistenței cazului de casare prevăzut la art.385/9 pct.10 Cod pr.penală, dar și al cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.9 Cod pr.penală, așa cum a fost analizat mai sus, se impune, în baza art.385/15 pct.2 lit.c teza a II-a Cod pr.penală, admiterea recursului și casarea deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Cu această ocazia rejudecării vor fi avute în vedere, pe lângă aspectele reliefate în considerentele mai sus expuse și celelalte critici invocate de parchet și de părți, urmând a fi luate în considerare orice alte aspecte cu privire la nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii primei instanțe, așa cum vor invocate, în limitele și în condițiile prevăzute de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

CU MAJORITATE

DECIDE

Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva deciziei penale nr. 124 din data de 27 mai 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ Secția penală în dosarul nr-.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, respectiv TRIBUNALUL ARGEȘ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Grefier,

Red.-

Tehnored.

Ex.3

Jud.fond

Jud.apel

18 noiembrie 2008

OPINIE SEPARATĂ

Contrar opiniei majoritare, apreciez că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Situația premisă a argumentației mele o constituire procesul verbal din data de 22 mai 2002 întocmit de Comisia Comunală de Fond Funciar.

Astfel, lecturându-l am constatat că hotărârea nr.11 din aceeași dată prin care Comisia a propus spre validare reconstituirea dreptului de proprietate a moștenitorilor defunctului, respectiv, cu suprafața de 10 ha, teren cu vegetație forestieră situat în punctul " Coasta " s-a adoptat în unanimitate, la ședință participând 10 membri, din totalul de 11 ( filele 107, 108 dosar urmărire penală).

Înscrisul amintit este unul oficial și reprezintă "oglinda" ședinței, făcând dovada celor înserate, până la înscrierea în fals.

Regula adoptării unei hotărâri de către Comisie este aceea a întrunirii unui număr de voturi de J plus unu din numărul membrilor prezenți.

La ședința respectivă, acest cvorum a fost întrunit în cazul adoptării hotărârii menționate anterior.

S-a imputat inculpatei - semnarea, în fals, la rubrica "Membri" a procesului verbal din data de 22.05.2002 și a hotărârii nr.11/22.05.2002 ale Comisiei Locale de Fond Funciar.

Deși nu avea calitatea de membru al acelei comisii, aceasta le-a semnat, însă fapta sa nu se circumscrie infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de dispozițiile art.288 1 cu aplic.art.41 2 Cod penal.

Pentru săvârșirea acestei infracțiuni, este necesar ca falsificarea înscrisului oficial realizată fie prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii, fie prin alterarea lui în orice mod să producă consecințe juridice.

Ori, așa cum am arătat, hotărârea vizată fusese luată prin întrunirea cvorumului necesar, fiind votată de 10 membri al comisiei.

Astfel, semnarea celor două înscrisuri de către această inculpată nu a produs consecințele juridice pentru a se reține în sarcina sa infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

Consecințele juridice s-ar fi produs numai în situația în care, prin participarea și semnătura sa, s-ar fi întrunit cvorumul necesar adoptării hotărârii.

Nu-i este imputabilă inculpatei omisiunea semnării de către acei membri care, deși au participat la ședința din data de 22.05.2002 și au votat hotărârea nr.11 nu au semnat cele două înscrisuri.

În baza acestei argumentații, apreciez că temeiul achitării inculpatei - pentru săvârșirea infracțiunii menționate ar fi trebuit să fie dispozițiile art.10 lit.a Cod procedură penală, însă, în recursul declarat de parchet, în defavoarea inculpaților, acesta nu poate fi schimbat.

În strânsă legătură cu infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale reținută în sarcina acestei inculpate s-a imputat de către acuzare inculpaților și că, în calitate de primar, respectiv secretar, au acceptat ca procesul-verbal din data de 22.05.2002 și Hotărârea nr.11 din aceeași dată ale Comisiei să fie semnate de inculpata -, înaintându-le Comisiei Județene de Fond Funciar, deși erau semnate în fals.

Cum înscrisurile semnate de inculpata - nu erau falsificate, folosirea acestora nu are consecințe penale.

S-a mai imputat celor doi inculpați că, în ședința din data de 22.05.2002, a comisiei, au prezentat cererea numitei, moștenitoare a defunctului, de reconstituire dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha. teren cu vegetație forestieră, ca încadrându-se în dispozițiile legale, deși, în realitate, nu erau întrunite cerințele legale.

În legătură cu acest act material care realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de care sunt acuzați, în mod corect instanța de apel a apreciat că numita era îndreptățită să primească în proprietate suprafața de 10 ha. teren cu vegetație forestieră deoarece, conform registrului agricol pe anii 1953-1954 autorul său a avut în proprietate această suprafață. Ceilalți moștenitori ai autorului, numiții - și nu au înțeles să ceară reconstituirea dreptului de proprietate pentru partea de moștenire provenind de la acest autor, solicitând doar partea ce le revenea ca moștenitori ai autoarei. Această situație a fost reținută în sentința civilă nr.1985/2006 pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș și rămasă irevocabilă.

De reținut și faptul că o hotărâre a comisiei se afișează pentru aducerea La cunoștință publică și se înaintează Comisiei Județene de Fond Funciar A pentru a fi contestată de cei ale căror drepturi au fost prejudiciate, respectiv validată ori invalidată.

Nefiind contestată și ulterior validată, propunerea făcută este apreciată ca întrunind cerințele legale.

S-a afirmat de către Parchet că, după validarea reconstituirii dreptului de proprietate a moștenitorului defunctului prin încălcarea dispozițiilor legale și a atribuțiilor de serviciu, inculpatul singur a semnat și înaintat către Ocolul Silvic adresa nr.1281/21.04.2003, prin care a solicitat schimbarea amplasamentului suprafeței de teren din pct."Coasta " cu care fusese validată, ca fiind a Comisiei Locale de Fond Funciar, deși în această comisie nu s-a pus în discuție și nu s-a dispus schimbarea amplasamentului respectiv, iar inculpatul nu avea dreptul să dispună și solicite el schimbarea acestui amplasament.

În legătură cu aceste fapte, apreciez că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals și abuz în serviciu contra intereselor publice, sub aspectul laturii subiective, lipsind intenția inculpatului în săvârșirea acestora.

Conținutul adresei nr.1281/21.04.2003, reliefează că motivul solicitării schimbării amplasamentului terenului asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate a fost acela al situării acestuia în imediata apropiere a unității militare - punct strategic de pe raza comunei ( pag.112 dosar urmărire penală)-

Astfel, reținând dispozițiile art.248 Cod penal, inculpatul nu a avut intenția de a cauza o pagubă patrimoniului vreunei instituții de stat, în speță Regiei Naționale a Pădurilor A, Direcției Silvice A, persoană juridică de interes public, care, de alt6fel nu a formulat pretenții civile.

Nu trebuie ignorat nici faptul că reprezentantul Direcției Silvice Aaa firmat că aceasta nu a suferit nici un prejudiciu, cum de altfel, s-a comunicat și primei instanțe, prin adresa nr.3274/09.05.2007.

Inculpații și au fost acuzați că pe data de 11.06.2003, cu încălcarea dispozițiilor legale, au procedat la punerea în posesie a numitei, semnând și procesul verbal de punere în posesie nr.97/11.06.2003 acceptând ca numita să fie reprezentată și în locul ei să semneze procesul verbal învinuitul, care nu avea procură specială și autentică cu mențiunea " Pentru punerea în posesie", acte materiale care intră în conținutul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În analizarea acestui act material, trebuie amintit, încă de la început faptul că învinuitul a fost scos de sub urmărire penală pentru săvârșirea, printre altele, a infracțiunii prev.de art.288 1 Cod penal cu aplic.art.41 1 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În motivarea soluției de scoatere de sub urmărire penală se invocă faptul că învinuitul a semnat procesul verbal de punere în posesie nr.97/11.06.2003 și fișa cu date pentru titlul de proprietate în locul numitei, având acordul acesteia.

, audiată fiind, confirmat această situație de fapt.

Astfel, nu li se poate imputa celor doi inculpați încălcarea obligației de a verifica îndeplinirea dispozițiilor legale pentru punerea în posesie a numitei în lipsa unei procuri speciale.

În legătură cu acest aspect, nu lipsită de importanță este și împrejurarea că amintitele înscrisuri nu au fost semnate de ca reprezentant al proprietarului ci, prin reproducerea ( imitarea) semnăturii numitei.

În altă ordine de idei, dacă luăm în considerare faptul că inculpații și au încălcat obligația de a încunoștința, în scris, cu confirmarea de primire, pe numita asupra datei la care va avea loc punerea în posesie, ar fi lipsit de logică să concluzionăm că aceștia au urmărit să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unei unități la care se referă art.145 Cod penal sau o pagubă patrimoniului acesteia.

C mult, putem reține prejudicierea persoanei căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate și nu al statului în a cărei proprietate ar fi rămas terenul forestier dacă în termen de 1 an calendaristic calculat de la data înștiințării cu privire la punerea în posesie, C îndreptățit nu se prezintă personal sau prin împuternicit în vederea preluării efective a terenului forestier.

Un alt act material care a fost reținut în sarcina inculpatului și care intră în conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată constă în semnarea și înaintarea de unul singur către OJCGC Aaa dresei nr.2174/24.07.2003 a Comisiei Locale de Fond Funciar, fără convocarea membrilor acesteia, împreună cu procesul verbal de punere în posesie nr.97/11.06.2006 întocmit în condiții nelegale și fișa de date pentru titlul de proprietate, iar ulterior s-a eliberat de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor, titlul de proprietate nr.2681/03.09.2003 pe numele numitei, moștenitoarea defunctului pentru suprafața de 10 ha. teren cu vegetație forestieră.

Din nou constat lipsa intenției inculpatului de a cauza consecințele la care se referă atât dispozițiile art.289 1 Cod penal, cât și dispozițiile art.248 Cod penal, făcând trimitere atât la soluția de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului care a semnat procesul-verbal de punere în posesie cât și la încălcarea obligației de încunoștința pe C îndreptățit cu privire la punerea sa în posesie.

Nu se poate afirma că inculpatul a acționat în vederea prejudicierii vreunei unități la care se referă dispozițiile art.145 Cod penal, pentru aof avoriza pe numita, atâta timp cât a încălcat dispozițiile art.72 1 din Regulamentul nr.1172/2001, referitoare la încunoștințarea acesteia și analizate pe larg, anterior.

În fine, constat că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma complicității, reținută în sarcina inculpatei -, nu a fost săvârșită în materialitatea sa.

Aceasta, deoarece, inexistența infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, care stă la baza celei de- doua infracțiuni de care este acuzată, atrage pentru aceasta din urmă achitarea inculpatei tot pentru același considerent. Însă, așa cum am arătat, fiind fixat cadrul procesual prin recursul declarat de parchet, în defavoarea inculpaților, acest temei nu poate fi schimbat în recurs.

Prin prisma celor ce preced, motivele de recurs formulate de Parchet sunt neîntemeiate.

S-a susținut, în opinia majoritară, că hotărârea nu este motivată, nefiind analizate toate motivele de apel invocate de apelanți și că, sub anumite aspecte, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Apreciez că, motivarea sumară nu echivalează cu nemotivarea, atâta timp cât considerentele hotărârii conțin elemente suficiente pentru a se realiza controlul acesteia sub aspectul legalității și temeinicie.

Este adevărat că hotărârea instanței de apel este argumentată sumar, însă motivarea poate fi suplinită în recurs prin considerentele prezentate pe larg.

A motiva hotărârea nu înseamnă a răspunde în mod detaliat la fiecare argument ci, așa cum am arătat, este suficient a prezenta un minim de elemente care să permită cenzurarea acesteia de către instanța de recurs.

S-a mai susținut, tot în opinia majoritară că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, invocându-se în acest sens, solicitarea inculpaților de a fi achitați, în baza art.10 lit.a Cod penal.

Motivând achitarea inculpaților în temeiul disp.art.10 lit.d Cod procedură penală, instanța de apel s-a pronunțat implicit și asupra acestei cereri.

De altfel, în recursul parchetului formulat, în defavoarea inculpaților, nu este operabil un asemenea motiv al casării, inculpații fiind mulțumiți cu soluția de achitare, chiar și în baza altui temei decât C solicitat de ei.

Reținând această argumentație, în baza art.308 4 Cod procedură penală și art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, art.192 3 Cod procedură penală, opinez pentru respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva deciziei penale nr.124 din data de 27 mai 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, secția penală în dosarul nr- și avansarea cheltuielilor judiciare către stat din fondurile Ministerului Justiției.

JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehn.

3 ex.

20.11.2008.

Președinte:Elena Minodora Rusu
Judecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Raluca

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 585/2008. Curtea de Apel Pitesti