Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 596/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.215 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.596
Ședința publică de la 05 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - JUDECĂTOR 3: Constantin
- judecător Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.55 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel, menținerea hotărârii instanței de fond. Fapta săvârșită de inculpat aduce o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege. Inculpatul nu a pretins și nu a solicitat bunurile oferite de partea vătămată; în cauză o sancțiune administrativă este suficientă pentru realizarea scopului preventiv-educativ.
Pedeapsa aplicată de către instanța de fond este bine individualizată; fapta inculpatului nu prezintă pericol social și prejudiciul a fost recuperat.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat. Hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, apreciind corect pericolul infracțiunilor prev.de art.215 alin.1 Cod penal și art.246 Cod penal. Inculpatul a efectuat fără drept șapte controale la societăți comerciale vizând modul în care sunt respectate normele sanitar-veterinare. În momentul opririi autoturismului inculpatului au fost găsite 14 plase cu bunuri pretinse și primite de inculpat. Gravitatea faptei săvârșite este determinată și de calitatea și modul în care a acționat.
Inculpatul își însușește concluziile avocatului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 156 din data de 11 septembrie 2008, Judecătoria Segarcea în dosarul nr-, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod pr.penală, a achitat pe inculpatul - fiul lui și, domiciliat în, jud.D, pentru infracțiunea prevăzută de art.246 alin.1 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a pen.Cod Penal rap. la art.10 lit.1Cod pr.penală, coroborat cu art.181 Cod penal, achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal.
În baza art.181alin.3 Cod penal, coroborat cu art.91 lit.c Cod penal, a aplicat inculpatului 1.000 lei amendă cu caracter administrativ.
S-a luat act că părțile vătămate - com. sat,Județ D, - com. sat, nr. 53, Județ D, - com. sat nr. 29, Județ G - com. sat, nr. 524, Județ D, - C, str. - B, -. 1,. 12, Județ - C, str. -,. 200 E8,. 1,. 2,. 11, Județ - com. sat, Județ D, D-tru - com. sat, - com. sat, - com. sat, Martie - C, B-dul -,. 6,. 2,. 14, Județ D, - com. sat, SC SRL-punct lucru magazin gen.sat, Județ D, nu s-au constituit părți civile, prejudiciul fiind recuperat.
A fost obligat inculpatul la 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță constatat că prin rechizitoriul din data de 11.02.2008 din dosarul nr. 841/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarceas -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 Cod Penal) și înșelăciune (art. 215.pen.)
În actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului că este angajat al Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor D în funcția de consilier I superior fiind abilitat, potrivit fișei postului, să verifice modul în care sunt respectate normele sanitar-veterinare de către persoanele fizice și juridice, să întocmească referate tehnice pentru obținerea autorizațiilor sanitar-veterinare, fără însă a fi însărcinat cu eliberarea documentelor de înregistrare sanitar-veterinară.
S-a mai arătat că în ziua de 10.05.2007, plecând din C spre domiciliul său din localitatea, cu autoturismul proprietate personală, fără a deține ordin de serviciu și după orele de program, în mod abuziv a efectuat "controale" la mai mulți agenți economici de pe raza localităților și, refuzând să prezinte legitimația de serviciu.
Cu ocazia verificărilor pe care le-a efectuat în calitatea oficială de angajat al D, inculpatul s-a prezentat atât cu numele real, dar și-a declarat și o altă identitate, precizând că este împuternicit să verifice dacă sunt respectate normele instituțiilor europene și modul în care agenții economici s-au aliniat la cerințele instituite de legislația europeană.
Inculpatul a verificat un număr de 7 agenți economici (SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, ) de unde, după încheierea actului de control, a pretins și primit bunuri dintre cele existente la vânzare, în special zahăr, ulei, orez, dulciuri, bere, băuturi răcoritoare.
Persoanele prezente la sediul agenților economici verificați (vânzători sau administratori) au arătat că inculpatul, cu ocazia "controlului", a pretins că "va trebui să închidă unul din cele trei magazine existente pe raza satului", însă nu a precizat din ce motive, după care a pretins să i se dea bunuri aflate la vânzare, fără a plăti contravaloarea acestora.
S-a mai reținut că persoanele audiate au arat că i-au dat inculpatului bunurile pretinse întrucât acesta a lăsat să se înțeleagă faptul că, dacă va fi refuzat, va retrage autorizația de funcționare a magazinelor sau va aplica sancțiuni contravenționale.
Persoanele cărora învinuitul le-a pretins bunuri au sesizat organele de poliție care au oprit autoturismul condus de inculpat și, după verificări, au fost găsite un număr de 14 plase care conțineau bunuri primite de învinuit.
Numita G, vânzătoare la magazinul SC SRL, a arătat că învinuitul mai verificase același magazin și în urmă cu aproximativ 30 de zile, ocazie cu care a solicitat diferite produse și a pretins că este abilitat să elibereze agenților economici noile autorizații de funcționare, lăsând să se înțeleagă faptul că, în schimbul bunurilor primite, va elibera unității controlate acest act.
Inculpatul a lăsat să se creadă că va putea rezolva, în cadrul îndatoririlor sale de serviciu, cererile privind eliberarea noilor autorizații de funcționare, fapt nereal care rezultă din adresa nr. 4574 din 24.05.2007 a Dc are arată că inculpatul nu este abilitat să elibereze documente de înregistrare sanitar-veterinară, ci doar verifică condițiile și întocmește referatul tehnic pentru obținerea autorizației sanitar-veterinare de funcționare a unităților și a obiectivelor supuse controlului sanitar-veterinar.
Inițial, inculpatul a negat proveniența bunurilor găsite în autoturismul său, pretinzând că le-a cumpărat din municipiul C dintr-un complex comercial ( sau ) pentru ca, ulterior, să declare că nu cunoaște împrejurarea în care, reprezentanții agenților economici verificați, i-au pus în autoturism cele 14 plase cu produse, fapt petrecut fără știrea și acordul său.
Din adresa nr. 4574/24.05.2007, emisă de D, a rezultat că inculpatul nu a deținut delegație de serviciu pentru data de 10.05.2007 și nu este abilitat să elibereze documente de înregistrare sanitar-veterinară, însă este abilitat să desfășoare activități de control pe zona - - -Sadova - - - - - de.
În cursul urmăririi penale bunurile au fost restituite părților vătămate acestea neconstituindu-se părți civile în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reținut că inculpatul s-a prezentat la sediul mai multor agenți economici care își desfășoară activitatea comercializând diverse produse pe raza localităților și unde s-a prezentat ca fiind "inspector ", cu toate că nu era autorizat să efectueze un control și era în afara orelor de program.
Conform declarațiilor părților vătămate acesta le-a dat anumite îndrumări cu privire la condițiile necesare a fi îndeplinite de imobilele în care respectivele unități comercializau diverse produse în vederea obținerii autorizației sanitar-veterinare.
Inculpatul nu a întocmit vreun act de control însă a creat impresia că ar avea o anumită autoritate cu privire la eliberarea autorizației sanitar-veterinare de funcționare, împrejurare care nu corespunde realității. În virtutea acestei impresii create de inculpat părțile vătămate i-au dat anumite bunuri pe care le aveau la vânzare, fără să solicite ca inculpatul să le plătească.
Fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă anterior nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei sub aspectul laturii obiective. Astfel, chiar în actul de sesizare al instanței se reține că inculpatul nu deținea ordin de serviciu și nu se afla în timpul programului de lucru, neîncheind nici un act de control de altfel. În atare situație nu este îndeplinită cerința prev. de art. 246 ca fapta să fie săvârșită"in exercițiul atribuțiilor de serviciu".
Fapta inculpatului de a fi lăsat impresia părților vătămate că ar avea anumite atribuții în ceea ce privește emiterea autorizației sanitar-veterinare, determinându-i pe aceștia să ii dea mai multe bunuri în virtutea acestei presupuse calități, întrunește în mod formal elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin 1 cod penal.
Având însă în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârșită, respectiv faptul că persoanele vătămate au avut inițiativa de a da inculpatului bunurile respective, în considerarea calității pe care presupuneau că o are, precum și valoarea derizorie a acestora, instanța a apreciat că aceasta prezintă un pericol social redus, insuficient pentru aoc aracteriza ca fiind o infracțiune.
Pentru considerentele arătate, instanța a dispus în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. d pen. achitarea inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 alin. 1.pen. iar pentru infracțiunea prevăzută de art -215 alin. 1.pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. a pen.Cod Penal rap. la art. 10 lit. b ind. 1.C.P.P. coroborat cu art.18 ind.1 pen.
În baza art.18 ind.1 alin.3 pen. coroborat cu art.91 lit.c pen. a aplicat inculpatului 1.000 lei amendă cu caracter administrativ.
Întrucât părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciul fiind recuperat, instanța a luat act de această împrejurare.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. daf ost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, precizând că hotărârea este nelegală întrucât, în mod greșit dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.215 alin.1 Cod penal, nefiind incidente în cauză prevederile art.181Cod penal și, de asemenea, a omis să facă aplicarea prevederilor art.41 alin.2 Cod penal.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că instanța a înlăturat nemotivat declarațiile persoanelor vătămate care au și calitatea de denunțător, primind fără rezerve declarațiile contradictorii ale inculpatului, care a pretins că bunurile găsite
Persoanele vătămate au denunțat faptele inculpatului imediat după săvârșirea infracțiunii și au arătat că bunurile le-au fost cerute de inculpat.
S-a mai arătat că partea vătămată G a declarat că inculpatul și anterior în urmă cu vreo 30 de zile pretinsese bunuri în aceeași modalitate, promițându-i că îi va elibera autorizație sanitar-veterinară, fapt din care rezultă că activitatea ilicită a inculpatului nu a fost accidentală.
S-a mai arătat că pentru incidența art.181Cod penal, este necesară îndeplinirea cumulativă prev.de alin.2, neputându-se face abstracție de amploarea pe care o are acest fenomen în ceea ce privește activitățile funcționarilor publici, iar inculpatul nu a recunoscut fapta și nu a regretat-
A doua critică privește omisiunea instanței de a face aplicarea preved.art.41 alin.2 Cod penal, așa cum a fost sesizată prin rechizitoriu, având în vedere că inculpatul a săvârșit acțiunea ilicită în dauna mai multor părți vătămate, în baza aceleiași rezoluții infracționale.
Prin decizia penală nr.55 din 19 februarie 2009, Tribunalul Dolj, a admis apelul parchetului, a desființat în parte sentința și a înlăturat dispozițiile de achitare a inculpatului și aplicare a amenzii cu caracter administrativ în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.215 alin.1 Cod penal.
În baza art.215 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării și a pedepselor accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Verificând sentința apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, s-a constatat că starea de fapt reținută de prima instanță nu este susținută de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, astfel prima instanță fără a analiza probatoriul administrat a concluzionat că persoanele vătămate au avut inițiativa de a da inculpatului bunurile respective, în considerarea calității pe care o presupuneau că o are, deși părțile vătămate audiate în cursul cercetării judecătorești și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și au arătat expres că inculpatul a fost cel care, cu ocazia așa ziselor "controale" a solicitat produsele alimentare fără a le plăti spre surprinderea chiar a părților vătămate.
Se rețin în acest sens declarațiile părților vătămate Martie ( fila 35 dosar instanță), G ( fila 36 instanță), ( fila 37 instanță), G ( fila 38 instanță), ( fila 62 instanță), ( fila 85 instanță).
Este adevărat că părțile vătămate au dat declarații mai ample la urmărirea penală, dar la instanță și-au menținut declarațiile date, acestea toate se coroborează între ele și infirmă apărarea inculpatului că produsele i-au fost date fără a le solicita.
Ca atare, concluzia primei instanțe cu privire la o altă stare de fapt proprie reținută nu are nici o bază legală și nu este nici argumentată, probatoriul administrat chiar în cursul cercetării judecătorești, dovedind fără dubiu că inculpatul, angajat al Direcției Sanitar Veterinare, fără a deține ordin de serviciu și după orele de program, și-a declinat o altă identitate, precizând că este inspector și împuternicit să verifice dacă sunt respectate normele instituțiilor europene, s-a prezentat la un număr de 7 agenți economici ( SRL, SC SRL, SC COM SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, ), ocazie cu care după efectuarea așa ziselor controale, lăsând și impresia părților vătămate că ar avea anumite atribuții în ceea ce privește emiterea autorizației sanitar-veterinare, a pretins și primit mai multe bunuri existente la vânzare, zahăr, ulei, orez, dulciuri, bere, băuturi răcoritoare, depuse într-un număr de 14 plase găsite în autoturismul proprietatea sa, în urma denunțurilor formulate de părțile vătămate.
Mai mult, din declarațiile părții vătămate ( fila 20 dosar și fila 85 dosar instanță), coroborate cu restul probatoriului, confirmă că inculpatul cu acea ocazie a precizat că va trebui să închidă unul din cele 3 magazine existente pe raza satului, fără a preciza motivele, pretinzând și determinând în acest mod obținerea acelor bunuri.
Din declarația părții vătămate ( fila 33 dosar p) a rezultat că inculpatul chiar l-a amenințat că îl va sancționa contravențional și apoi va atrage autorizația de funcționare a barului, solicitând apoi mai multe produse și totodată dând de înțeles denunțătorului că va avea grijă să i se elibereze o autorizație și nu va mai lua măsuri împotriva sa.
Partea vătămată G ( fila27 și 28 dosar și fila 36 dosar instanță) a menționat că și în urmă cu 30 de zile inculpatul s-a prezentat la magazin și a solicitat produse alimentare, pretinzând că este abilitat să elibereze agenților economici noile autorizații de funcționare, lăsând să se înțeleagă faptul că în schimbul bunurilor primite va elibera aceste acte.
Și restul declarațiilor de părți vătămate, declarațiile lui, Martie, se coroborează toate între ele, precum și cu restul probatoriului administrat, respectiv declarațiile martorilor, proces verbal de consemnare a denunțului sesizat telefonic de către partea vătămată ( fila 45 dosar ) proces verbal de depistare în trafic a inculpatului ( fila 46 dosar ), proces verbal de cercetare la fața locului și surprindere a inculpatului cu bunurile reclamate ca pretinse și primite asupra sa( filele 47, 49 dosar ), procese verbale de recunoaștere de către părțile vătămate a bunurilor pretinse și primite de către inculpat ( fila 50 și 52 dosar ), însoțite de planșe foto.
Din probatoriul administrat mai rezultă că potrivit fișei postului inculpatul este angajat al Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor D în funcția de consilier I superior, fiind abilitat să verifice în modul în care sunt respectate normele sanitar-veterinare de către persoane fizice și juridice, să întocmească referate tehnice pentru obținerea autorizațiilor sanitar veterinare, fără a fi însă însărcinat în eliberarea documentelor respective, iar conform adresei 4574/24.05.2007 emisă de D, inculpatul nu a deținut delegație de serviciu pentru data de 10.05.2007, fiind abilitat însă să desfășoare activități de control pe zona - - - Sadova - - -, - de.
Ca atare, în drept sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și nu de abuz în serviciu, întrucât inculpatul, având calitate de funcționar, în realitate nu se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, dar a indus în eroare părțile vătămate, făcând să creadă că se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pretinzând și determinându-le să îi dea mai multe bunuri.
În ceea ce privește apelul declarat de parchet, s-a reținut că acesta vizează strict soluția pronunțată de către prima instanță de achitare pentru infracțiunea prev.de art.215 alin.1 Cod penal, motiv de apel întemeiat, având în vedere că soluția se bazează, așa cum s-a arătat mai sus pe stare de fapt eronat reținută de prima instanță și neargumentată în nici un fel, contrară chiar probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești, dar și evaluarea eronată a pericolului social concret prin referire la valoarea derizorie a produselor, ceea ce nu echivalează cu analizarea criteriilor prevăzute de 181Cod penal.
Pentru a constitui infracțiunea, fapta unei persoane trebuie să prezinte pericol social, adică, să fie periculoasă pentru societate, să aducă atingere uneia dintre valorile sociale ocrotite de legea penală arătate la art.1 Cod penal și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse ( art.18 Cod Penal).
Fapta aduce atingere valorilor sociale atunci când le vatămă efectiv sau când pune în pericol aceste valori, creând posibilitatea producerii unor urmări vătămătoare pentru ele.
Astfel pericolul social se exprimă în stare de neliniște și insecuritate socială pe care fapta o creează, în speță în caracterul său de fraudă și de indisciplină socială, caracterul său decurgând din natura valorilor vătămate sau periclitate.
Este adevărat că în concret acest pericol social este evaluat de către organele judiciare și stabilirea lipsei lui are drept consecință inexistența infracțiunii, înlăturarea caracterului penal al faptei, dar această evaluare are loc pe baza legii, în anumite situații, stări, cazuri sau împrejurări, explicit sau implicit admise de lege.
Astfel, dispozițiile art.181Cod penal, stabilesc condițiile în care fapta prevăzută de legea penală nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, condiții care sunt chiar acele trăsături caracteristice ale faptei din care rezultă lipsa gradului de pericol social necesar pentru existența infracțiunii și anume:
- fapta să fie lipsită în mod vădit de importanță;
- această vădită lipsă de importanță decurge din caracterul minim al atingerii pe care fapta aduce valorii sociale împotriva căreia este îndreptată, precum și din conținutul ei concret.
Ca atare, o faptă este vădit lipsită de importanță atunci când, datorită urmării neînsemnate pe care o produce respectiv o periclitare nesemnificativă, o slabă rezonanță socială și a modului cum s-a realizat elementele constitutive ale i infracțiunii, apare obiectiv deci pentru orice persoană, lipsită de importanță juridică penală.
Tocmai pentru a se evita arbitrariul sau subiectivismul în evaluarea acestui pericol social concret, legiuitorul a prevăzut în alin.2 al art.181Cod penal, criterii de evaluare, care sunt obligatorii și nu facultative: modul și mijloacele de săvârșite a faptei, scopul urmărit de făptuitor, împrejurările comiterii faptei, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului.
Astfel, prima instanță nu a analizat aceste criterii prevăzute de lege, reținând fără nici o justificare și nici argumentare că persoanele vătămate au avut inițiativa de a da inculpatului bunurile, și făcând referire numai la valoarea derizorie a acestora
Dimpotrivă, pe baza probatoriului administrat, analizând modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, constând în obținerea unor foloase materiale injuste, prin inducerea în eroare a părților vătămate, numărul mare de părți vătămate înșelate - 12 -, acte materiale repetate în baza aceleiași rezoluții infracționale, modul de operare, inculpatul prezentându-se ca fiind împuternicit să verifice respectivele societăți comerciale, și să elibereze autorizații sanitar veterinare de funcționare, declarând că efectuează "controale", dar se afla în afara orelor de program, pretinderea și primirea de bunuri alimentare care nu au o valoare derizorie fiind găsite asupra sa 14 plase cu asemenea produse, arătate detaliat în procesul verbal de cercetare la fața locului ( filele 47, 49 dosar ), se concluzionează o periculozitate deosebită a făptuitorului.
Totodată, atingerea adusă relațiilor sociale cu caracter patrimonial care implică încrederea și buna credință care intră în aceste relații, precum și calitatea inculpatului, funcționar, angajat al Direcției Sanitar Veterinare D, funcție de consilier superior, cu atribuții de control și verificare, duc la aceeași concluzie a unei periculozități ridicate, ca atare prima instanță a minimalizat nejustificat acest pericol social concret, apreciind fără temei că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Nici susținerea inculpatului în fața instanței de apel prin apărător, în sensul că fapta sa are un grad redus, întrucât a restituit părților vătămate prejudiciul, este neîntemeiată, întrucât prejudiciul nu s-a recuperat prin inițiativa sa ci prin grija organelor de urmărire penală, care la data de 10 mai 2007, în urma sesizării unei părți vătămate a fost surprins cu bunurile în autoturism( filele 46, 49 dosar ) și astfel prejudiciul s-a recuperat prin restituire.
Pe de altă parte, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei de care este acuzat, dând 4 declarații contradictorii până în prezent și ca atare nici acest argument nu poate fi reținut în favoarea sa.
Pentru toate cele reținute mai sus, tribunalul a constatat că apelul parchetului este întemeiat, nu se poate susține în speță că sunt îndeplinite dispoz.art.181Cod penal, iar sancționarea penală a inculpatului este necesară.
În consecință, va admite apelul declarat, va desființa în parte sentința penală, în sensul că se vor înlătura dispozițiile de achitare a inculpatul și aplicare amenzii cu caracter administrativ, în ceea ce privește infracțiunea prev.de art.215 alin.1
Cod PenalInstanța va face și aplicarea art.71 și 64 lit.a teza II a și lit.b Cod penal, considerând că acestea sunt necesare și proporționale cu scopul urmărit, având în vedere fapta pentru care a fost condamnat.
În baza art.81 Cod penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, având în vedere persoana făptuitorului, medic veterinar, fără antecedente penale.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, se va dispune suspendarea executării și a pedepselor accesorii, va atrage atenția inculpatului asupra dispoz.art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării.
Se vor menține restul dispozițiilor penale apelate, iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Nemulțumit de hotărârea instanței de apel, în termen legal inculpatul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei penale nr.55 din 19 februarie 2009 a Tribunalului Dolj și menținerea sentinței penale nr.156 din 11 septembrie 2008 a Judecătoriei Segarcea, ca fiind temeinică.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a motivat că starea de fapt reținută de prima instanță nu este susținută de probatoriul administrat în cauză, în sensul că părțile vătămate au avut inițiativa de a da inculpatului bunurile respective, în considerarea calității pe care presupuneau că o are, întrucât părțile vătămate audiate în cursul cercetării judecătorești și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și au arătat că inculpatul a fost cel care, cu ocazia așa ziselor "controale" a solicitat produsele alimentare fără ale plăti spre surprinderea părților vătămate.
În cauză este dovedit fără dubiu că inculpatul, angajat al Direcției Sanitar Veterinare D, fără a deține ordin de serviciu și după orele de program, și-a declinat o altă identitate, precizând că este inspector și împuternicit să verifice dacă sunt respectate normele instituțiilor europene. S-a prezentat la un număr de 7 agenți economici, de unde a pretins și primit mai multe bunuri alimentare.
Critica adusă hotărârii instanței de apel, în sensul că nu a luat în considerare faptul că părțile vătămate au avut inițiativa de a da inculpatului bunurile respective și nu s-au constituit părți civile, precum și valoarea prejudiciului și lipsa antecedentelor penale, înlăturând aplicarea unei sancțiuni administrative, nu poate fi reținută de C, întrucât instanța de apel a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit de făptuitor, împrejurările comiterii faptei, numărul părților vătămate, actele materiale repetate în baza aceleiași rezoluții infracționale, toate acestea determinând gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite.
În raport de cele ce preced, Curtea apreciază că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, sancțiunea aplicată fiind judicios individualizată.
Având în vedere că în cauză nu este incident niciunul din cazurile prev.de art.3859Cod pr.penală, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, urmează a respinge recursul ca fiind nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.55 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei onorariu apărător oficiu către Baroul Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 5 iunie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.CD
PS/11.06.2009
5 iunie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice nr.5 va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 800 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Constantin
