Amenințarea (art. 193 cod penal). Decizia 423/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 193, 192 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 423
Ședința publică de la 06 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Membri George Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Valentina
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea vătămată împotriva deciziei penale nr.60 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat - apărător desemnat din oficiu - reprezentând pe recurentul inculpat lipsă, totodată, lipsind și partea vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat a solicitat, într-o primă teză admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a cod pr.penală, deoarece, din probele administrate nu rezultă vinovăția inculpatului, acesta nesăvârșind vreo infracțiune.
Într-o a doua teză, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 192 alin.2 cod penal, în infracțiunea prev. de art. 192 alin.1 cod penal, deoarece, din probatoriul administrat rezultă că, inculpatul a pătruns în domiciliul părții vătămate neînarmat.
Într-o a treia teză a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul coborârii acesteia spre minimul general și dându-se o eficiență sporită circumstanțelor atenuante iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată sau sub supraveghere, deoarece inculpatul are o vârstă înaintată, săvârșește astfel de fapte doar pe fondul consumului de alcool.
În ceea ce privește recursul părții civile, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale. În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 192 alin.1 cod penal, a arătat că inculpatul avea în mână o țeavă care poate fi asimilată armei, astfel încât, încadrarea juridică în alin.2 este corectă.
Dezbaterile fiind închise:
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1772 din 16 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 5877/2006, în baza art. 192 alin.2 cod penal, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 10 iunie 1939 în comuna Chilia, județul O, domiciliat în comuna, sat Chilia, județul O, cetățean român, căsătorit, 4 copii majori, studii 10 clase, stagiul militar satisfăcut, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 193 alin.1 cod penal, cu aplic. art. 13 cod penal a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr. 1465 din 25 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Slatina, definitivă prin neapelare la 6 octombrie 2006, în pedepsele componente de 6 luni închisoare pentru art. 192 alin.2 cod penal cu aplic. art. 37 lit. b cod penal și 500 lei amendă penală, pentru art. 193 cod penal cu aplic. art. 13 cod penal.
În baza art. 36 alin.1 cod penal rap. la art. 33, 34 alin.1 lit. d cod penal s-au contopit aceste pedepse cu pedepsele nou aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 cod penal, s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a,b cod penal pe timpul detenției și s-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii cu nr. 2940 din 9 octombrie 2006 și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului și a fost respinsă cererea părții vătămate privind plata cheltuielilor sale judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, pe baza probelor administrate, plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului și ale martorilor, G, și, a reținut următoarea stare de fapt:
În ziua de 27 decembrie 2005 în jurul orelor 1600, inculpatul se deplasa din centrul comunei spre domiciliu iar în dreptul locuinței părții vătămate, observând-o pe concubina acestuia în curte, pe fondul unui conflict mai vechi, a început să-i spună cuvinte urâte și, mai mult decât atât, fără a fi invitat de aceasta, a pătruns în curte având în mână o bară de fier cu care a lovit-o pe concubina acestuia.
La strigătele de ajutor ale acesteia, din locuință a ieșit partea vătămată împreună cu martorii și aflați în vizită și au intervenit pentru aplanarea conflictului.
La vederea părții vătămate, care în mod expres i-a cerut să iasă din curtea locuinței sale, inculpatul a refuzat și i-a adresat amenințări acesteia afirmând că îl va omorî, părăsind domiciliul părții vătămate ca urmare a intervenției martorilor mai sus amintiți.
S-a constatat că faptele inculpatului, așa cum au fost expuse mai sus, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 192 alin.2 cod penal și art. 193 cod penal.
Apărarea inculpatului și susținerea acestuia că este nevinovat și, dimpotrivă, el a fost cel lovit, nu a fost primită de instanță în condițiile în care martorii oculari, confirmă existența infracțiunilor așa cum sunt expuse în actul de sesizare al instanței.
La individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere dispoz. art. 72 și 52 cod penal și s-a ținut cont de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-au aplicat inculpatului pedepse cu închisoare pentru fiecare din cele două infracțiuni, reținându-se totodată incidența art. 37 lit. b cod penal, în raport de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 978 din 25 mai 1999 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 2842/1999 în a cărei executare inculpatul a fost arestat la data de 19 ianuarie 2000 și liberat condiționat de Judecătoria Craiova prin sentința penală nr. 4403 din 21 septembrie 2000, rămânând un rest de 480 zile.
S-a mai constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 4433/2005 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 192 alin.1, 193 și 205 cod penal în dauna aceleiași părți vătămate iar prin sentința penală nr. 1465 din 25 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 4549/2006, definitivă prin neapelare la 6 octombrie 2006, a fost condamnat la 6 luni închisoare, pedeapsă rezultantă.
Așa fiind, în raport de data rămânerii definitive a acestei condamnări, s-a constatat că faptele deduse judecății în prezenta cauză, au fost comise mai înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 1465/2006 și, fiind concurente, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare în pedepsele componente, conform dispozitivului arătat mai sus.
Cu privire la cererea părții vătămate, de acordare a cheltuielilor de judecată, s-a constatat că aceasta nu a făcut probe cu privire la existența și cuantumul acestora, astfel că a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, susținând că este nevinovat, nu a pătruns în domiciliul părții vătămate și nici a agresat-o pe aceasta.
Prin decizia penală nr.76 din 21 martie 2007 pronunțată de Tribunalul O l t, a fost admis apelul; s-a desființat în parte sentința penală atacată sub aspect penal în sensul că, în baza art. 36 alin.3 cod penal s-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare, perioada executată cu începere de la 29 noiembrie 2006 până la 9 februarie 2007, în conformitate cu dispoz. art. 36 alin.1 rap. la art. 34 alin.1 lit. d cod penal; au fost menținute restul dispozițiilor iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a statua astfel, tribunalul a reținut că, sentința primei instanțe este legală și temeinică cu privire la reținerea situației de fapt sub aspectul existenței infracțiunilor dar și a calității de infractor a inculpatului și nelegală în ceea ce privește aplicarea art. 36 alin.3 cod penal sub aspectul deducerii din durata pedepsei aplicate la operațiunea de contopire, a perioadei executate din pedeapsa aplicată, cu începere de la 29 noiembrie 2006 până la 9 februarie 2007.
Susținerea că inculpatul nu a săvârșit infracțiunile, a fost înlăturată de instanța de apel ca, întrucât, la dosarul cauzei există probe cu caracter concludent referitoare la săvârșirea de acte materiale ce țin de acțiunile ce reprezintă elementul material al infracțiunilor de violare de domiciliu și respectiv amenințare - declarațiile părții vătămate și ale martorilor menționați mai sus.
Chiar dacă, din declarația martorei rezultă că inculpatul, în condițiile incidentului de mai sus, avea leziuni pe față și pe membre și se află căzută la pământ, aceasta nu dovedește că inculpatul nu a comis infracțiunile și atestă, dimpotrivă, implicarea sa în conflictul de mai sus.
S-a mai reținut conduita generală a inculpatului care, potrivit declarațiilor de martori, este cunoscută ca o persoană recalcitrantă față de care nu s-a realizat scopul preventiv al pedepsei și s-a constatat că acesta are reale dificultăți de integrare socială.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că este nevinovat, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor și și a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c cod pr.penală.
În teză subsidiară, a invocat că pedeapsa aplicată este prea mare și a solicitat coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de lege, înlăturarea stării de recidivă având în vedere că a intervenit reabilitarea pe data de 18 ianuarie 2007 și suspendarea executării pedepsei, conform art. 81 cod penal.
Prin decizia penală nr. 531 din 14 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL CRAIOVAa dispus admiterea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.76 din 21 martie 2007 pronunțată de Tribunalul O l t, ca și împotriva sentinței penale nr. 1772 din 16 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 5877/2006; casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru rejudecare, la aceeași instanță de fond - Judecătoria Slatina.
Cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, au rămas în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut - potrivit art. 62 cod pr.penală - că, în vederea aflării adevărului, organele de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe care nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea acestora făcându-se în urma examinării lor în ansamblu.
Astfel, s-a constatat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au reținut ca relevante și au dispus condamnarea inculpatului, în baza declarațiilor martorilor, și, cu singura motivare că aceștia au fost "martori oculari".
Ori, martori oculari au fost și cei propuși în apărare de inculpat, respectiv, și - chiar dacă unii dintre ei au văzut doar momentul final al conflictului - care au relatat o altă stare de fapt, respectiv că incidentul a avut loc în fața curții părții vătămate și inculpatul era cel căzut la pământ și lovit.
Mai mult, în apel a fost audiat și martorul, propus în apărare de inculpat - martor ocular și el - însă declarația acestuia nu este examinată în nici un fel de instanță și nu se arată pentru ce a fost înlăturată, deși a fost admisă, apreciindu-se ca utilă și concludentă soluționării cauzei.
S-au încălcat astfel dispoz. art. 356 lit. c cod pr. penală, conform cărora, expunerea trebuie să cuprindă analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.
Instanțele nu au analizat nici apărarea inculpatului conform căreia nu a avut corpuri contondente asupra sa și, deși martorul a declarat că au fost anunțate organele de poliție despre incident, nu s-a verificat dacă au fost făcute cercetări de către acestea și dacă au fost ridicate corpuri delicte.
De asemeni, nu au fost analizate apărarea inculpatului și susținerile martorei referitoare la leziunile pretinse a fi produse ambelor părți și dacă există acte medicale.
În acest context, instanța de recurs a apreciat că, în mod greșit tribunalul a respins cererea inculpatului - formulată în ședința publică de la 21 martie 2007 - de acordare a unui nou termen pentru depunerea certificatului medico-legal constatator al leziunilor produse, act esențial pentru stabilirea adevăratei situații de fapt, în condițiile în care, martora a declarat că acesta era plin de sânge, avea leziuni pe față și pe membre și era căzut la pământ, plin de sânge.
Primind cauza în rejudecare, Judecătoria Slatinaa înregistrat-o sub nr-, iar prin sentința penală nr. 23 din 14 ianuarie 2008, a dispus, în baza art. 192 alin. 2 cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, art. 74 lit. c și art. 76 lit. c Cod Penal, art. 80 Cod Penal, condamnarea inculpatului -fiul lui și, născut la data de 10.06.1939 în comuna, jud. O, cu același domiciliu, în satul Chilia, recidivist - la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar în baza art. 193 alin. 1 cu Cod Penal aplic. art. 13 Cod Penal, art. 74 lit. c, 76 lit. c Cod Penal, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 250 lei amendă penală.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin nr. 1465/25.09.2006 a Judecătoriei Slatina - rămasă definitivă prin neapelare - în pedepsele de: 6 luni închisoare pentru art. 192 alin. 1 cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. b și Cod Penal 5.000 lei amendă penală pentru art. 193 alin. 1 cu Cod Penal aplic. art. 13
Cod PenalÎn baza art. 36, 33, 34 lit. d Cod Penal, s-au contopit aceste pedepse cu pedepsele nou aplicate în prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, iar conform art. 36 alin. 3 Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de inculpat, respectiv de la 29.11.2006 până la data de 09.02.2007.
S-a anulat mandatul emis în executarea nr. 1465/2006 a Judecătoriei Slatina și s-a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 Cod Penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod Penal, iar conform art. 14, 346 C.P.P. art. 998, 999 civ. s-a admis în parte acțiunea civilă, inculpatul fiind obligat la 1.000 lei daune morale, către partea civilă.
În baza art. 191 alin. 1 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, în urma examinării probatoriilor, instanța de fond a reținut că, între inculpatul și partea vătămată exista o stare conflictuală mai veche, generată de faptul că partea vătămată este o persoană realizată atât din punct de vedere profesional cât și material.
În acest context, inculpatul, în după amiaza zilei de 27 dec.2005, pe fondul consumului de alcool, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, fiind înarmat cu un obiect contondent ().
În aceste condiții, inculpatul a lovit pe numita - concubina părții vătămate - situație în care aceasta a început să țipe, iar din casă a ieșit partea vătămată și martorii și.
Inculpatul a continuat să se manifeste violent și a amenințat cu pe partea vătămată că o omoară și îi ia gâtul, a refuzat la cererea expresă a părții vătămate să părăsească curtea, fapt pentru care și Constant in l-au dat afară din curte pe inculpat, iar la poartă în șosea inculpatul a lovit cu capul în pe martorul.
Instanța de fond, în lumina probelor administrate a reținut în drept faptele care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și amenințare prev. de art.192 alin.2 și Cod Penal art.193 alin.1
Inculpatul a săvârșit infracțiunile în stare de recidivă post executorie, reținându-se în sarcina inculpatului în raport de infracțiunea de violare de domiciliu, starea de recidivă cât și aplicarea dispoz.art.13 referitoare Cod Penal la legea penală mai favorabilă în ceea ce privește infracțiunea de amenințare.
În favoarea inculpatului instanța de fond a reținut circumstanța judiciară atenuantă prev. de art.74 lit.c constând Cod Penal că pe parcursul judecății inculpatul s-a prezentat în fața organelor judiciare la fiecare termen, având o vârstă de 70 de ani, iar comportamentul inculpatului îl are numai pe fondul consumului de băuturi alcoolice reținând în favoarea acestuia și dispoz.artz.76
Cod PenalLa individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere dispoz. art. 52 și 72.Cod Penal, respectiv dispozițiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, circumstanțele personale ale inculpatului, fiind o persoană în vârstă.
Instanța de fond a acordat în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante așa cum au fost descrise mai sus, respectiv dispoz.art.74 lit. c și art.76
Cod PenalReținându-se starea de recidivă a inculpatului, instanța de fond a dispus ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel atât partea vătămată, cât și inculpatul, partea vătămată criticând sentința ca netemeinică și nelegală, în sensul că în mod greșit instanța de fond a acordat circumstanțe atenuante, solicitând astfel înlăturarea acestor circumstanțe și aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre maximul textului incriminator.
Sub aspectul laturii civile partea vătămată a solicitat a fi despăgubit cu 900 lei reprezentând cheltuieli de judecată și cu plata sumei de 10.000 lei daune morale.
Apelantul inculpat a criticat sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală, în principal solicitând achitarea sa, motivat de faptul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, din contră el a fost victima agresiunii părții vătămate și totodată prin apărătorul său, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 în Cod Penal art. 192 alin. 1 Cod Penal, motivat de faptul că a pătruns în domiciliul părții vătămate neînarmat.
Prin decizia penală nr. 60 din 12 martie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL CRAIOVAa dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor formulate de părți și obligarea apelanților la plata a câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare statului, iar pe inculpat și la plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că, referitor la apelul părții vătămate - prin care s-a criticat sentința în sensul că, în mod greșit instanța de fond a aplicat inculpatului largi circumstanțe atenuante coborând pedeapsa sub minimul textului incriminator și în mod greșit i-au fost acordate despăgubiri civile cu titlul de daune morale de numai 1000 lei - în mod corect instanța de fond, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, a avut în vedere circumstanța judiciară atenuantă prev. de art.74 lit. c Cod Penal, prin aceea că inculpatul a avut o poziție procesuală corectă și a fost prezent la fiecare termen de judecată, având totodată o vârstă înaintată, de aproximativ 70 de ani.
De asemenea, instanța de fond a ținut cont și de împrejurarea că inculpatul săvârșește astfel de fapte numai pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
Sub acest aspect, instanța de apel a constatat că se impune înlăturarea criticii invocate în apel d e partea vătămată, sub aspectul individualizării pedepsei, apreciind că pedeapsa stabilită inculpatului a fost corect individualizată, atât în privința cuantumului acesteia, cât și a modalității de executare.
Sub aspectul laturii civile, instanța de apel a constatat că, în mod corect instanța de fond, pe baza probelor administrate și în baza dispoz. art.14 și art. 346 C.P.P. coroborat cu dispoz. art. 998 și 999 civ. a constatat că sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prin aceea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea unor fapte ilicite cauzatoare de prejudicii morale.
Astfel, s-a reținut că, la stabilirea cuantumului prejudiciului nepatrimonial (daune morale), instanța de fond a avut în vedere circumstanțele comiterii faptelor de către inculpat, lezarea psihică a părții vătămate și, în raport de aceasta, a apreciat corect acordarea acestor daune.
Față de aceste aspecte, instanța de apel a apreciat că și acest motiv invocat de partea civilă este nefondat, daunele morale acordate corespunzând suferințelor psihice și fizice cauzate părții vătămate.
În ceea ce privește apelul declarat de apelantul inculpat - prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice în baza dispoz.art.334 din C.P.P. art.192 alin.2 înCod Penal art.192 alin.1 Cod Penal- instanța de apel a constatat în esență că, din probele administrate a rezultat cu certitudine că acesta a pătruns în domiciliul părții vătămate înarmat cu o, situația fiind dovedită cu depozițiile martorilor, și.
În raport de aceste depoziții, instanța de apel a apreciat că cererea privind schimbarea încadrării juridice - așa cum a fost solicitată de către inculpat - nu este fondată și astfel a respins-
Instanța de apel a înlăturat și motivul invocat de inculpat în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și amenințare, motivat de inculpat prin aceea că partea vătămată a fost aceea care împreună cu concubina sa, l-au bătut și l-au amenințat.
De altfel, inculpatul prin declarația luată de instanța de apel, nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată și a formulat aceeași apărare, în sensul că el a fost agresat de către partea vătămată și concubina sa.
Apărarea inculpatului a fost deci înlăturată, aceasta venind în contradicție cu depozițiile martorilor audiați în cauză, a părții vătămate - care au relatat modul de săvârșire a faptelor, în sensul că inculpatul a pătruns, fiind sub influența băuturilor alcoolice, în domiciliul părții vătămate înarmat cu o, ocazie cu care a proferat injurii și amenințări la adresa părții vătămate.
În final, s-a reținut că, numai la intervenția acestor martori, inculpatul a părăsit locuința părții vătămate.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen, inculpatul și partea vătămată.
Inculpatul, în motivele scrise a criticat hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând într-o primă teză admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a cod pr. penală, deoarece, din probele administrate nu rezultă vinovăția inculpatului, acesta nesăvârșind vreo infracțiune.
Într-o a doua teză, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 192 alin.2 cod penal, în infracțiunea prev. de art. 192 alin.1 cod penal, deoarece, din probatoriul administrat rezultă că, inculpatul a pătruns în domiciliul părții vătămate neînarmat.
Într-o a treia teză a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul coborârii acesteia spre minimul general și dându-se o eficiență sporită circumstanțelor atenuante iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată sau sub supraveghere, deoarece inculpatul are o vârstă înaintată, săvârșește astfel de fapte doar pe fondul consumului de alcool.
Partea vătămată, în motivele scrise de recurs solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru infracțiunile prev. de art. 192 alin. 2 și Cod Penal art. 193 alin. 1 Cod Penal, având în vedere starea de recidivă a acestuia.
Pe latură civilă, a solicitat obligarea inculpatului, conform art. 14 și 346 C.P.P. coroborat cu art. 998, 999 civ. la plata sumei de 1.000 RON și a sumei de 10.000 RON despăgubiri civile. De asemenea, a solicitat înlăturarea obligării sale la plata sumei de 100 lei, cheltuieli de judecată.
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, din următoarele considerente:
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că s-a reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatului este cert dovedită în cauză, iar încadrarea juridică a faptelor este justă.
De asemenea, pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare, fiind dispusă cu respectarea criteriile generale de individualizare prev. de art. 72
Cod PenalFaptele inculpatului, constând în aceea că, în după-amiaza zilei de 27 decembrie 2005, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, având asupra sa o cu care a amenințat pe partea vătămată cu moartea, lovind alte două persoane, realizează, sub aspect constitutiv elementele infracțiunilor de violare de domiciliu și amenințare, prev. de art. 192 alin. 2 Cod Penal art. 193 alin. 1 Cod Penal, realizate în concurs real.
Împrejurarea că inculpatul a pătruns în curtea părții vătămate având asupra sa o, rezultă din declarațiile martorilor, și, astfel încât, încadrarea juridică în dispozițiile art. de art. 192 alin. 2 este Cod Penal corectă.
Prin urmare, cererea de schimbare a încadrării juridice în dispozițiile art. 192 alin.1 Cod Penal, este nefondată.
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă, Curtea apreciază că, cuantumul sumei la care inculpatul a fost obligat către partea civilă corespunde prejudiciului de natură nepatrimonială suferit de aceasta, urmare faptelor săvârșite de inculpat.
Așa fiind și pentru motivele arătate, întrucât hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, în temeiul disp. art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. vor fi respinse, ca nefondate, recursurile inculpatului și părții civile, iar în baza art. 192 alin. 2 C.P.P. recurenții vor fi obligați la câte 50 lei, cheltuieli judiciare statului, iar pe recurentul-inculpat și la 100 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul și partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 60 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului și pe recurentul-inculpat și la 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 6 iunie 2008.
Ptr. Jud. --în, Ptr. Jud. --în Judecător,
Președinte Secție Președinte Secție
Grefier,
Red. jud.:
Jud. apel:
Dact. 2 ex./ 09.07.2008
-6 iunie 2008 -
- P va încasa de la debitorul 550 lei cheltuieli judiciare statului și de la recurentul suma de 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Membri George Ciobanu, Valentina
