Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 135/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 135/
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Irina Alexandra Vicepreședintele Curții de APEL GALAȚI
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva deciziei penale nr. 167/01.06.2009 a Tribunalului Vrancea (sentința penală nr. 60/05.03.2009 a Judecătoriei Panciu ).
La apelul nominal a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Inculpatul, prin apărător depune la dosar un memoriu.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că în esență motivele de recurs sunt formulate în baza 3859pct. 14- greșita individualizare a pedepsei. Deși în motivele scrise se motivează și se susține aplicarea unei pedepse peste limita avută în vedere de instanța de fond, la acest moment apreciază că aplicarea unei asemenea sancțiuni ar fi netemeinică, însă și pedeapsa pentru care optat instanța de apel, de 6 ani, apare ca fiind neîndestulătoare raportat la împrejurările în care s-a comis fapta, gravitatea faptei respective, precum și datele legate de persoana inculpatului.
Solicită să se aibă în vedere că fapta comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social accentuat raportat la normele sociale și mai ales la partea vătămată minoră, cu o personalitate și un comportament în formare, fiind afectată categoric negativ în mediul social în care trăiește.
Instanța de control judiciar a mai reținut că la aceste elemente se mai adaugă și trecutul infracțional al inculpatului, profilul social al acestuia și că s-ar impune ca acesta să fie practic corectat, lucru care s-ar realiza doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Apreciază că aplicarea unei pedepse de doar 6 ani nu este îndestulătoare raportat la gravitatea faptei, pericolului social generic și concret pe care îl reprezintă infracțiunea comisă de inculpat, perioada mare de timp în care acesta întreținut raporturi sexuale cu fiica sa vitregă, vârsta acesteia și nu în ultimul rând starea de recidivă postcondamnatorie în care a fost comisă fapta, toate acestea conducând la concluzia că aplicarea unei sancțiuni de doar 6 ani apare ca fiind netemeinică.
Nici forma continuată infracțiunii nu a fost sancționată în condițiile prevăzute de lege, deși conform art. 41 al.3, sancțiunea în caz de infracțiune continuă sau continuată implică aplicarea unei sancțiuni îndreptată spre maximul prevăzut de lege, la care se poate adăuga un spor de până la 5 ani de zile. Apreciază că forma continuată trebuie avută în vedere și în ceea ce privește orientarea pedepsei către maximul prevăzut de lege.
Solicită orientarea pedepsei către maximul prevăzut de lege și nu depășirea acestui maxim, așa cum s-a solicitat în motivele scrise, la această situație urmând să fie avute în vedere și prevederile art.37 și 39 din
Cod PenalSolicită admiterea recursului și desființarea deciziei pronunțate și în rejudecare să se aplice o sancțiune îndreptată spre maximul prevăzut de lege, menținând modalitatea de executare.
Solicită menținerea arestării preventive.
Avocat, având cuvântul atât cu privire la recursul inculpatului cât și cu privire la recursul Parchetului, arată că inculpatul a criticat decizia Tribunalului Vrancea sub aspectul netemeiniciei pedepsei de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 198 al. 1, 2, 3.Cod Penal, motivând că cuantumul acesteia este mult prea mare.Așa cum a arătat și în motivele de apel și din memoriul depus astăzi consideră inculpatul că pedeapsa de 6 ani este prea aspră raportat la condițiile și circumstanțele concrete ale faptei.
Deși instanța a admis apelul inculpatului și a redus pedeapsa aplicată inițial la o pedeapsă de 6 ani, în mod greșit instanța de apel nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, în sensul că a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei și nu a reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 74.Cod Penal
De asemenea, instanța nu a reținut moralitatea îndoielnică a părții vătămate, care, așa cum a evidențiat și anterior inculpatul, aceasta întreținea relații intime și cu alți bărbați și că aceasta a avut inițiativa întreținerii acestor relații în schimbul unor avantaje materiale.
În ceea ce privește recursul formulat de către Parchet în mod logic în situația în care inculpatul solicită reducerea pedepsei, solicită respingerea recursului formulat de către parchet, apreciind că aplicarea unei pedepse orientată spre maximul prevăzut delege nu este o solicitare de admis. Apreciază că instanța de apel, în momentul în care a individualizat pedeapsa aplicată a avut în vedere atât forma continuată infracțiunii, dar a avut în vedere și starea de recidivă inculpatului, motiv pentru care nu se impune admiterea recursului.
Solicită plata onorariului din fondul
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului inculpatului, ca nefondat. Solicită să se constate că dumnealui până în prezent fost condamnat de patru ori pentru furt calificat, ultima condamnare fiind pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă și deținerea de arme în mod ilicit.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere împrejurarea că față de cei care oferă anumite recompense materiale minorilor pentru întreține raporturi sexuale cu acestea este o situație care agravează răspunderea penală și nu o atenuează.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei. Arată că în mod greșit s-a reținut că partea vătămată are doar 13 ani, în realitate aceasta având împlinită vârsta de 15 ani, că nu a avut-o pe partea vătămată în grija sa, deoarece era despărțit în fapt de mama acesteia de 5 ani și locuiau separat. De asemenea, instanța nu a fost luat în considerare nici comportamentul minorei.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.60/05.03.2009, Judecătoria Panciua dispus condamnarea inc. pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu o minoră, prev. de art.198 al.1,2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, la 15 ani închisoare.
În baza art. 3 Cod penal a revocat suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.619/23.10.2006 a Judecătoriei Panciu, și s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa de 15 ani închisoare, urmând ca în total inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 17 ani închisoare.
În condițiile art.71 cod penal pe durata executării pedepsei inculpatul va fi lipsit de drepturile prev.de art.64 al.1 lit.a,b și c cod penal.
În baza art.350 cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin arest preventiv, cu începere de la 27.01.2009 la zi.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond coroborând declarațiile inculpatului cu declarațiile martorilor, ale părții vătămate, actele medicale, a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 20 noiembrie 2008, mama părții vătămate în vârstă de 13 ani, a depus plângere penală împotriva soțului ei, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu o minoră.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză rezultă că inculpatul și numita s-au căsătorit în anul 2001, iar partea vătămată este fiica soției, din prima căsătorie.
În luna august 2008, partea vătămată a apelat la tatăl ei vitreg să-i cumpere un telefon mobil și după cumpărarea acestuia inculpatul a întreținut raport sexual cu partea vătămată, cu consimțământul acesteia.
De atunci și până în luna noiembrie 2008, inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată de mai multe ori, dându-i în schimb diferite sume de bani pentru "a-i cumpăra tăcerea".
La data de 20.11.2008 partea vătămată i-a cerut inculpatului suma de 20 lei și el a fost de acord să-i dea și în schimb a întreținut din nou raport sexual cu minora.
La sfârșit i-a dat numai 6 lei și partea vătămată fiind nemulțumită i-a povestit, în aceeași seară, mamei sale cele întâmplate.
Ulterior a sesizat organele de poliție despre cele întâmplate.
Minora a fost internată de Serviciul familiar V - Biroul de asistență maternală și, ulterior, a fost încredințată spre creștere și educare numitei din com. Vidra, jud.
Din raportul de constatare medico-legală de la fila 26 rezultă că minora prezintă deflorare veche dar nu s-au constata leziuni de violență.
Fapta săvârșită de inculpatul, de a întreține acte sexuale normale cu fiica sa vitregă în vârstă de 13 ani, de mai multe ori, în perioada august - 20.11.2008, oferindu-i acesteia în schimb sume de bani și un telefon mobil, constituie infracțiunea de act sexual cu o minoră, prev. de art. 198 alin.1,2,3 cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal.
Împotriva sentinței penale nr.60/05.03.2009 a Judecătoriei Panciu au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu și inculpatul.
În motivele de apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciua susținut nelegalitatea sentinței în ce privește:
- aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele legale;
- încălcarea dispozițiilor art.65 al.2cod penal privind aplicarea obligatorie a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi;
- greșita individualizare a pedepsei accesorii aplicată inculpatului.
Inculpatul a solicitat inițial reducerea pedepsei aplicate pentru ca ulterior în declarația luată în judecarea apelului să învedereze instanței de apel că în realitate nu a locuit împreună cu minora și mama acesteia, nu a constrâns-o în nici un fel pe minoră să întrețină relații sexuale.
Prin decizia penală nr. 167/01.06.2009 a Tribunalului Vrancea au fost admise apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu și inculpatului.
S-a desființat în parte sentința penală nr. 60 din 5 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Panciu și în rejudecare:
S-a modificat pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 198 al.1, 2, 3.Cod Penal cu aplic. art. 41 al.2 și Cod Penal art. 37 lit.a pe Cod Penal care o redus-o la 6( șase) ani închisoare.
S-a menținut revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentința penală nr. 619/23.10.2006 de Judecătoria Panciu și s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit.d și e pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
S-a înlăturat aplicarea pedepselor accesorii prev.de art. 64 lit.a teza I și 64 lit.c
Cod PenalS-a menținut aplicarea pedepsei accesorii prev.de art. 64 lit. a teza a II-a și s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit.d și e
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vranceaa criticat hotărârea instanței de apel pe motive de netemeinicie, susținând că pedeapsa de numai 6 ani închisoare este modică și nu este de natură să contribuie la realizarea scopului penal și la reeducarea inculpatului.
S-a invocat că la individualizarea pedepsei nu s-a avut în vedere perioada mare de timp în care inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa vitregă, nu s-a avut în vedere vârsta părții vătămate, faptul că inculpatul are antecedente penale și se află în starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a Cod penal, situație în care se justifica aplicarea art. 42 Cod penal și menținerea pedepsei de 15 ani închisoare și a pedepsei rezultante de 17 ani închisoare.
Inculpatul a susținut că în mod greșit s-a reținut că partea vătămată are doar 13 ani, în realitate aceasta având împlinită vârsta de 15 ani, că nu a avut-o pe partea vătămată în grija sa, deoarece era despărțit în fapt de mama acesteia de 5 ani și locuiau separat. De asemenea a susținut că nu a exercitat violențe sau amenințări asupra părții vătămate și că aceasta a fost de acord să întrețină raporturi sexuale contra unor cadouri sau sume de bani, astfel că pedeapsa aplicată este prea mare.
A susținut că partea vătămată a întreținut raporturi sexuale și cu alți bărbați și având în vedere comportamentul provocator al acesteia a solicitat reducerea pedepsei.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând hotărârile penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul, dar și prin prisma motivelor de recurs care, potrivit art. 3859alin. 3 Cod proc. penală, pot fi analizate și din oficiu, se constată că ambele instanțe, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză, au reținut în mod corect faptele săvârșite de inculpatul cu vinovăție și au dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare.
Susținerile inculpatului în sensul că partea vătămată a împlinit vârsta de 15 ani este nefondată, relevantă sub acest aspect fiind vârsta pe care partea vătămată o avea la data săvârșirii faptelor și nu vârsta pe care aceasta o are în prezent. Partea vătămată a împlinit vârsta de 15 ani la data de 29.04.2009, ori faptele au fost săvârșite în perioada august - 20.11.2008, perioadă în care persoana vătămată nu avea împlinită vârsta de 15 ani. Nu se poate susține că inculpatul nu a cunoscut vârsta reală a părții vătămate atâta timp cât acesta este căsătorit cu mama părții vătămate din anul 2001 și au locuit în același imobil.
Se constată că instanța de apel a efectuat și o judicioasă operațiune de individualizare a pedepsei, sub acest aspect fiind avute în vedere modul și împrejurările în care inculpatul a săvârșit faptele, vârsta părții vătămate, comportamentul părții vătămate și al mamei acesteia.
Motivul invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, în sensul aplicării art. 42 Cod penal este nefondat. Sub acest aspect se constată că, la judecarea cauzei în apel, procurorul de ședință nu a solicitat aplicarea art. 42 Cod penal. Nici susținerea parchetului în sensul că, la individualizarea pedepsei ar fi trebuit să se aibă în vedere că inculpatul este recidivist nu este fondat. Chiar dacă inculpatul este recidivist, în ceea ce privește pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 619/23.10.2006 a Judecătoriei Panciu, este aplicabil regimul sancționator reglementat de art. 83 Cod penal, în sensul că această pedeapsă se execută în întregime alături de pedeapsa aplicată față de noua infracțiune și deci nu se mai pune problema aplicării unui spor în condițiile art. 39 Cod penal.
În orice caz, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere că partea vătămată a acceptat cu mare ușurință să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul și partea vătămată era aceea care cerea de la inculpat, în mod repetat, diferite sume de bani, condiționând acest aspect de întreținerea unor raporturi sexuale în viitor. Relevant, sub acest aspect, este faptul că aceasta i-a povestit mamei sale actul din data de 20.11.2008, nemulțumită fiind de faptul că inculpatul i-ar fi promis suma de 20 lei, iar după consumarea raportului sexual i-a dat numai 6 lei.
În ceea ce privește vârsta părții vătămate se constată că aceasta atrage încadrarea juridică și face ca fapta săvârșită să întrunească elementele constitutive ale unei infracțiuni, infracțiune pentru care legiuitorul a prevăzut o pedeapsă de la 3 la 12 ani închisoare, astfel că nu se poate reține că pedeapsa aplicată este modică.
Nici susținerile inculpatului, în sensul că nu a exercitat violențe sau amenințări asupra părții vătămate nu au relevanță, deoarece dacă ar fi existat astfel de acțiuni, fapta ar fi întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal, infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 10 la 25 de ani.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul (fiul lui și, născut la data de 16.01.1968, în oraș P, jud. V, CNP--, din orașul P, str. -, -.4, jud. V) în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva deciziei penale nr. 167/01.06.2009 a Tribunalului Vrancea (sentința penală nr. 60/05.03.2009 a Judecătoriei Panciu ).
Conform art. 38517alin. 4 în ref. la art. 350 alin. 1 Cod proc. penală menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. art. 38517alin. 4 în ref. la art. 383 alin. 2Cod proc. penală deduce din pedeapsă durata arestării preventive cu începere de la data de 27.01.2009 până la data de 22.10.2009
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./ Tehnored. / 26.10.2009
Jud.apel.-,
Jud.fond-
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Irina Alexandra
