Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 595/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 595
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și inculpatul - în prezent deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu S - împotriva deciziei penale nr. 276 de la 04 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, în dosarul nr-, privind și pe intimatele - inculpate și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat (arestat în altă cauză) asistat de avocat desemnat din oficiu, precum și avocat desemnat din oficiu reprezentând pe intimatele - inculpate și (aflate în stare de libertate) lipsă; totodată, a lipsit și intimata - parte civilă.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, critică hotărârea recurată ca nelegală și netemeinică și solicită conform motivelor scrise de recurs, admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței în raport de cazurile de casare prev.de art.3659pct.14 și 18 p, întrucât în mod greșit instanța de apel a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpatelor nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, în raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, deși acestea au avut o atitudine violentă împotriva părții vătămate, care a suferit leziuni de violență pentru vindecarea cărora a necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale, astfel încât în raport și de celelalte împrejurări faptele inculpatului depășesc semnificația unor fapte lipsite în mod vădit de importanță și mai mult, inculpata are antecedente penale; s-a criticat decizia și cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, În sensul că s-a acordat o eficiență prea mare circumstanțelor atenuante, pedeapsa aplicată fiind prea redusă în raport de gravitatea faptei săvârșite; s-a invocat un motiv oral de recurs referitor la greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, solicitând schimbarea încadrării juridice cu reținerea alineatului corespunzător infracțiunii de tâlhărie.
Avocat pentru intimatele - inculpate și având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la schimbarea încadrării juridice, iar cu privire la celelalte motive de recurs invocate de parchet, apreciază că sunt nefondate, întrucât instanța de apel apreciat în mod corect că se impune aplicarea unei sancțiuni administrative celor două inculpate, în raport de vârsta acestora și valoarea prejudiciului cauzat.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat solicită să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul, conform declarației acestuia și respingerea ca nefondat a recursului declarat de parchet, întrucât pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul a fost just individualizată.
Reprezentantul parchetului solicită să se ia act de declarația inculpatului, în sensul retragerii recursului în cauza de față, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Avocat oficiu solicită de asemenea cu privire la recursul inculpatului, să se ia act de voința inculpatului în sensul retragerii recursului.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 186 din data de 08.10.2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Segarcea, în temeiul art. 211 alin. 2/1 lit. a, e cu Cod Penal aplic. art. 74 alin. 2, art.76 lit. b Cod Penal, a condamnat inculpata - fiica lui și, născută la 05.08.1956 în com., jud. D, domiciliată în com. Cerăt nr. 530, jud. D, CNP - - la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 83.Cod Penal, s-a revocat pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei aplicate inc. prin nr. 155/25.03.2004, a Judecătoriei Segarcea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a, c și 71.
Cod PenalÎn temeiul art. 211, alin. 2/1, lit. a, e p, cu aplic. art. 37, lit. a și Cod Penal art. 74 alin. 2 corob. cu art. 76 lit. b Cod Penal, a fost condamnat incuulpatul - fiul lui - și, născut la 12.12.1974, în oraș S, jud. D, domiciliat în com. Cerăt, jud. D, CNP - - la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în temeiul art. 83.Cod Penal, s- revocat pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării pedepsei, aplicată prin nr. 163/25.04.2004 a Judecătoriei Segarcea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 64 lit. a-c și art. 71.
Cod PenalÎn temeiul art. 211, alin. 2/1, lit. a,e Cod Penal, cu aplic. art. 74, alin. 1, lit. a, și art. 74, alin. 2.Cod Penal, 76 lit. b Cod Penal, a fost condamnată inculpata - fiica lui și, ns. la 26.09.1959, în com. Cerăt, jud. D, cu același domiciliu, CNP - - la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în temeiul art. 81.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare, atrăgându-i-se atenția inculpatei asupra disp. art. 83.
Cod PenalÎn temeiul art. 998.civ. rap. la art. 17.Cod Penal și art. 346.C.P.P. au fost obligați cei trei inculpați, în solidar, la restituirea sumei de 4000 lei, 50 Euro, 1 televizor color marca "", de culoare gri, sau contravaloarea acestuia în cuantum de 500 lei, 1 combină muzicală cu 4 boxe, sau contravaloarea acesteia în cuantum de 1600 lei, un ghiul de 3,19 grame, 2 lănțișoare de 24 respectiv 6 grame, 2 brățări de 18 respectiv 3 grame, toate din aur, sau contravaloarea acestora în funcție de prețul gramului de aur din momentul executării către partea vătămată, constituită parte civilă,.
În temeiul art. 191.C.P.P. au fost obligați cei trei inculpați la plata sumei de 200 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 450 lei onorariu avocat din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul din 10.05.2007 nr. 1092/P/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarceaa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpaților, și, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 21lit. a și c Cod Penal, iar pentru inculpatul și cu aplicarea art. 37 lit. a
Cod PenalInstanța de fond a reținut în fapt că, în dimineața zilei de 09.08.2006, inculpata a mers la domiciliul părții vătămate - fosta concubină a defunctului său fiu, - și a solicitat acesteia restituirea unor bunuri, pretinzând că acestea au fost achiziționate de defunct și ar fi fost însușite pe nedrept de către parte vătămată în data de 07.08.2006, când aceasta a părăsit domiciliul inculpatei, în urma unor neînțelegeri avute cu aceasta, luând cu ea și pe cei doi copii minori, rezultați din concubinajul părții vătămate cu defunctul. Partea vătămată a refuzat restituirea acestor bunuri, susținând că au fost achiziționate cu contribuția defunctului, cât și a sa personală, iar o parte din bunuri s-ar afla într-un șifonier care este închis, iar cheia se află la mama sa, care este plecată din localitate. Văzând că partea vătămată refuzat să-i restituie bunurile solicitate, inculpata a mers la domiciliul său și în jurul orelor 10,30, a revenit la domiciliul părții vătămate, însoțită fiind de fiul său, inculpatul, și de sora sa, inculpata și cu toată opunerea părții vătămate, au pătruns în casă, și în timp ce inculpatul, a imobilizat-o pe partea vătămată, trântind-o la pământ, și strângând-o cu mâinile de gât, i-a sustras bijuteriile pe care aceasta le avea pe degetele mâinilor, respectiv un ghiul din aur, în greutate de 3,19 grame, și 2 brățări de 18, respectiv 3 grame, iar de la gât, 2 lănțișoare, unul de 24 grame, iar celălalt de 6 grame, cele 2 inculpate au forțat ușa de la șifonier și au luat un televizor color marca "" de culoare gri, o combină muzicală cu 2 boxe, de culoare gri, precum și dintr-o oală aflată în șifonier, suma de 40 milioane lei RON, și 50 Euro. În urma strigătelor părții vătămate, martorul, care efectua anumite munci în curtea părții vătămate, a pătruns în cameră și a reușit să-i desprindă mâinile inculpatului de pe gâtul părții vătămate, și să o elibereze, după care cei trei inculpați au părăsit domiciliul acesteia și, ajunși la poartă, l-au oprit pe martorul, care trecea cu căruța pe drum, și i-au solicitat să le transporte bunurile sustrase, la locuința inculpatei, lucru cu care acesta a fost de acord, fără a cunoaște că aceste bunuri provin din furt, fapta astfel descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 21lit. a, c
Cod PenalInstanța de fond a mai reținut faptul că inculpații au recunoscut parțial săvârșirea infracțiunii, mai exact inculpata a recunoscut doar faptul că a luat de la partea vătămată o parte din bunuri, respectiv televizorul, combina muzicală cu 2 boxe, inculpatul recunoaște numai faptul că a ajutat la transportarea acestora, fără a participa la acțiunea de deposedare, iar inculpata nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, aceasta fiind dovedită cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, respectiv plângerea părții vătămate (fila 8), certificatul medico-legal nr. 2007/A2/10.08.2006 (fila 9), procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 10), planșele fotografice (filele 11-16), declarația părții vătămate (filele 17-18), precum și declarațiile martorilor și în special, declarația martorului, cu privire la activitatea de sustragere a bunurilor, cât și de violență, exercitată asupra părții vătămate, precum și cu declarațiile celorlalți martori audiați, referitor atât la fapta săvârșită, cât și la dovedirea acțiunii civile, cât și cu probele administrate în mod direct în fața instanței, constând în declarațiile inculpaților, și ale martorilor.
Sub aspect civil, instanța de fond a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă prin declarația dată în fața organelor de urmărire penală, cu următoarele bunuri: televizor color marca "", de culoare gri, în valoare de 5 milioane lei ROL, combină muzicală de culoare gri, în valoare de 16 milioane lei, un ghiul din aur, în greutate de 3,19 grame, un lănțișor de 24 grame, altul de 6 grame, 2 brățări de 18, respectiv 3 grame, toate din aur, precum și cu suma de 40 de milioane lei ROL și 50 Euro, acțiune care a fost dovedită prin depozițiile martorilor audiați în cauză.
Judecătoria Segarceaa dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunea săvârșită, reținând totuși în sarcina acestora circumstanțe atenuante judiciare, în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante legale și judiciare, iar în sarcina inculpatelor și, având în vedere raporturile ce au existat și există și în prezent între inculpați și partea vătămată - care au calitatea de bunică, respectiv unchi și mătușă față de copiii părții vătămate - a coborât pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege, apreciind că scopul pedepsei prevăzut de art. 52.Cod Penal poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.
S-a avut în vedere totodată și incidența în speță a dispozițiilor art. 82 și 83 Cod penal, față de împrejurarea că inculpata a săvârșit fapta în termenul de încercare prevăzut de textul de lege menționat, cu consecința revocării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată anterior, care s-a adăugat la pedeapsa de un an închisoare, pe care a instanța apreciat-o ca fiind de natură a atinge scopul pedepsei, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare în regim de detenție, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a ținut seama de contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunii, faptul că el este cel care a exercitat acțiunea de violență asupra părții vătămate și a deposedat-o de bijuterii pe aceasta, faptul că este în stare de recidivă postcondamnatorie și a săvârșit fapta în termenul de încercare prevăzut de art. 82.Cod Penal, apreciind că pedeapsa de 2 ani închisoare este corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite, situație în care a revocat pedeapsa de un an închisoare aplicată anterior, care s-a adăugat la pedeapsa aplicată pentru cauza de față, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenție, iar în ceea ce o privește pe inculpata, instanța de fond reținând faptul că aceasta nu are antecedente penale și apreciind că pedeapsa de un an închisoare este corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite de aceasta, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, motiv pentru care, în baza art. 81.Cod Penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, atrăgând inculpatei atenția asupra disp. art. 83.
Cod PenalÎn temeiul art. 998.civ. rap. la art. 14 și 346.pr.pen. instanța de fond a constatat că partea vătămată a făcut dovada pretențiilor sale, și a admis acțiunea civilă, bligând pe cei trei inculpați - în solidar - la repararea prejudiciului constând în restituirea sumei de 40 de milioane lei ROL, 50 Euro, televizorul color marca "grunding" sau contravaloarea acestuia; constând în suma de 5 milioane lei ROL, combină muzicală de culoare gri, sau contravaloarea acesteia de 16 milioane lei, un ghiul din aur, în greutate de 3,19 grame, un lănțișor de 24 grame, altul de 6 grame, 2 brățări de 18, respectiv 3 grame, toate din aur, sau contravaloarea acestora, având în vedere prețul gramului de aur din momentul executării.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații, și, fără depune motivele scrise de apel, iar cu ocazia dezbaterilor, criticând sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care au fost condamnați, întrucât - pe de o parte - inculpații și nu au participat în nici un fel la conflict, iar inculpata nu a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, iar bunurile respective (un televizor, o combină muzicală și 2 boxe) îi aparțin, fiind achiziționate cu o sumă de bani împrumutată de la SC SA, bunurile fiindu-i predate de către partea vătămată de bună voie, fără a avea loc vreun conflict.
De asemenea a fost criticată sentința sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, solicitându-se respingerea acesteia ca fiind nedovedită.
Prin decizia penală nr. 276 de la 04 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală în dosarul cu nr-, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de către inculpații, și ; s-a desființat sentința penală, iar în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. b/1 C.P.P. au fost achitați fiecare dintre inculpatele și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.2/1 lit a, c
Cod PenalÎn baza art.18/1 alin. 3.Cod Penal, art. 91 lit. c Cod Penal, s-a aplicat fiecăreia dintre inculpate sancțiunea de câte 700 lei amendă cu caracter administrativ.
În baza art. 211 alin. 2/1 lit. a, c cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, art. 74 alin. 2.Cod Penal, art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 83.Cod Penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală 153/2004 a Judecătoriei Segarcea, definitivă la 06.04.2004, inculpatul urmând să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată mai sus, în total 2 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71.Cod Penal, art. 64 lit. a teza a II-a și b
Cod PenalS-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată în procesul penal de partea civilă și au fost obligați inculpații, să restituie părții civile următoarele bunuri: 1 tv marca " " sau contravaloarea acestuia - 500 lei, o combină muzicală cu două boxe sau contravaloarea acestora - 1.600 lei.
S-au menținut dispozițiile privind obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare la instanța de fond.
Au fost obligați fiecare din cei trei inculpați la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat în fapt că, în data de 09 08 2006, cei trei inculpați au mers la domiciliul părții vătămate au îmbrâncit-o pe aceasta și au pătruns fără consimțământul acesteia în locuință și în timp ce inculpata și au luat din locuință un televizor color, o combină muzicală și două boxe și au forțat încuietoarea șifonierului pentru a căuta alte bunuri, inculpatul a imobilizat-o pe partea vătămată și i-a smuls prin violență un lănțișor pe care îl purta în acel moment la gât.
Starea de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, a fost dovedită cu probele administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, certificatul medico-legal nr. 2007/A2/10 08 2006 emis de IML C, declarațiile martorilor audiați la urmărirea penală și instanța de fond și declarația martorei audiată la urmărirea penală, instanța de fond și instanța de apel și parțial cu declarațiile inculpaților.
Criticile formulate de inculpați cu privire la reținerea vinovăției, au fost infirmate de probele administrate. Astfel, martora în declarațiile date la urmărirea penală și instanța de fond, menținute și la instanța de apel, a relatat că în data conflictului a auzit în curtea locuinței părții vătămate și atunci a ieșit la poartă și a văzut când cei trei inculpați au ieșit din curte având asupra lor un televizor, o combină și 2 boxe iar partea vătămată i-a arătat niște resturi de bijuterii pe care le ținea în mână și spunea că inculpații i-ar fi sustras prin violență bijuteriile. Declarațiile acestei martore sunt întărite și de declarația martorului audiat la urmărirea penală care a relatat că i-a ajutat pe inculpați să transporte bunurile luate de la locuința părții vătămate și declarațiile date de martorul date la urmărirea penală și instanța de fond care a relatat că în timp ce se afla în curtea locuinței sale a auzit-o pe partea vătămată țipând și i-a văzut pe cei trei inculpați ieșind din curte cu bunurile menționate mai sus, partea vătămată spunând că i-au fost sustrase prin violență bijuteriile pe care le avea asupra sa. De asemenea martorul ocular a confirmat în declarațiile date la urmărirea penală și instanța de fond susținerile părții vătămate.
Instanța de apel nu a avut în vedere declarațiile martorilor (fila 132), (fila 151) și (fila 152) - date la instanța de apel - în care au revenit asupra declarațiilor date anterior la urmărirea penală și respectiv instanța de fond, având în vedere că aceste declarații nu s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, iar martorii nu au justificat în nici un fel faptul că nu își mai mențin declarațiile date anterior, aceasta cu atât mai mult cu cât, în declarațiile date la instanța de fond și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală, martorul declarând chiar că a fost prezent la conflict și a văzut când cei trei inculpați au intrat în curtea locuinței părții vătămate, au îmbrâncit-o pe aceasta, au intrat în locuință după care cele două inculpate au ieșit cu o combină muzicală, un televizor două boxe iar în acest timp inculpatul a exercitat violențe asupra părții vătămate și i -a smuls lănțișorul de la gât, partea vătămată prezentând urme de leziuni în zona gâtului (fila 14 dos instanței de fond, fila 23-24 dosar urmărire penală). În ce privește pe martorii și - solicitați de inculpați în apărare la instanța de apel, aceștia au fost audiați în ședința publică din 26 03 2008 însă martorii nu au relatat aspecte edificatoare în cauză, nefiind prezenți la conflict, martorii făcând referire numai la aspecte privind încercarea de aplanare a conflictului dintre părți potrivit tradiției etniei căreia îi aparțin.
În consecință, având în vedere întreg ansamblul probator administrat la urmărirea penală, astfel cum a fost prezentat mai sus, tribunalul a constatând că vinovăția inculpaților a fost deplin dovedită.
În ce privește însă pericolul concret al faptei săvârșită de inculpați, tribunalul a apreciat că fapta săvârșită de inculpatele și, astfel cum au fost prezentate mai sus - date fiind împrejurările concrete de săvârșire, vârsta înaintată a inculpatelor, faptul că inculpata este la primul conflict cu legea penală, iar inculpata este mama fostului concubin al părții civile, la data faptei fiind afectată de decesul recent al fiului său și de faptul că partea civilă a părăsit locuința împreună cu cei doi nepoți ai inculpatei - că faptele inculpatelor nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, lipsind una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii, prevăzută de art. 17.pen.
În ce privește fapta săvârșită de inculpatul, date fiind probele administrate în cauză, astfel cum au fost prezentate anterior, în mod just instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatului a fost dovedită, încadrarea juridică dată faptei respectiv art. 211 alin.2/1 lit. a, c fiind Cod Penal corectă, fapta fiind săvârșită din locuința părții vătămate, cu participarea și a celorlalte două inculpate în calitate de coautori, astfel că, date fiind împrejurările de săvârșire a faptei, urmările produse, circumstanțele personale le inculpatului, respectiv faptul că este recidivist, fiind anterior condamnat pentru infracțiuni de același gen, ceea ce denotă perseverență infracțională, nu se poate aprecia că fapta săvârșită de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În ce privește însă individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere împrejurările concrete de săvârșire a faptei, gradul de pericol social concret al faptei comise, urmările produse, se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 74 alin 2 Cod procedură penală privind existența circumstanțelor atenuante, apreciindu-se de instanța de apel că scopul pedepsei poate fi realizat prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile aplicării prevederilor art. 76 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, respectiv de 1 an închisoare. S-a reținut și incidența dispozițiilor art. 83.Cod Penal, inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 2 ani închisoare.
Având în vedere natura și gravitatea faptei comise de inculpat, circumstanțele reale de săvârșire, s-a interzis acestuia exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b p, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata prevăzută de art 71 Cp.
Tribunalul a apreciat că și criticile referitoare la modul de soluționare a laturii civile sunt întemeiate în parte întrucât, față de declarațiile părții vătămate, probele administrate, principiul disponibilității în materie civilă, respectiv faptul că deși instanța de apel a dispus citarea părții civile cu mențiunea să se prezinte pentru a face dovada acțiunii civile formulate în procesul penal aceasta nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecată acordate, din procesul verbal întocmit de Postul de poliție Cerăt rezultând că partea civilă a părăsit teritoriul țării fiind în Franța și nu i se cunoaște domiciliul actual (fila 141 dos instanței de apel) și, de asemenea fiind, citată la instanța de fond nu s-a prezentat la termenele de judecată acordate,criticile formulate de inculpați sub aspectul acordării în totalitate a pretențiilor civile solicitate de partea civilă ca fiind întemeiate, impunându-se acordarea acestor despăgubiri numai în limita dovedirii cu probele administrate.
Ori, din ansamblul probator administrat, respectiv declarațiile martorilor audiați la urmărirea penală, declarații menținute la instanța de fond precum și din declarațiile date de martora, audiată la urmărirea penală și instanța de apel, care se coroborează cu declarațiile date de inculpata și parțial cu declarațiile celorlalți inculpați, instanța de apel a constatat că s-a dovedit existența și întinderea certă a prejudiciului în ce privește un televizor color în valoare de 500 lei precum și o combină muzicală și două boxe în valoare totală de 1600 lei - contravaloarea bunurilor fiind menționată de partea civilă la urmărirea penală (filele 16-18) și nefiind contestată de inculpați. Apărarea inculpaților în sensul că aceste bunuri aparțin în realitate inculpatei, care le-a achiziționat prin intermediul unui credit de consum, nu a fost susținută de probele administrate pe parcursul procesului penal, înscrisurile depuse la filele 56-61 în dosarul instanței de apel, făcând dovada contractării unor credite de consum de către inculpata, însă nu s-a confirmat faptul că acest credit a fost folosit pentru achiziționarea acestor bunuri, în condițiile în care inculpații nu au prezentat alte dovezi și nu au depus acte de proveniență a bunurilor, deși instanța de apel le-a pus în vedere prin încheierile de ședință din 26 03 2008 și 09 04 2008 să depună la dosar acte din care să rezulte proveniența bunurilor (facturi de cumpărare, bonuri sau alte acte).
În consecință, fiind dovedit cu probatoriul administrat faptul că aceste bunuri au fost luate de cei trei inculpați, prin acte de violență, din patrimoniul părții vătămate, fiind dovedită astfel existența și întinderea certă a prejudiciului cauzat, vinovăția inculpaților precum și legătura de cauzalitate, conform dispozițiilor art. 998, 999. civ. art. 14 Cod procedură penală, s-a apreciat că acțiunea civilă este întemeiată în parte, fiind justificată obligarea inculpaților către partea civilă la restituirea televizorului color sau contravaloarea acestuia de 500 lei și combina muzicală împreună cu cele două boxe, sau contravaloarea acestora de 1.600 lei.
În ce privește celelalte bunuri reclamate de partea civilă, respectiv suma de 4000 lei, 50 euro și bijuteriile din aur, tribunalul a apreciat că nu are justificare admiterea acțiunii civile de către instanța de fond cu privire la aceste bunuri, în condițiile în care partea civilă nu a prezentat nici o probă privind existența acestor bunuri, sustragerea de către inculpați și contravaloarea acestora, iar inculpații contestă acest prejudiciu.
În plus, partea civilă, deși legal citată, nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecată la instanța de fond și nici la instanța de apel, deși instanța de apel i-a pus în vedere părții civile prin încheierea de ședință din 24. 09.2008 să se prezinte la instanță pentru dovedirea pretențiilor civile, fiind citată cu această mențiune. Astfel, din probele administrate nu a rezultat faptul că inculpații au sustras prin violență vreo sumă de bani aparținând părții vătămate și nici alte bijuterii, în afară de lănțișorul pe care partea civilă îl purta la data conflictului - astfel cum s-a arătat mai sus- însă din probele administrate nu rezultă întinderea certă a prejudiciului, martorii audiați relatând că nu cunosc dacă lănțișorul respectiv era din aur sau un alt metal și nici câte grame ar fi avut, astfel că, în lipsa altor probe care să susțină afirmațiile părții civile, având în vedere dispozițiile legale și principiul disponibilității în materie civilă, pentru aceste bunuri nu s-a putut admite acțiunea civilă.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât și inculpatul.
Prin motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, hotărârea instanței de apel a fost criticată pentru netemeinicie, susținându-se în esență că în mod greșit s-a apreciat că fapta comisă de inculpatele și nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care s-a dispus achitarea acestora în baza art. 10 lit.1Cod procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 21liz. a și c din Codul penal; de asemenea, s-a susținut că instanța de apel a dat o eficiență pre mare circumstanțelor atenuante judiciare reținute în favoarea inculpatului, reducând astfel pedeapsa la 1 an închisoare, deși limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de tâlhărie sunt cuprinse între 7 și 20 de ani. Astfel, s-a precizat că pedeapsa aplicată acestui inculpat este mult prea mică, fiind insuficientă pentru reeducarea sa și pentru realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 Cod penal, cu atât mai mult cu cât, anterior a mai suferit două condamnări; s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de instanța de apel și pe fond, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, cu reținerea alineatelor corespunzătoare art.211 p, condamnarea inculpaților pentru faptele săvârșite la pedepse cu închisoarea, majorarea pedepsei aplicată inculpatului, în raport de gravitatea faptei săvârșite.
Inculpatul a solicitat inițial prin motivele scrise de recurs aplicarea unei sancțiuni administrative pentru fapta reținută în sarcina sa, în raport de dispozițiile art.181p, iar ulterior în ședința publică de la 3 aprilie 2009, acesta a declarat că înțelege să-și retragă recursul declarat în cauza de față.
Recursul Parchetului este fondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazurilor de casare prev.de art.3859alin.1 pct.14 și 18 p și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3859alin.3 p, se constată că recursul parchetului este fondat numai în parte pentru următoarele considerente:
Inculpații, și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.21lit.a și c cod penal, constând în aceea că la data de 9 august 2006 cei trei inculpați (inculpata este mama fostului concubin al părții civile, care a decedat în urma unui accident de circulație) s-au deplasat la domiciliul actual al părții civile, au pătruns în curtea locuinței și au luat o serie de bunuri pretinzând că aparțin fiului inculpatei, împrejurare în care au îmbrâncit-o pe partea civilă.
În raport de întregul material probator administrat în cauză, prima instanță și instanța de apel au constatat existența stării de fapt așa cum a fost descrisă, însă cu privire la faptele reținute în sarcina celor două inculpate s-a apreciat în mod corect că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în raport de prevederile art.181alin.2 p, care precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana făptuitorului.
Ori, în cauza de față, așa cum în mod corect s-a reținut de instanța de apel, inculpata este mama fostului concubin al părții civile, iar la data faptei, fiind puternic afectată de decesul recent al fiului său și de faptul că partea civilă părăsise locuința comună, împreună cu cei doi nepoți ai inculpatei, motiv pentru care a apreciat că poate să-și recupereze anumite bunuri aparținând fiului său; mai mult, valoarea pagubei comisă prin săvârșirea faptelor este redusă, iar în ceea ce privește persoana celor două inculpate, este la primul conflict cu legea penală, iar este persoană în vârstă, au recunoscut faptele săvârșite, astfel încât toate aceste împrejurări justifică concluzia că faptele săvârșite de cele două inculpate ar fi lipsite de gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Susținerea parchetului în sensul că nu se poate aprecia că fapte de acest gen sunt lipsite de gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind comise cu violență, este nefondată, deoarece legea nu limitează câmpul de incidență al dispozițiilor menționate mai sus, respectiv art.181p, acestea având o aplicabilitate generală, indiferent de genul infracțiunii sau limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute în acest sens.
De asemenea, instanța de apel a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, în totalitate, criteriile prev.de art.72 p, care se referă atât la pericolul social concret al faptei săvârșite, dat de împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptei, cât și la circumstanțele personale ale inculpatului, astfel încât, deși acesta a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce relevă o periculozitate mai sporită, de care s-a ținut seama în momentul aplicării pedepsei, s-au avut în vedere și celelalte împrejurări menționate mai sus. Ca urmare, va proceda în sensul majorării pedepsei aplicată inculpatului, așa cum s-a solicitat în recursul declarat de parchet, ar însemna ca pedeapsa aplicată să nu-și atingă finalitatea înscrisă în disp.art.52 cod penal.
Recursul declarat de parchet este însă fondat, sub aspectul criticii referitoare la încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina celor trei inculpați, în raport de neindicarea alin.1 al art.211 cod penal, motiv pentru care, numai cu privire la această împrejurare, se impune, în baza art.38515pct.2 lit.d p, admiterea recursului, casarea în parte a deciziei și sentinței cu privire la încadrarea juridică a faptei, în sensul că în baza art.334 p, se va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, din art.211 alin.21lit.a,c cp. în infracțiunea prev. de art.211 alin.1 și 21lit.a,c cp.
Se va menține achitarea inculpatelor și conform art.11 pct.2 lit.a cpp rap.la art.10 lit.1cpp. dispusă de instanța de apel, precum și condamnarea inculpatului la pedeapsa totală de 2 ani închisoare.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Se vor menține celelalte dispoziții din decizia recurată.
În raport de declarația recurentului inculpat, formulată în ședința publică de la 3 aprilie 2009, în sensul retragerii recursului declarat în cauza de față, urmează în raport de disp.art.3854alin.2 p, rap.la art.369 p, să se ia act de voința acestuia, în sensul retragerii recursului.
În baza art.192 alin.2 p, recurentul inculpat va fi obligat
la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei reprezintă onorariu oficiu, care va fi suportat din fondurile
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 300 lei pentru fiecare dintre inculpații și va fi suportat din fondurile
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva deciziei penale nr.276 din 04 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează în parte decizia și sentința penală nr.186 din 8 octombrie 2007 a Judecătoriei Segarcea, cu privire la încadrarea juridică în sensul că, în baza art.334 cpp schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, din art.211 alin.21lit.a,c cp. în infracțiunea prev. de art.211 alin.1 și 21lit.a,c cp.
Menține achitarea inculpatelor și conform art.11 pct.2 lit.a cpp rap.la art.10 lit.1cpp. dispusă de instanța de apel, precum și condamnarea inculpatului la pedeapsa totală de 2 ani închisoare.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții din decizia recurată.
Ia act că inculpatul își retrage recursul declarat în cauză, cu obligarea inculpatului la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei reprezintă onorariu oficiu care va fi suportat din fondurile MJ.
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 300 lei pentru fiecare dintre inculpatele și va fi suportat din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud/-
A/
Dact. 3 ex./ /S/02.07.2009
5 iunie 2009
- P S va urmări și încasa de la inculpatele și suma de 250 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
- S va urmări și încasa de la inc. suma de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
- Emis extras penal.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Constantin
