Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 15/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 15/
Ședința publică de la 05 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul - fiul lui și -, născut la data de 23 iulie 1979, domiciliat în C, al. nr. 4, -.5,. A,. 2,. 61, județ C; fără forme legale în C, str. -. - nr. 10, județ C - împotriva sentinței penale nr. 464 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 cod penal raportat la art. 174 cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, conform art. 297 cod procedură penală, se prezintă apelantul inculpat HG, personal, asistat de avocat - apărător desemnat din oficiu conform împuternicirii avocațiale nr. 5674/21.01.2009 emisă de Baroul d e Avocați
Se constată lipsa intimatului parte vătămată și a intimatului parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176 - 181 cod procedură penală.
Întrebat fiind, apelantul inculpat arată HG că își menține apelul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 375 - 376 Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art. 377 Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul inculpat HG, arată că acesta a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 464/2008 a Tribunalului Constanța prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 cod penal raportat la art. 174 cod penal, raportat la art. 37 lit. "b" cod penal.
Critica adusă soluției instanței de fond este aceea că nu a fost reținută ca circumstanță atenuantă scuza provocării prevăzută de art. 73 litera "b" cod penal. Instanța de fond a înlăturat declarația constantă a inculpatului - atât cea din cursul urmăririi penale cât și cea din cursul judecății - prin care acesta a relatat că însuși partea vătămată împreună cu martorul au fost cei care i-au adresat primii injurii și l-au doborât la sol, după care, împreună cu celălalt martor - și anume - au început să-l lovească din nou și să-i adreseze din nou injurii. De asemenea, a susținut întotdeauna inculpatul - atât la instanța de fond cât și în cursul urmăririi penale - că întradevăr a fost lovit de partea vătămată cu un pumn în față, iar el la rândul lui l-a lovit pe acesta cu o sticlă de bere, după care, împreună cu cei doi martori partea vătămată a început din nou să-i aducă injurii, să-l lovească și să-l amenințe. În aceste condiții apreciază că inculpatul a fost tulburat, sub imperiul acestei stări de amenințare și violență de însuși partea vătămată. Motivul privește deci individualizarea pedepsei, drept pentru care solicită reaprecierea probelor din dosar și să se dea eficiență art. 72 cod penal, să se rețină în beneficiul inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. "b" cod penal și să se coboare pedeapsa - redozându-se - într-un cuantum mai mic.
Față de aceste aspecte solicită admiterea apelului conform art. 379 pct. 2 lit. "a" cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, cu privire la apelul declarat solicită să se constate că pe calea apelului inculpatul a solicitat să se rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. "b" cod penal întrucât, arată inculpatul că a fost provocat de partea vătămată în momentul în care acesta l-a lovit.
Din nici o probă administrată în dosarul cauzei nu rezultă că partea vătămată l-ar fi provocat pe inculpat, ci dimpotrivă, acesta se afla în interiorul autoturismului atunci când inculpatul a venit acasă, acesta din urmă fiind cel care l-a acostat și a lovit partea vătămată. Dimpotrivă, din declarațiile martorilor și declarația părții vătămate a rezultat că inculpatul a încercat să lovească partea vătămată cu un topor, că a fost dezarmat, după care acesta s-a deplasat în interiorul locuinței de unde a luat două cuțite cu care a aplicat lovituri victimei. În aceste condiții dispozițiile art. 73 lit. "b" cod penal nu sunt incidente în cauză, sens în care solicită menținerea hotărârii Tribunalului Constanța ca fiind legală și temeinică - atât sub aspectul individualizării pedepsei și a încadrării juridice, cât și sub aspectul stabilirii corecte a situației de fapt.
Apelantul inculpat HG, având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului. Arată că reprezentantul Ministerului Public se înșeală. Ceea ce spun martorii și partea vătămată nu este adevărat. Nu a lovit cu cuțitul și nu există dovezi în acest sens - nu există amprente sau urme de sânge. Partea vătămată a fost externată din spital la ora 5,30 și reinternat la ora 13,00. Mai arată că, a fost lovit de partea vătămată atunci când a intrat în curte. Agresorii erau 3 iar el era singur.
A:
Asupra apelului penal de față:
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin sentința penală nr. 464 din 11.11.2008 pronunțată în dosarul penal nr- Tribunalul Constanțaa dispus:
"În baza art.20 Cod.pen. rap. la art.174 Cod.pen. cu aplicarea art.37 lit.b Cod.pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor:
Condamnă pe inculpatul-fiul lui si -, născut la data de 23.07.1979 în mun. Constanta, domiciliat în Constanta, Al., nr.4, -.5,.A,.II,.61, județul Constanta iar fără forme legale în Constanta, str. -. -, nr.10, județul Constanta, la pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod.pen. pe o perioadă de 2(doi) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 Cod.pen.
Interzice inculpatului exercițiul HG drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod.pen.
În baza art.88 Cod.pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 27.02.2008 și până la data de 19.07.2008.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 modificat prin art.I pct.34 din OUG nr.72/2006.
Obligă pe inculpatul la HG plata sumei de 1300 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
Constată că partea vătămată nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza art.118 lit.b Cod.proc.pen.
Dispune confiscarea, în folosul statului, a 2 cuțite, unul în lungime de 25,5 cm, cu lama de 15 cm și unul în lungime de 32 cm, cu lama de 20 cm, aflate la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Constanța.
În baza art.189 Cod.proc.pen.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, în favoarea avocați, la urmărire penală și, la instanța de fond, câte 100 lei pentru fiecare, se avansează din fondurile către Baroul Constanța.
În baza art.191 Cod.proc.pen.
Obligă inculpatul la HG plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului."
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, cu nr.234/P/2008, din 15 aprilie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru HG săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Prin actul de inculpare s-a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 23/24.02.2008 victima l-a sunat pe prietenul său invitându-l la o altă cunoștință de-a lor pe nume, pentru a consuma băuturi alcoolice.
Cei doi s-au deplasat la domiciliul lui de pe strada -. - nr. 12 și, în timp ce intrat în curtea locuinței lui, martorul - a rămas în stradă, în autovehiculul cu care se deplasaseră.
În acest timp, inculpatul ce era plecat de la domiciliu, a revenit și fiind nemulțumit de faptul că martorul staționase cu autoturismul în fața locuinței sale, a intrat în discuții contradictorii cu acesta.
Aceste discuții au degenerat în ceartă și ulterior în conflict fizic, ocazie cu care inculpatul l-a lovit cu o sticlă în cap pe martorul.
În aceste momente, victima revenind din casă, a intervenit și el în conflictul dintre cei doi, situație în care inculpatul în dorința de a-i agresiona pe cei doi, s-a deplasat în curtea locuinței sale, de unde s- înarmat cu un topor.
Martorul ce locuia în același corp de case cu inculpatul și care este frate al concubinei inculpatului, văzându-i intenția agresivă, precum și faptul că se înarmase cu un topor, prin forța fizică a încercat să-l oprească pe inculpat și să îl dezarmeze.
Acest lucru l-a reușit fiind ajutat și de sora sa, dar în urma unui efort fizic susținut.
De această dată, inculpatul văzându-se dezarmat de topor, a mers în locuința sa și din bucătărie s-a înarmat cu două cuțite îndreptându-se spre victima ce se afla pe casei.
În aceste noi împrejurări, între cei doi a avut loc un conflict fizic, inculpatul aplicându-i victimei mai multe lovituri, cauzându-i un traumatism cranio-facial, plăgi tăiate în regiunea frontală și zigomatică și în regiunea hemitoracelui drept.
inculpatului a fost oprită ca urmare a intervenției martorilor și care, prin folosirea forței fizice, au reușit să-l dezarmeze pe acesta de cuțitele cu care era înarmat și astfel, să-i acorde primul ajutor victimei, după care au sesizat lucrătorii de poliție și ambulanța.
Se precizează faptul că, din declarația martorilor audiați în cauză, atât victima cât și inculpatul se aflau sub influența băuturilor alcoolice.
Cu ocazia audierii, inculpatul a dat dovadă de sinceritate doar parțial, negând că a intenționat să-i aplice lovituri cu un cuțit părții vătămate și că ar fi intenționat să-i suprime viața.
Acesta a acceptat totuși faptul că, în timp ce se lupta cu victima care încerca să-l imobilizeze, este posibil să-i fi creat cu cuțitele ce le avea asupra sa a anumite leziuni.
Inculpatul a HG declarat că în timpul conflictului cu partea vătămată i-a aplicat acesteia o lovitură cu mâna dreaptă în care avea o sticlă, în zona frunții, ceea ce a făcut ca în urma loviturii sticla de bere să se spargă.
În timpul exercitării agresiunii, inculpatul a proferat la adresa părții vătămate amenințări cu moartea.
În urma agresiunii partea vătămată a fost internat în Spitalul Clinic Județean de Urgență în urma examinării sale s-a concluzionat că acesta prezenta leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp înțepător-tăietor ( posibil cuțit), plăgile înțepate-tăiate faciale și plaga înțepată-tăiată toraco-pleurală posterioară dreapta și prin lovire cu și de corpuri dure ( celelalte leziuni traumatice).
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 83/LR din 31.03.2008 numitul a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp înțepător - tăietor (posibil cuțit) și a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor traumatice. Acestuia i-a fost pusă viața în primejdie prin hemo-pneumotorax drept, consecutiv plăgii înțepate-tăiate penetrante toracice.
Și în faza de cercetare judecătorească instanța de fond a procedat la audierea inculpatului și a martorilor din lucrări.
Astfel, inculpatul a HG declarat că partea vătămată și martorul au fost primii care au început să-i adreseze injurii, după care l-au doborât la sol, unde, împreună și cu martorul, au început să-i aplice lovituri. Ulterior, a arătat că fiind lovit de către partea vătămată cu pumnul, l-a lovit și el cu o sticlă de bere în cap, după care și partea vătămată l-a lovit cu o sticlă de vin.
Reușind să scape, a arătat că a mers în casă de unde a luat un topor, însă la intervenția soției sale și a cumnatului său, martorul, l-a predat de bunăvoie.
În continuare, susținând că persoanele prezente continuau să-l agreseze, inculpatul a relatat că a mers din nou în casă de unde a luat 4 cuțite și când a ieșit a precizat că a fost din nou doborât la sol, unde i s-au aplicat lovituri.
Inculpatul a negat că i-ar fi aplicat o lovitură părții vătămate cu cuțitul, neavând nici o explicație pentru leziunile suferite de acesta. Trebuie precizat însă că în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că este posibil ca în timpul conflictului să fi lovit pe cineva cu cuțitul, dar nu cu intenția de a ucide ci pentru a scăpa.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiate martorele și.
Martora a precizat că nu cunoaște multe amănunte cu privire la incidentul care a avut loc, întrucât se afla în casă, însă în momentul în care a ieșit din cauza zgomotelor l-a văzut pe inculpatul căzut HG la sol, iar peste el se afla fratele său și o altă persoană, în timp ce se afla în picioare.
De asemenea, a mai arătat că i-a văzut în ușa magaziei pe inculpat și pe fratele său, trăgând de un topor, care în cele din urmă a fost luat de ea și dus înapoi în magazie. Tot cu acea ocazie, a declarat că l-a auzit pe fratele său când îi spunea inculpatului să nu se mai certe și să nu se mai bată.
A mai menționat martora că partea vătămată sângera, iar inculpatul era plin de sânge, însă personal nu a văzut dacă acesta din urmă a fost lovit sau a lovit pe cineva, aflând însă de la fratele său că inculpatul l HG-a lovit pe partea vătămată.
Cu privire la declarația dată în cursul urmăririi penale, martora a arătat că o menține, chiar dacă nu a scris-o personal, întrucât nu a avut nici o obiecție la cele dictate de către procuror.
Martora a declarat că nu cunoaște amănunte cu privire la conflictul care a avut loc, însă de la soțul său, a aflat că partea vătămată fusese tăiat de inculpatul.HG să vadă starea în care se afla partea vătămată l-a întrebat pe inculpat de ce a procedat astfel însă nu a primit nici un răspuns.
Martorii și nu au putut fi audiați în mod nemijlocit de către instanță, fiind plecați din țară, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.327 alin.3 cod procedură penală.
În cursul urmăririi penale martorul a relatat că a avut un conflict cu inculpatul HG, care nemulțumit de faptul că-și parcase mașina în fața locuinței sale l-a agresat fizic, lovindu-l cu o sticlă în zona urechii stângi. În continuare, a arătat că inculpatul, cu aceeași sticlă, i-a aplicat o lovitură, în zona feței și părții vătămate, care intervenise pentru aplanarea conflictului.
Ulterior, mergând să vadă de ce partea vătămată întârzia, a declarat că l-a văzut luptându-se cu inculpatul, mai exact fiind la sol peste acesta și ținându-l de mâini, pentru a-l împiedica să-l lovească cu cuțitele pe care le avea asupra sa. În această situație a încercat să-l deposedeze pe inculpat de un cuțit, arătând însă că a fost lovit de către acesta în mâna, fiind tăiat superficial. În final, însă, împreună și cu numitul, au reușit să-l deposedeze de ambele cuțite.
Și martorul, audiat în cursul urmăririi penale, a declarat că a intervenit pentru a-i despărți pe partea vătămată și inculpatul HG, care se îmbrânceau și-și adresau injurii. Constatând că inculpatul se înarmase cu un topor și chiar intenționa să-l folosească a arătat că, după ce s-au luat la bătaie, a reușit să-l dezarmeze, ducându-l în magazie. Când a revenit l-a văzut pe partea vătămată culcat peste inculpat și ținându-l de mâini pentru a-l împiedica să-l lovească cu cuțitele pe care le avea asupra sa. În aceste condiții a intervenit, împreună cu martorul reușind să i-a cuțitele și să-i despartă pe cei doi.
Din declarațiile ambilor martori rezultă că partea vătămată era plină de sânge pe față și pe haine.
Analizând întregul material probator administrat în cursul procesului penal instanța a reținut că, în noaptea de 23/24.02.2008, între partea vătămată și inculpatul a HG avut loc un conflict spontan, pe fondul căruia acesta din urmă fiind înarmat cu două cuțite i-a provocat părții vătămate leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie, prin hemo-pneumotorax drept, consecutiv plăgii înțepate - tăiate penetrante toracice.
Deși inculpatul nu a recunoscut că i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul, în opinia instanței a rezultat vinovăția acestuia, ținând cont și de afirmația pe care a făcut-o în cursul urmăririi penale, în sensul că acesta a recunoscut că este posibil ca în timpul conflictului să fi lovit pe cineva cu cuțitul, dar nu cu intenția de a ucide ci pentru a scăpa.
Totodată, în cauză nu a putut fi reținută legitima apărare sau scuza provocării, în condițiile în care, așa după cum rezultă din probele dosarului, conflictul a fost generat de inculpat și deși martorul l-a sfătuit să se potolească, acesta a continuat să aibă o atitudine agresivă, înarmându-se cu un topor și cu două cuțite.
Pe de altă parte, în condițiile în care a fost singurul conflict la care partea vătămată a participat anterior internării sale în spital și inculpatul a fost singurul care a fost înarmat cu cuțite, a rezultat cu certitudine, în opinia instanței de fond, că acesta din urmă a fost cel care i-a provocat părții vătămate leziunile traumatice.
Nu a putut fi primită apărarea inculpatului, în sensul că existența celor două foi de observație conduc la concluzia că partea vătămată a prezentat leziuni provocate prin două fapte distincte, respectiv că leziunile mai grave i-au fost provocate ulterior conflictului pe care l-au avut.
Împrejurarea că leziunile i-au fost provocate de către inculpat în timpul conflictului a rezultat și din faptul că în dimineața zilei de 24.02.2008, la ora 05.00, partea vătămată a fost dusă la urgență, unde a fost ținută sub observație până la ora 13.10 când s-a dispus internarea sa datorită durerilor pe care le prezenta la nivelul hemitoracelui. Prin urmare, în condițiile în care până la momentul internării partea vătămată nu a mai părăsit spitalul, nu se poate susține că leziunile grave constatate nu s-ar fi datorat acțiunii inculpatului, ci unei late fapte ulterioare.
Situația de fapt expusă și reținută de instanța de fond rezultă din declarațiile inculpatului, coroborate cu plângerea penală și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, raportul de constatare medico-legală nr.31.03.2008, emis de Serviciul de Medicină Legală C, foaia de observație clinică generală nr.10441/24.02.2008, fișa primire urgențe nr.2319/24.02.2008.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apelul inculpatul HG, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea orală a apelului, inculpatul prin apărător din oficiu a criticat hotărârea atacată pentru omisiunea reținerii circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. "b" cod penal, având în vedere că din probele administrate rezultă că săvârșirea infracțiunii a fost determinată de modul în care partea vătămată, împreună, inițial cu martorul și, ulterior, cu martorul, i-au adresat injurii, amenințări, după care victima i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, și, rejudecând, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei ca efect al reținerii în favoarea inculpatului a scuzei provocării.
La Curtea de Apel Constanța cauza a fost înregistrată sub același număr.
Examinând sentința penală 464/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, Conform art. 371 alin. 2 cod procedură penală, Curtea constată critica inculpatului ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Analizând temeinic, complet și convingător materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești instanța de fond a stabilit o situație de fapt conformă cu dovezile produse, o încadrare juridică corespunzătoare actelor materiale din conținutul laturii obiective a infracțiunii de tentativă la omor - prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 cod penal, înlăturând justificat cererea de reținere a circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. "b" cod penal.
Din coroborarea probelor dosarului rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și care constă în aceea că în noaptea de 23 /24.04.2008, pe fondul unui conflict spontan a aplicat părții vătămate o lovitură cu o sticlă în zona capului și cu un cuțit în zona hemitoracelui, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie.
Critica din apel a inculpatului, cum că instanța fondului nu i-a aplicat dispozițiile art. 73 lit. "b" cod penal, nu este întemeiată.
Această circumstanță presupune ca acțiunea făptuitorului să fie rezultatul unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, atingerea fermă a demnității persoanei ori prin altă acțiune ilicită.
În cauză, probele dosarului nu susțin îndeplinirea cerințelor prevăzută de dispoziția legală enunțată.
Dimpotrivă, cum bine a reținut instanța de fond, inculpatul a fost cel care a inițiat conflictul, care, deși a fost sfătuit de martorul să se potolească, nu l-a ascultat continuând să aibă o atitudine agresivă, înarmându-se cu un topor și două cuțite.
La dosar nu există probe care să dovedească că partea vătămată a exercitat o activitate violentă asupra inculpatului, ori alte acțiuni ilicite care să-l determine pe acesta să uzeze de o sticlă, lovindu-l în zona capului și de un cuțit, înțepându-l în zona hemitoracelui, cauzându-i leziuni care i-au pus viața in primejdie.
Ca atare, Curtea constată că nu se justifică reindividualizarea pedepsei câtă vreme prima instanță a interpretat și aplicat just dispozițiile art. 72 cod penal, iar în apel nu au apărut elemente noi care să conducă la o asemenea concluzie.
Pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului, a fost corect determinată atât din punct de vedere al cuantumului cât și al modului de executare, asigurând îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 cod penal, acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reeducare.
Față de cele ce preced, alături de considerentele avute în vedere de instanța fondului și însușite de curte se constată că sentința penală nr. 464 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, este legală și temeinică.
În lipsa unor motive de nulitate a hotărârii, care să fie invocate din oficiu în favoarea inculpatului, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală va respinge apelul declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 464 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefundat, iar în baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, va obliga apelantul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei, onorariu avocat oficiu se vor deconta din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală
Respinge apelul declarat de inculpatul - fiul lui și -, născut la data de 23 iulie 1979, domiciliat în C, al. nr. 4, -.5,. A,. 2,. 61, județ C; fără forme legale în C, str. -. - nr. 10, județ C - împotriva sentinței penale nr. 464 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală obligă apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei, onorariu avocat oficiu se decontează din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Jud. fond:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref. -
Ex. 2/16.03.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Zoița Frangu
