Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 71/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.71/
Ședința publică de la 6 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale formulate de inculpații:
- - domiciliat în M-, -.1.B,.C,.34, județul C;
- - domiciliat în M-, județul C,
împotriva deciziei penale nr.418 din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.184/P din 9 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul penal nr- (nr. în format vechi 298/2005), inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.246 Cod penal și art.264 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 6 februarie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.184/P din 09 05 2007 pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Mangaliaa hotărât:
În temeiul art.11 pct.2 lit."a" din Codul d e procedură penală raportat la art.10 alin.(1) lit."d" din Codul d e procedură penală achită pe inculpatul:
, născut la data de 23.01.1970 în C, jud. C, fiul lui și al, cetățean român, studii 12 clase, agent de poliție, căsătorit, doi copii minori, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat în municipiul M,-, jud. C, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art.264 din Codul penal.
În temeiul art.246 din Codul penal condamnă pe inculpatul la pedeapsa de doi ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
În temeiul art.71 alin.(1) - (3) din Codul penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.81 alin.(1) din Codul penal, suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. (1) din Codul penal.
În temeiul art.71 alin.(5) din Codul penal suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 359 alin.(1) din Codul d e procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art.64 alin. (1) lit."c" din Codul penal cu aplicarea art.53 pct. 2 lit."a" din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de polițist pe o durată de 5 ani.
În temeiul art.11 pct.2 lit."a" din Codul d e procedură penală raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) din Codul d e procedură penală achită pe inculpatul:
, născut la data de 16.10.1980 în M, jud. C, fiul lui și al, cetățean român, studii liceale și școala de poliție, agent de poliție, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat în mun. M,-, -b,. C,.3,.34, județul C, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 din Codul penal.
În temeiul art. 246 din Codul penal condamnă pe inculpatul la pedeapsa de doi ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
În temeiul art.71 alin.(1) - (3) din Codul penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.(1) lit."a-c" din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.81 alin.(1) din Codul penal, suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 alin.(1) din Codul penal.
În temeiul art.71 alin.(5) din Codul penal suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.359 alin.(1) din Codul d e procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art.64 alin.(1) lit."c" din Codul penal cu aplicarea art. 53 pct. 2 lit."a" din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de polițist pe o durată de 5 ani.
Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă -.
În temeiul art. 998, art. 1000 alin. (3) și art. 1003 din Codul civil obligă pe inculpații și, în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție al Județului C, să plătească părții civile - suma de 50.000 de lei despăgubiri civile reprezentând daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul domiciliază în municipiul M, are vârsta de 37 de ani, este căsătorit, are doi copii minori și nu are antecedente penale, iar inculpatul locuiește tot în municipiul M, are 26 de ani, este necăsătorit și nu are antecedente penale, ambii inculpați fiind agenți de siguranță publică în cadrul Biroului Ordine Publică al Poliției municipiului
Potrivit fișelor postului (filele 142 - 145 din dosarul de urmărire penală), inculpații exercită atribuțiile prevăzute în Dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române nr. 123/2003, secțiunea a III-a, art. 23, printre acestea fiind și cea privind verificarea plângerilor și reclamațiilor cetățenilor. Totodată, potrivit aceluiași act normativ (filele 153 - 155 din dosarul de urmărire penală), agenții de siguranță publică iau, de îndată, măsuri pentru salvarea victimelor în cazul producerii unor evenimente deosebite.
În ziua de 14.04.2005, inculpații executau împreună serviciul, fiind repartizați pe patrula auto de intervenție -. În jurul orelor 1400, ofițerul de serviciu din cadrul Poliției municipiului M, martorul, a primit un telefon de la o persoană de sex feminin care i-a spus în șoaptă că se numește și că este încuiată în Școala de Rromi și i-a solicitat să trimită pe cineva pentru aos coate de acolo.
La această discuție au asistat atât martorul, care avea, alături de martorul, calitatea de ofițer de serviciu în ziua de 14.04.2004, cât și inculpatul. După ce persoana care a reclamat incidentul a închis telefonul, ofițerii de serviciu i-au trimis pe cei doi inculpați, care formau patrula de intervenție în acea zi, la sediul Școlii de Rromi M pentru a verifica cele sesizate.
După circa 15 minute, martorul a primit un nou apel telefonic de la aceeași persoană care l-a întrebat dacă fusese trimis cineva pentru aoe libera întrucât este încuiată de un rrom, iar acesta i-a spus că a fost trimis un echipaj și că, pentru a putea fi văzută, ar fi mai bine dacă și-ar face simțită prezența.
După această discuție, au ajuns la fața locului și inculpații care s-au deplasat în spatele clădirii, unde se afla ușa de acces în școală, și au constatat că aceasta era deschisă, însă era prevăzută cu un grilaj închis cu lacăt pe interior. Întrucât nu au observat nicio persoană, inculpații au strigat la numitul, despre care știau că este administratorul Școlii de Rromi M, iar la scurt timp a venit lângă grilaj, coborând de la etajul clădirii, partea vătămată, care le-a spus acestora că se numește - și că este sechestrată de în vederea clarificării unor acte.
Inculpații au întrebat-o pe partea vătămată unde este, iar aceasta le-a spus că a fost trimisă de, care se afla în incinta școlii, să le spună polițiștilor că el nu este acolo și că revine mai târziu, însă, ignorând starea în care se afla partea vătămată și susținerile acesteia cu privire la prezența în școală a numitului, inculpații au plecat, spunându-i acesteia să îi transmită lui să îi sune când se întoarce.
După plecarea inculpaților, partea vătămată s-a întors la etajul clădirii, iar a obligat-o să întrețină relații sexuale cu el, în mai multe rânduri, împotriva voinței ei.
Când au ajuns la mașina de serviciu, inculpații au fost contactați prin radio de martorul, care, între timp, primise cel de-al doilea apel telefonic de la partea vătămată -, și i-au comunicat acestuia că au luat legătura cu persoana care a sunat și că nu este nicio problemă deoarece aceasta îl așteaptă pe, care era la piață.
În jurul orelor 1730, martorul a primit un telefon de la numita prin care era înștiințat că, la sediul Partidului Democrat din M, situat în aceeași clădire cu cea a Școlii de Rromi, se afla o persoană de sex feminin pe nume, care spunea că fusese bătută și violată de.
În aceeași zi, partea vătămată - a formulat plângere penală împotriva numitului care, prin rechizitoriul nr. 577/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și de lipsire de libertate în mod ilegal.
Prin sentința penală nr.68 din 14.02.2005 a Judecătoriei Mangalia, numitul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare pentru comiterea celor două infracțiuni însă, prin decizia penală nr. 304 din 17.05.2006 a Tribunalului Constanța, s-a majorat pedeapsa rezultantă aplicată acestuia la 10 ani închisoare.
Ulterior, prin decizia penală nr.437 din 08.07.2005 a Curții de APEL CONSTANȚA, s-au casat hotărârile menționate anterior și s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a decesului numitului survenit în cursul judecății.
Infracțiunea de favorizare a infractorului constă, potrivit dispozițiilor art.264 alin.(1) din Codul penal, în "ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii".
Sub aspectul laturii obiective, această infracțiune include și cerința ca ajutorul să fie dat unui infractor pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.
În cauză, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului reținându-se în sarcina acestora că, aflând că numitul, care o privase de libertate pe partea vătămată - în incinta școlii, se afla în acel loc, nu au luat nicio măsură cu privire la prinderea și reținerea pentru cercetări a acestuia în legătură cu infracțiunea pe care a comis-
Instanța constată, însă, că niciuna dintre ipotezele prevăzute de lege ca și cerință esențială a laturii obiective a acestei infracțiuni nu se regăsește în speță întrucât inculpații, chiar aflând că numitul o reține pe partea vătămată împotriva voinței ei, nu l-au ajutat pe acesta pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei (procedura judiciară nu se afla în niciuna dintre aceste faze) și nici pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii (fapta de lipsire de libertate în mod ilegal, a cărei victimă a fost partea vătămată, nefiind o infracțiune de rezultat).
Pentru aceste motive, apreciind că faptei de favorizare a infractorului îi lipsește cerința esențială ca ajutorul dat infractorului să vizeze îngreunarea sau zădărnicirea urmăririi penale, a judecății sau a executării pedepsei ori asigurarea, pentru infractor, a folosului sau a produsului infracțiunii, ca și element constitutiv al laturii obiective a acesteia, în temeiul art.11 pct.2 lit."a" din Codul d e procedură penală raportat la art.10 alin.(1) lit. d) din Codul d e procedură penală, instanța îi va achita pe inculpați pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 264 din Codul penal.
Fapta inculpaților și care, în calitate de agenți de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu au întreprins niciun demers pentru aoe libera pe partea vătămată -, care se afla închisă, împotriva voinței ei, în incinta Școlii de Rromi M, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 din Codul penal.
La stabilirea și aplicarea pedepsei față de inculpați, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. (1) din Codul penal, respectiv dispozițiile părții generale a acestui act normativ, limitele de pedeapsă fixate în norma incriminatoare, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, prin raportare la consecințele inacțiunii inculpaților asupra dreptului la libertate al părții vătămate (aceasta a mai stat închisă în incinta Școlii de Rromi, împotriva voinței ei, încă aproximativ patru ore de la momentul în care inculpații aveau posibilitatea reală și obiectivă de a interveni pentru eliberarea sa), instanța constată că fapta comisă de aceștia prezintă un grad ridicat de pericol social.
Împrejurarea că, în toată această perioadă de timp, partea vătămată a fost și victima agresiunii sexuale exercitate asupra sa de numitul nu poate fi imputată inculpaților întrucât nu există date certe că aceștia au avut cunoștință de scopul pentru care o ținea închisă, în incinta Școlii de Rromi, pe partea vătămată.
Pentru aceste motive, instanța îi va condamna pe inculpați la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 din Codul penal, iar în temeiul art. 71 alin. (1) - (3) din Codul penal, va interzice inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
In ceea ce privește modalitatea executării pedepsei, instanța constată că inculpatul are vârsta de 37 de ani, este căsătorit, are doi copii minori și nu are antecedente penale, iar inculpatul are 26 de ani, este necăsătorit și nu are antecedente penale. Or, față de aceste circumstanțe personale ale inculpaților și de împrejurarea că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 din Codul penal (pedeapsa aplicată în prezenta cauză fiecăruia dintre inculpați este închisoarea mai mică de 3 ani, aceștia nu au mai fost condamnați anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim privativ de libertate), instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate fiecăruia dintre inculpați pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. (1) din Codul penal, iar în temeiul art. 71 alin. (5) din Codul penal va suspenda și executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 359 alin. (1) din Codul d e procedură penală, instanța va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal care prevăd că săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare are drept urmare revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime, în regim de detenție, a pedepsei aplicate în prezenta cauză la care se va adăuga pedeapsa pentru noua infracțiune.
Față de natura și gravitatea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, precum și de consecințele acesteia constând în încălcarea gravă a dreptului la libertate al părții vătămate ca urmare a inacțiunii inculpaților care aveau obligația profesională de aoe libera din incinta Școlii de Rromi, instanța apreciază că este necesară și aplicarea pedepsei complementare privind interzicerea dreptului de a exercita profesia de care s-au folosit inculpații pentru săvârșirea infracțiunii, aceștia fiind nedemni să mai exercite profesia de polițist.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 64 alin. (1) lit. c) din Codul penal cu aplicarea art. 53 pct. 2 lit. a) din Codul penal, instanța va aplica fiecăruia dintre inculpați pedeapsa complementară constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de polițist pe o durată de 5 ani, suficientă, alături de pedeapsa principală a închisorii, pentru asigurarea scopului preventiv - educativ al sancțiunilor de drept penal.
Partea vătămată - s-a constituit parte civilă în procesul penal solicitând obligarea inculpaților și a părții responsabile civilmente Inspectoratul de Poliție al Județului C la plata, în solidar, a sumei de 50.000 lei daune morale.
Potrivit dispozițiilor art. 998 din Codul civil "orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara".
Prin acțiunea ilicită a inculpaților, care nu au întreprins niciun demers pentru eliberarea părții civile din incinta Școlii de Rromi, deși au constatat personal că aceasta este reținută împotriva voinței ei, dreptul la libertate al părții civile - a fost grav lezat, întrucât aceasta a mai stat închisă în incinta Școlii de Rromi încă aproximativ patru ore de la momentul la care inculpații aveau posibilitatea reală și obiectivă de a interveni pentru eliberarea sa.
Or, lipsirea îndelungată de libertate a părții civile a fost de natură să cauzeze acesteia puternice traume psihice (cu atât mai mult cu cât, în tot acest timp, a fost și victima agresiunii sexuale a numitului ), iar acestea constituie o componentă a prejudiciului moral, care constă în întreaga gamă de suferințe de natură psihică pe care le încearcă victima unei fapte ilicite.
Totodată, la momentul săvârșirii acestei fapte, inculpații aveau calitatea de agenți de siguranță publică în cadrul Poliției municipiului M și se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel cum sunt particularizate acestea în fișa postului și enumerate, cu caracter general, în Legea nr. 18/2002, fiind îndeplinite și cele două condiții specifice răspunderii comitenților pentru faptele prepușilor.
Pentru aceste considerente, constatând că sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale și apreciind că suma de 50.000 de lei daune morale reprezintă o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de partea civilă, instanța va admite acțiunea civilă și îi va obliga pe inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție al Județului C, să plătească părții civile - această sumă cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia și inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, parchetul arată că în mod greșit instanța nu a reținut existența infracțiunii de favorizare a infractorului. Prin faptul că cei doi inculpați nu au luat nici o măsură cu privire la cele sesizate de partea vătămată, și cunoscând că cel care săvârșise fapta se afla încă în incinta Școlii de Rromi, s-a îngreunat buna desfășurare a urmăririi penale.
Dacă inculpații ar fi intervenit și l-ar fi găsit pe la locul săvârșirii faptei, cercetarea infracțiunii pe care acesta o comisese se putea definitiva mai repede și mai ușor.
Cei doi inculpați au putut să aibă reprezentarea consecințelor faptei de a nu se implica, și astfel de a-l ajuta pe în mod implicit, întrucât știau că acesta se află în incinta imobilului.
Afirmația inculpaților cu privire la faptul că nu au avut cunoștință că numitul s-ar fi aflat în incinta școlii, în momentul când ei sosiseră în acel loc, nu poate fi acceptată.
În motivele lor de apel, inculpații arată că instanța de fond a procedat la judecarea cauzei cu încălcarea principiului continuității și al nemijlocirii administrării probelor în faza de judecată, în condițiile în care acesta nu a participat și nu a administrat direct nici o probă.
Toate probele au fost administrate de către un magistrat de la Judecătoria Mangalia, dar la momentul dezbaterii completul de judecată a avut altă alcătuire.
Inculpații mai arată că judecarea cauzei s-a făcut cu încălcarea art. 291 Cod procedură penală, întrucât la termenul din 04 05 2007 procedura de judecată nu era legal îndeplinită cu părțile din dosar.
Motivația că domnul avocat acoperea lipsa de procedură este greșită, cu atât mai mult cu cât domnul avocat nu putea reprezenta o parte în proces, neavând perfectat un contract de reprezentare, și nu putea asigura substituirea unui avocat care la data de 04 05 2007 nu mai avea această calitate.
O altă critică adusă de inculpați sentinței este aceea că în mod greșit s-a dispus condamnarea acestora pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal, interpretându-se greșit probele. Situația de fapt a fost reținută în mod greșit de prima instanță, în sensul că inculpații prezenți la școala de rromi ar fi purtat o discuție cu partea vătămată, care le-ar fi relatat că aceasta este sechestrată și violată de o persoană din interior.
Chiar instanța de fond a procedat la înlăturarea declarației părții vătămate cu privire la afirmația că ar fi fost violată de, întrucât această afirmație nu se coroborează cu nici o altă probă aflată la dosar.
Instanța a reținut în mod greșit că partea vătămată le-ar fi relatat inculpaților că era sechestrată, și că cei doi polițiști ar fi dat dovadă de lipsă de operativitate și nu ar fi intervenit.
Astfel, atâta timp cât s-a înlăturat declarația părții vătămate nefiind coroborată cu alte probe, era normat să fie înlăturate și susținerile acesteia precizate mai sus. mai mult decât atât, instanța a înlăturat declarația martorului care precizează că a auzit-o pe partea vătămată spunând celor 2 inculpați că nu este nici o problemă, aceasta coroborându-se cu declarația părții vătămate în care arată că a trecut o persoană când discuta cu inculpații.
Situația se coroborează și cu declarația martorului care arată că atunci când se trimite echipajul nu se comunică situațiile pentru care intervin, iar la momentul respectiv le-a spus inculpaților doar că o persoană nu poate ieși din școala de rromi. Martorul a mai declarat că avea obligația să anunțe conducerea unității dacă persoana i-ar fi spus de la primul telefon că este sechestrată și violată, și urma apoi să se formeze echipa operativă formată din mai mulți polițiști.
Aceste susțineri se coroborează cu declarația martorului, care a relatata că s-a consultat câteva secunde cu, deoarece i s-a părut că acel apel ar fi o glumă și nu ar fi ceva tragic, după care a vorbit cu pentru a merge să vadă despre ce este vorba.
Inculpații arată că din aceste probe rezultă că la momentul la care s-au deplasat la Scoala de rromi nu aveau cunoștință despre situația părții vătămate, nu cunoșteau că în acel loc s-a consumat o infracțiune gravă, dimpotrivă au fost anunțați de ofițerul de serviciu că este posibil să fie o glumă.
Declarația părții vătămate nu se coroborează cu declarațiile martorilor și, urmând a fi înlăturată în totalitate deoarece nu se coroborează cu alte mijloace de probă.
În ceea ce privește procesul-verbal semnat de inculpați ulterior, la sediul poliției, și care în opinia instanței de fond reprezintă proba esențială în dovedirea vinovăției acestora, apelanții arată că acesta a fost încheiat după ce au luat la cunoștință de relatările părții vătămate din timpul anchetei și a fost semnat tocmai pentru a se demonstra vinovăția numitului, și în nici un caz inculpații nu au încercat zădărnicirea sau îngreunarea fazei de urmărire penală în ceea ce îl privea pe acesta. Practic, procesul verbal a fost încheiat la sugestia colegilor de muncă în circumstanțele expuse anterior.
În condițiile în care elementul decisiv în aprecierea vinovăției inculpaților îl reprezintă o discuție purtată cu partea vătămată, declarația acesteia fiind înlăturată pentru că nu se coroborează cu alte probe, inculpații consideră că nu există probe sau indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, urmând a fi achitați în temeiul art. 10 lit d) cod procedură penală.
Apelurile au fost soluționate prin decizia penală nr 41 din 30 01 2008 Tribunalului Constanța, în sensul admiterii și înlăturării dispozițiilor art. 64 lit a teza I și lit c Cod penal, precum și art 53 pct 2 lit a cod penal, pentru ambii inculpați, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva deciziei tribunalului au formulat recurs numai inculpații, reluând criticile expuse și în motivele de apel, și solicitând în plus ca în situația în care primele motive vor fi respinse, să se dispună schimbarea încadrării juridice din abuz în serviciu în neglijență în serviciu, întrucât nici un moment cei doi inculpați nu au acționat cu intenția de a produce o consecință negativă ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu. Acest aspect rezultă și din atitudinea ulterioară a inculpaților care, atunci când au cunoscut situația reală a părții vătămate, au procedat la conducerea acesteia la sediul poliției, au anunțat conducerea unității și s-a format echipa pentru constatarea și instrumentarea cauzei privindu-l pe.
Mai mult decât atât, în dorința de a ajuta derularea urmăririi penale și la sfatul colegilor, cei doi au încheiat acel proces verbal care, ulterior a fost folosit drept dovadă a vinovăției.
Decizia în apel a Tribunalului Constanțaa fost casată prin decizia nr.241/P din 13.05.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA, admițându-se recursurile inculpaților și dispunându-se rejudecarea apelurilor de către Tribunalul Constanța, cu audierea acestora.
Prin decizia penală nr.418 din data de 2.10.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, s-a decis:
În baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală:
Admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia și de inculpații și, desființează sentința penală apelată și rejudecând dispune:
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile art.64 alin.1 lit."a" teza I Cod penal reprezentând aplicarea pedepsei accesorii, și dispozițiile art.64 alin.1 lit."c" Cod penal - art.53 pct.2 lit."a" Cod penal reprezentând aplicarea pedepsei complementare, pentru ambii inculpați.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia."
În termen legal, în cauză, inculpații si, au declarat recurs, criticând hotărârile pronunțate sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Astfel, s-a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și pe fond, să se dispună achitarea inculpaților, în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală, întrucât, nu există probe care să demonstreze comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea in judecată si ulterior condamnarea inculpaților.
Al doilea motiv de recurs vizează greșita încadrare juridică a faptei, in sensul că, inculpații nu au acționat cu intenție, situație în care ar fi aplicabile in speță cerințele art.249 Cod penal și nu art.246 Cod penal.
Examinând legalitatea si temeinicia hotărârilor pronunțate in raport de criticile formulate cat si din oficiu, curtea reține următoarele:
La fila 1 dosar urmărire penală, s-a înregistrat la data de 19 aprilie 2004, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta plângerea părții vătămate, împotriva lucrătorilor de poliție de la. C - serviciul de urgențe 955 și a lucrătorilor din Poliția Municipiului M, plângerea vizează împrejurarea că in ziua de 14 aprilie 2004 fost victima unui viol săvârșit de numitul in localitatea M, etajul I al Școlii.
Partea vătămată susține că a fost agresată sexual în trei rânduri ce s-au consumat in intervalul de timp 12.30 - 14.30.
După cel de-al doilea raport sexual, partea vătămată a apelat serviciul 955, de pe telefonul inculpatului, rugând ofițerul de serviciu să o sune, dar a fost refuzată.
După consumarea celui de-al treilea raport sexual împotriva voinței sale, a sosit o patrulă din cadrul Poliției Municipiului de acces în imobil era încuiată, iar " violatorul " a trimis-o pe partea vătămată să coboare la ușă și a discutat cu polițiștii. A adus la cunoștința acestora împrejurarea că este ținută împotriva voinței sale, însă patrula de poliție nu i-a acordat nici un sprijin. Ulterior partea vătămată a reușit să părăsească clădirea printr-o ușă de acces către o sală in care se desfășura o ședință.
Ulterior partea vătămată a fost audiată de procuror, declarație consemnată la filele 6-11 dosar urmărire penală, in care arată cu privire la activitatea inculpaților că " atunci când au ajuns la ușa de acces in incinta școlii, au interogat-o pe partea vătămată pentru identificare, pentru a vedea dacă este persoana care a anunțat poliția ".
În cauză au fost audiați martorii, care declară că in ziua de 14 aprilie 2004, orele 14.00, s-a primit o sesizare telefonică la Poliția M in care o persoană de sex feminin vorbea în șoaptă și le-a adus la cunoștință că se află in interiorul școlii de romi și nu poate să iasă. În aceste condiții, martorul a anunțat pe colegii din patrula auto, respectiv inculpații și, să se deplaseze la locul indicat de persoana respectivă și să se convingă asupra celor relatate la telefon.
Până la sosirea celor doi inculpați la locul faptei, din nou partea vătămată a apelat la telefonul de urgență, situație în care s-au luat măsuri pentru deplasarea de urgență a celor doi inculpați.
La un interval de 15 - 20 minute, inculpatul a comunicat prin stație că " am luat legătura cu persoana, nu mai este nici o problemă, îl așteaptă pe, că este la piață ".
Martorul declară următoarele: in ziua de 14 aprilie 2004, in jurul orelor 18,20, martorul s-a deplasat la sediul partidului din B-dul 1 - 1918 din M, ocazie cu care a observat o persoană fizică - plânsă. Persoana respectivă era îmbrăcată corespunzător, nu avea hainele rupte sau dezordonate si nici parul deranjat. In mână, ținea niște chei pe care le tot plimba dintr-o mână în alta.
Persoana respectivă. în speță partea vătămată a profitat de lipsa numitului și a încercat să fugă din incinta școlii, bătând la ușa care face legătura intre sala de ședințe a partidului si școala de romi. Părții vătămate i-a fost deschisă ușa si a fost anunțată poliția pentru a se deplasa la fața locului.
La câteva minute după apelul telefonic a intrat in sala de ședințe agentul de poliție, partea vătămată a refuzat să-l însoțească la poliție, spunându-i că " nu merg " după care i-a întins cheile inculpatului "să-i aducă bagajele de sus".
Inculpatul a refuzat acest lucru, întrucât nu avea obligația să-i aducă bagajele, lucru care a deranjat-o pe partea vătămată.
Martorul face precizarea că, la locul respectiv l-a văzut numai pe inculpatul. Inculpatul " a stat in pragul ușii tot timpul ".
Martorul a insistat pe lângă partea vătămată să se deplaseze la sediul poliției împreună cu cei doi inculpați că " totul o să fie bine " și că " poate să meargă cu cei doi lucrători de poliție ".
Martorul, arată că în ziua de 14 aprilie 2004, fost prezent in perioada 9-13.00 si 15-00 - 18.30 în incinta scolii de romi, la Centrul de umplut sifoane.
Până in jurul orelor 13.00, martorul declară că nu a auzit și nici nu a văzut dacă ușa de acces in incinta școlii și grilajul erau închise.
Intre intervalul 15.00 - 18.30, martorul nu a sesizat vreun lucrător de poliție în zonă si abia a doua zi a aflat de la colegi că partea vătămată a fost violată de numitul.
Un aspect important este acela că, grilajul de la ușa de acces in școala de romi se deschide spre exterior, pe partea cum intri in scoală.
Acestea sunt probele directe administrate de către procurorul de caz in acuzarea celor doi inculpați.
Începând cu filele 61 și până la filele 153 dosar urmărire penală, sunt xerocopii dintr-un alt dosar de urmărire penală, fără a fi consemnată împrejurarea " conform cu originalul " și să semneze persoana care le-a depus.
Este adevărat că actele de la filele 137 la 140 dosar urmărire penală se află fișa postului a inculpatului, in xerocopie, dar, comandantul unității a semnat pentru conformitate. În aceeași situație se află și actele de la filele 135,136 dosar urmărire penală.
Din declarațiile inculpaților de cursul urmăririi penale, reținem că, in ziua de 14 aprilie 2004, in jurul orelor 14,30, împreună cu coinculpatul au primit un apel telefonic de la ofițerul de serviciu prin care erau rugați să se deplaseze la școala de romi pentru că este o problemă. Cei doi inculpați s-au deplasat la locul indicat in care au constatat că, ușa de lemn era larg deschisă, iar grilajul metalic era încuiat cu un lacăt, situat in exterior.
La locul faptei era liniște și au început să-l strige pe administratorul scolii, numitul.
La un moment dat, au constatat prezența unei persoane de sex feminin lângă ușa de acces in scoală, respectiv lângă grilajul metalic.
Am fost întrebați de partea vătămată " care este problema ".
Inculpații i-au explicat că sunt lucrători de poliție, că au primit telefon că ar fi o problemă, însă partea vătămată le-a comunicat că nu este nici o problemă și că a venit la școala respectivă pentru a se angaja ca profesor de limba română. Partea vătămată nu prezenta violențe.
În aceste condiții, au considerat că a fost o alarmă falsă și au plecat de la locul respectiv. Ulterior in jurul orelor 18.30, inculpații s-au deplasat din nou, de această dată la sediul partidului din incinta școlii, unde au constatat că partea vătămată prezenta urme de violență pe față, avea o julitură la, era speriată și la insistențele tuturor persoanelor prezente in sala respectivă, partea vătămată a acceptat să-i însoțească la sediul politiei.
Probele din cursul urmăririi penale au fost administrate de către instanța de fond, ocazie cu care constatăm:
Partea vătămată, la termenul din 6 octombrie 2006 declară: " Am fost nevoită să apelez la numărul de telefon 955, după ce am fost sechestrată de numitul la școala de romi din M unde i se promisese catedra de limba română. La un moment dat s-a prezentat un echipaj de politie care a început să-l strige pe pe nume. Sub amenințarea acestuia, partea vătămată a coborât la parter unde se afla o ușă cu grilaj încuiată cu un lacăt pe exterior.
Aceasta susține că le-a adus la cunoștință inculpaților că, numitul nu este în incinta școlii insă pe un ton scăzut, dar cât să se poată auzi " că este sus in capătul scării cu un cuțit in mână și mă amenință ".
La un moment dat, cei doi inculpați au spus tare " că așteaptă să fie sunați" si apoi au plecat. După plecarea inculpaților, partea vătămată susține că a fost supusă unor abuzuri de mai multe ori și foarte important, nu a mai sunat a doua oară la poliție, așa cum a declarat în plângerea inițială.
Partea vătămată nu-și mai amintește cum era îmbrăcată în ziua respectivă însă înainte de sosirea polițiștilor, a fost lovită " în gură ".
Partea vătămată a reușit să părăsească încăperea printr-o ușă deschisă ce ducea la sediul unui partid si cărora le-a adus la cunoștința persoanelor prezente că a fost sechestrată si violată de.
În partea a doua a declarației de la fila 167 dosar instanță de fond, partea vătămată susține că, după plecarea polițiștilor a întreținut foarte multe raporturi sexuale, numărul lor a fost dublu sau triplu față de cele dinainte, care au fost în număr de patru. Acest aspect nu coincide cu declarația din cursul urmăririi penale in care partea vătămată declară că au fost două raporturi sexuale, după care a apelat la politie. Aceasta recunoaște împrejurarea că, la venirea inculpaților la sediul partidului, a înmânat acestora un set de chei, spunându-le " că le-a luat de pe masa din bucătărie cu gândul de a se elibera " și totodată i-a rugat să-i recupereze lucrurile rămase, respectiv poșeta, telefoanele și hainele.
Cu privire la acest aspect trebuie să facem precizarea că, partea vătămată in cursul urmăririi penale a declarat că are un singur telefon mobil și nu avea credit, motiv pentru care a folosit telefonul inculpatului.
In instanță, face vorbire de două telefoane, astfel că, apar incertitudini legate de conduita părții vătămate în raport de cei doi lucrători de politie și modul in care a acționat.
Partea vătămată recunoaște că " nu am strigat după ajutor nici înainte si nici in timp ce erau polițiștii sau după aceea, pentru că, eram amenințată de ".
Trebuie să facem o precizare legată de împrejurarea plecării inculpatului din clădire, in sensul că: partea vătămată a relatat în plângerea inițială că, inculpatul a întreținut cu ea două raporturi sexuale prin violență, după care acesta a plecat să cumpere de mâncare; prin plecarea inculpatului de la locul faptei, grilajul metalic al ușii de acces a fost închis cu un lacăt pe exterior, așa cum declară de altfel, martorii, inculpații, atât in cursul urmăririi penale cât si al cercetării judecătorești.
Cu privire la martorii audiați nemijlocit de instanță, au relatat aceleași aspecte ca și cele din cursul urmăririi penale.
Instanța de fond, respectiv Judecătoria Mangaliaa constatat că inculpații se fac vinovați de infracțiunea de abuz in serviciu, prevăzută de art.246 Cod penal și a achitat pe inculpați pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art.264 Cod penal.
Soluția de condamnare a celor doi inculpați, se bazează pe "declarațiile nesincere ale inculpaților", susținând că, apărările formulate sunt pro - cauza și în condițiile în care au găsit la fața locului o persoană încuiată în interiorul unui imobil. De asemenea instanța de apel a înlăturat la nesincere și declarațiile martorilor, potrivit cărora " in cazul unor sesizări, nu se transmite conținutul acestora ci se dispune doar deplasarea într-un anumit loc si rezolvarea generică a unei probleme ".
Potrivit art.62 Cod procedură penală, mijloacele de probă, pot fi administrate in toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o deosebire in ceea ce privește forța lor probantă.
În consecință, nu există temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpaților și ale victimei, instanța fiind îndreptățită a reține numai pe acelea pe care le consideră că exprimă adevărul și care se coroborează cu alte mijloace de probă.
Declarațiile inculpaților, nu pot fi înlăturate ca nesincere, mai ales atunci când situația de fapt arătată în cuprinsul ei, rezultă și din alte probe ale dosarului.
Principiul liberei aprecieri a probelor, prevăzut art.63 alin.2 Cod procedură penală, lasă instanței de judecată să aprecieze concludența tuturor probelor indiferent de faza procesuală in care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, consacrat in art.3 Cod procedură penală, impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.
Potrivit art. 70 alin. 2 teza a II-a Cod procedură penală, prevăd dreptul inculpatului de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că, ceea ce declară, poate fi folosit și împotriva sa.
Declarațiile inculpaților din cursul procesului penal, nu pot fi luate în considerare la soluționarea cauzei dacă nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate in cauză, așa cum, prevăd art. 69 Cod procedură penală.
Deși nu este menționat in mod expres, in art. 6 din Convenție, dreptul la tăcere și una din componentele sale și anume dreptul de a nu contribui la propria acuzare, constituie unul din standardele internaționale larg recunoscute care au stat la baza noțiunii de "proces echitabil ", consacrat de art.6 din Convenție. Dreptul de a nu contribui la propria acuzare, presupune că, intr-un proces penal, acuzarea va căuta să-și fundamenteze dosarul, fără a apela la elementele de probă obținute asupra inculpaților. Din această perspectivă, dreptul menționat este legat de prezumția de nevinovăție, con sacrat în art 6 paragraful 1 din Convenție.
În aceste condiții, în raport de declarațiile succesive ale părții vătămate, instanța retine că: a apelat la serviciul 955 pentru intervenția poliției, dar atunci când cei doi inculpați ce făceau parte dintr-o patrulă auto, au ajuns la fața locului au constatat că partea vătămată se afla in interiorul școlii cu ușa de grilaj metalică închisă pe exterior cu un lacăt.
În aceste condiții, declarația părții vătămate că inculpatul s-ar fi aflat in capătul scării așa cum, a susținut intr-o primă variantă și că era plecat la piață după mâncare, intr-o altă variantă, a determinat pe cei doi lucrători de poliție să nu ia nici o măsură întrucât ajutorul " nu le-a fost solicitat expres de către partea vătămată " deși putea și avea posibilitatea să o facă.
Potrivit art.181Cod procedură penală, nu constituie infracțiune, fapta prevăzută de legea penală, dacă, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege si prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Curtea constată că, activitatea desfășurată de cei doi lucrători de poliție în ziua de 14 aprilie 2004, în raport de împrejurările în care a avut loc, s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, in raport de scopul urmărit și împrejurările în care fapta a fost săvârșită.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte prevăzută de legea penală, trebuie să țină seama de toate criteriile de apreciere prevăzute de art.181alin.2 Cod penal, in așa fel ca faptele prezentând un real pericol social să nu fie considerate vădit lipsite de importanță. Ca urmare, conduita celor doi inculpați poate fi considerată ca o faptă lipsită de pericol social in raport de probele care s-au administrat in cauză, respectiv declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului cât și planșele foto din care reiese clar că, ușa de grilaj metalică era închisă cu lacătul pe exterior ( de către inculpatul, plecat la piață și partea vătămată nu a cerut ajutor expres inculpaților.
De altfel, instanța a avut în vedere așa cum prevăd art. 181alin. 2 cod pr. Penală și conduita inculpaților pe parcursul procesului penal, care au fost prezenți la fiecare termen de judecată, sunt la primul conflict cu legea penală, iar de la data când se retine că au comis faptele si până in prezent,au îndeplinit sarcinile de serviciu, obținând calificative de foarte bine, manifestând interes pe linia pregătirii profesionale, cât si de cultură generală.
Mai mult, trebuie precizat că, inculpatul, datorită modului in care s-a implicat in exercitarea atribuțiunilor de serviciu, a fost recompensat in bani cât si cu mulțumiri scrise din partea IPJ Constanta.
Cei doi inculpați sprijină si pe ceilalți colegi mai tineri din cadrul Biroului de Ordine Publică in executarea activităților acestora, dând dovadă de colegialitate în acest sens.
Urmează a dispune aplicarea sancțiunii amenzii in cuantum de câte 1500 lei conform art.91 alin.1 lit."c" Cod penal.
Se vor înlătura aplicarea art.71 alin.1-3 Cod penal, art.64 alin.1 lit."a, c" Cod penal, art.71 alin.5, art.81 și 83 Cod penal.
Față de soluția dispusă, instanța urmează a înlătura aplicarea art.998 cod civil și art.1000 alin.3 și art.1003 Cod civil, privind obligarea în solidar a recurenților la plata daunelor morale către partea civilă, exonerându-i de plata acestor despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUME ELEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală cu referire la art.3859pct.18 Cod procedură penală;
Admite ca fondate recursurile penale declarate de inculpații:
- - domiciliat în M-, -.1.B,.C,.34, județul C;
- - domiciliat în M-, județul C,
împotriva deciziei penale nr.418 din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.184/P din 9 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul penal nr- (nr. în format vechi 298/2005), casează decizia penală și sentința penală și rejudecând dispune:
În baza art.11 pct.2 lit."b" cu referire la art.10 lit.1și art.181Cod penal dispune, achitarea recurenților inculpați pentru infracțiunile prevăzute de art.246 Cod penal.
În baza art.91 alin.1 lit."c" Cod procedură penală aplică recurenților inculpați sancțiunea amenzii în cuantum de câte 1500 lei.
Face aplicarea art.98 Cod penal.
Înlătură aplicarea art.71 alin.1-3 Cod penal și art.64 alin.1 lit."a-c" Cod penal, 81 Cod penal, 82 Cod penal, 71 al.5 Cod penal, art.83 Cod penal.
Înlătură aplicarea art.998 și art.1000 alin.3 și 1003 Cod civil privind obligarea solidară a recurenților la plata daunelor morale.
În baza art.192 pct.11 lit."d" Cod procedură penală, obligă recurenții la câte 1500 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2009.
Președinte, Pt.Judecător, Judecător,
- - - - - -
Semnează conf.art.312C.
Președinte complet
- - -
Grefier,
Jud. fond.:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.:
Tehnored.gref.
3 ex./27.02.2009
Președinte:Viorica Costea GrigorescuJudecători:Viorica Costea Grigorescu, Maria Uzună, Zoița
