Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 69/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.69/
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul - Serviciul Teritorial Galați
La ordine fiind judecarea recursului formulat de inculpatul domiciliat în F,- A, jud.V, împotriva încheierii de ședință din data de 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal a lipsit recurentul- inculpat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea, având în vedere că la dosar nu există delegație pentru apărător și întrucât prezenta cauză nu necesită prezența unui apărător din oficiu, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă, neavând legătură cu soluționarea cauzei. Instanța de recurs a fost investită cu analiza soluției pronunțată de instanța de fond iar excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei. Prin urmare cele invocate în cauză, respectiv excepția privind regimul sancționator nu are legătură cu soluția de restituire, instanța de recurs nefiind sesizată cu fondul cauzei. De altfel în cauză urmare invocării excepției de neconstituționalitate invocate de inculpatul, instanța de recurs, Curtea de Apel Galați prin decizia penală nr. 559/2008 a respins cererea formulată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 23.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vranceaa respins ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.145 cod penal raportat la art. 135 și art.4 din Constituția României, invocată de intimatul.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vranceaa reținut următoarele:
Intimatul-inculpat a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 145.pen. în raport cu art. 135 și art. 44 din Constituția României.
În motivarea excepției de neconstituționalitate intimatul a arătat în esență că prevederile art. 145.pen. sunt neconstituționale în raport de prevederile art. 44 și 135 din Constituția României. Conform art. 145. pen. "prin termenul depublicse înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public".
Conform art. 136 al.2 și 3 din Constituție " proprietatea publică este garantată și ocrotită de lege și aparține statului sau unităților administrative-teritoriale.
de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de lege organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice".
Prevederile art. 145.pen., care explică înțelesul termenuluipublicsunt în contradicție cu dispozițiile art. 136 al.2 din Constituție, potrivit cărora proprietatea este publică sau privată, precum și cu dispozițiile al.3 al aceluiași articol, în care sunt enumerate bunurile ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice, printre care nu se regăsesc bunurile ce constituie patrimoniul unei societăți comerciale.
Totodată art. 145.pen. este în contradicție și cu dispozițiile art. 44 al.2 din Constituție, care prevăd că proprietatea privată este ocrotită în mod egal, indiferent de titular. Aceste prevederi sunt încălcate și de dispozițiile art. 246.pen. care instituie o pedeapsă mai gravă pentru abuzul în serviciu, în funcție de natura proprietății: publică sau privată.
Or, în cazul societăților comerciale cu capital de stat trebuie să se vorbească de proprietatea privată a statului. De aceea, consideră că se impune modificarea art. 145 și art. 248.pen. care sunt neconstituționale.
Procurorul a solicitat respingerea excepției ca inadmisibilă, motivând că:
1.Una din condițiile de admisibilitate a unei asemenea cereri vizează relevanța excepției de neconstituționalitate din punctul de vedere al legăturii cu soluționarea cauzei. Prevederile art. 146 și art. 147 din Constituție și art. 29 din Legea 47/1992 se referă la legătura cu soluționarea cauzei și nu la legătura cu cauza. Concret, trebuie analizat în ce modalitate o soluție de admitere a unei asemenea excepții ar influența soluția dată de instanța de judecată.
Instanța de recurs este investită cu analizarea legalității și temeiniciei soluției de restituire pronunțată de instanța de fond, pe motiv de necompetență materială a organelor de urmărire penală.
2. În esență, prin excepția invocată, se invederează și se critică sancționarea diferită a faptei funcționarului public în funcție de titularul patrimoniului afectat prin fapta comisă, făcându-se referire la dispozițiile constituționale ce garantează și protejează în mod egal proprietatea publică și cea privată. Instanța de recurs nu este investită cu fondul cauzei, prin soluția pe care o va adopta în final nu va antama fondul cauzei în sensul aplicării unei sancțiuni penale.
Art. 145.pen. explică înțelesul noțiunii de "public" raportată nu numai la proprietate, dar și la noțiunile autorităților, instituțiilor și serviciilor de interes public. Se face astfel distincție doar între interese private ale unei persoane (fizice sau juridice) și interese publice, în această din urmă noțiune fiind incluse și serviciile publice, activități private dar de utilitate publică sau uz public (Curtea Constituțională - decizia nr. 178/1998 Of. nr. 76/1999).
Incriminarea diferită a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice nu ține seama de calitatea titularului patrimoniului. Ocrotirea mai gravă a intereselor, serviciilor, activităților și proprietății publice nu încalcă principiul ocrotirii egale a proprietății private. Obiectul juridic al infracțiunii prevăzută de art. 248.pen. îl reprezintă relațiile sociale care asigură buna desfășurare a activității de serviciu din cadrul autorităților și instituțiilor de interes public reliefate de art. 145.pen.
În acest sens s-a pronunțat anterior Curtea Constituțională prin mai multe decizii, cu titlu de exemplu fiind decizia nr. 139/1999, decizia nr. 276/2002.
De altfel, lipsa legăturii cu soluționarea cauzei a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 248.pen. motivată în esență identic de către apărătorul inculpatului a fost analizată de instanța de recurs prin încheierea pronunțată la data de 3 octombrie 2008, recursul inculpatului fiind respins de Curtea de Apel Galați prin decizia penală nr. 559/15.10.2008.
S-a constatat astfel, de către două instanțe de judecată, că "stabilirea competenței materiale în cauză urmează a se analiza în funcție de momentul săvârșirii faptei de către inculpat, neavând nici o legătură cu încadrarea juridică a acesteia", invocarea excepției neavând legătură cu judecarea cauzei privind actualul moment procesual.
Tribunalului, ca instanță de recurs - de drept comun în materia controlului de constituționalitate, nu-i este îngăduit a verifica admisibilitatea excepției invocate decât prin prisma celor trei condiții impuse a fi realizate cumulativ pentru sesizarea Curții Constituționale de art. 29 din Legea 47/1992 (republicată).
De la început trebuie să facem o precizare - instanța de recurs verifică admisibilitatea excepției de neconstituționalitate din perspectiva menționată și nu admisibilitatea vreunei "cereri de sesizare a Curții Constituționale", cum lasă procurorul să se înțeleagă din concluziile scrise atașate la dosarul cauzei.
Cele trei condiții de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, pentru care există partajare legală a competenței funcționale între Curtea Constituțională și instanțele ordinare sunt următoarele, după cum rezultă din art. 29 din Legea 47/1992 (republicată):
- excepția trebuie să vizeze neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță a guvernului în vigoare;
- dispoziția legală supusă controlului de neconstituționalitate să nu fi fost anterior declarată neconstituțională;
- respectiva dispoziție legală trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei oricare ar fi obiectul cauzei.
Inculpatul reclamă neconstituționalitatea art. 145.pen. în raport cu art. 44 și 135 din Constituția României.
Prima condiție dintre cele menționate este realizată întrucât privește o dispoziție normativă cuprinsă într-o lege și anume Codul penal al României, în vigoare la data invocării.
Această prevedere legală nu a fost, anterior sesizării acestei instanțe, declarată neconstituțională printr-o decizie a Curții Constituționale, prin urmare este realizată și cea de-a doua cerință prevăzută de art. 29 din Legea 47/1992.
În privința celei de-a treia condiții de admisibilitate, Tribunalul a constatat că dispoziția normativă în discuție nu prezintă o legătură nemijlocită cu fondul cauzei, întrucât pe această cale se procedează la interpretarea oficială a termenului "public", ori această operațiune este în căderea exclusivă a legiuitorului.
Că termenul "public" are conotații diferite față de termenul "privat" în accepțiunea legiuitorului penal raportat la titularul dreptului de proprietate este o evidență care nu poate crea paliere discriminatorii.
Soluționarea cauzei de față privește, în stadiul procesual actual, verificarea legalității actului de sesizare a primei instanțe, după ce aceasta a socotit că urmărirea penală s-a făcut cu nerespectarea regulilor de competență materială a procurorului, context în care s-a dispus refacerea urmăririi penale de către organul de urmărire penală competent.
În atare circumstanțe nu prezintă nici măcar relevanță formală eventuala contradicție dintre art. 145.pen. și art. 135 și art. 44 din Constituția României, cu soluționarea cauzei de către Tribunal în recurs, de aceea s-a considerat că această din urmă cerință legală nu este realizată.
Împotriva încheierii de ședință din data de 23.01.2009 a Tribunalului Vranceaa declarat recurs inculpatul, fără a arăta motivele pe care se întemeiază.
Analizând încheierea de ședință recurată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, prin prisma prevederilor art.3859al.3 din codul d e procedură penală, Curtea nu a identificat nici unul din cazurile de nulitate, care, potrivit legii, pot fi luate în considerare și din oficiu, motiv pentru care, încheierea de ședință este legală.
Analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 din codul penal raportat la art.135 și art. 4 din Constituția României, invocată de intimatul, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.29 din Legea nr.47/1992.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.26 cod penal raportat la art.1311și art.17 lit.d din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.248-2481din codul penal și art.41 al.2 cod penal și art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.290 cod penal cu aplicarea art.41 al.2 cod penal.
Dispozițiile art.145 din codul penal, definesc, prin conținutul lor, termenul de "public", arătând că "prin termenul depublicse înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.
Una din cele trei condiții prevăzute de art.29 din Legea 47/1992, este aceea ca articolul a cărei neconstituționalitate se invocă, să aibă legătură cu soluționarea cauzei - condiție ce nu este îndeplinită în cauza de față.
Chiar dacă prevederile art.145 din codul penal au o anume legătură cu infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, cerința legii este aceea de a avea legătură cu judecarea cauzei, ori prevederile art.145 din codul penal nu influențează, în nici un fel, soluționarea prezentei cauze.
Având în vedere faptul că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în mod cumulativ, respectiv cele prevăzute de art.29 din legea nr.47/1992, urmează ca, în baza disp.art.38515pct.l lit.b din codul d e procedură penală, să respingă recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din data de 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 al.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02.10.1959 în F, jud. V, domiciliat în F,- A, jud.V, CNP - -, împotriva încheierii de ședință din data de 23.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /04.02.2009
Tehnored./04.02.2009/2 ex.
Fond: -
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru
