Amenințarea (art. 193 cod penal). Decizia 770/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.192 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.770
Ședința publică de la 10 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - JUDECĂTOR 3: Doru Filimon
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.154 din 3 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru inculpat - lipsă, precum și partea vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat, având pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond, arătând că prima instanță a dispus în mod corect achitarea inculpatului pentru infracțiunea de amenințare, întrucât probele administrate - respectiv declarațiile martorilor audiați - nu confirmă săvârșirea infracțiunii, iar în privința infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, s-a apreciat corect că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Intimata - parte vătămată, a solicitat respingerea recursului formulat de inculpat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului, întrucât soluția pronunțată de instanța de apel este temeinică și legală și arătând că în mod corect a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare și ultraj contra bunelor moravuri.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.347 din 11 aprilie 2008, Judecătoria Slatina în dosarul nr- în baza art.11 pct.2 lit. rap. la art.10 lit.a Cod pr.penală, s-a dispus achitarea inculpatului - fiul lui și, născut la 9 august 1954, în comuna, județul O, fără ocupație, recidivist, cu domiciliul în comuna, județul O, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art.193 alin.1 Cod penal, săvârșită la data de 18.07.2007.
În baza art.11 pct.2 lit. rap. la art.10 lit.1Cod pr.penală și art.181Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 alin.1 Cod penal, săvârșită la data de 18.07.2007.
În baza art.181alin.3 Cod penal și art.91 lit.c Cod penal, s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligată partea vătămată la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că în ziua de 18 iulie 2007 în jurul orelor 16,00 partea vătămată a mers la fântâna publică de pe raza comunei, județul O pentru a lua apă. Aici a întâlnit pe inculpatul care locuiește în apropierea fântânii și pe fondul unor conflicte mai vechi și a relațiilor de dușmănie existente între aceștia a izbucnit o ceartă.
S-au jignit reciproc, după care, inculpatul s-a dezbrăcat complet de haine în mijlocul drumului în văzul martorelor, și, după care a intrat în curtea locuinței sale.
Instanța de fond cu privire la amenințarea cu moartea făcută de inculpat către partea vătămată, a apreciat că această faptă nu a existat în realitate.
Sub acest aspect instanța a avut în vedere că martorele și au declarat că deși au văzut când inculpatul s-a dezbrăcat de haine nu au auzit ce cuvinte adresa părții vătămate, rezultând că ambii erau implicați într-un conflict verbal.
Martora a declarat că a auzit pe inculpat când o insulta pe, însă acesta nu i-a adresat amenințări brutale.
Instanța a apreciat că nu subzistă infracțiunea de amenințare în baza dispoz.art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.a și C.P.P. a dispus achitarea inculpatului pentru această faptă.
Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice instanța a apreciat că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că a făcut aplicarea dispoz.art.181Cod penal și raportat la art.91 lit.c Cod penal, a dispus achitarea inculpatului și pentru această faptă și aplicarea acestuia a unei amenzi administrative.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, criticând sentința ca nelegală și netemeinică în sensul că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de amenințare prev. de art.193 alin.1 Cod penal.
Instanța în mod netemeinic a apreciat că fapta inculpatului respectiv infracțiunea prev. de art.321 alin.1 Cod penal, nu prezintă un grad de pericol social ridicat, manifestând o clemență nejustificată, nedreptățită față de inculpat care este recidivist în situația prev. de art.37 lit.b Cod penal și prezintă un comportament periculos antisocial.
Prin decizia penală nr.154 din 3 septembrie 2008, Tribunalul O l t, a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina și desființat în parte sentința sub aspect penal, în sensul că:
În baza art.193 alin.1 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art.321 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.33 lit.a și 34 lit. b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal.
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu au rămas în sarcina statului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Din examinarea întregului material probatoriu de la dosar a rezultat că inculpatul a amenințat cu moartea și incendierea locuinței pe partea vătămată. Această împrejurare este confirmată de declarația părții vătămate, cât și de martorii, și.
Martorele au confirmat aspectele susținute de reclamantă atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească.
În mod netemeinic instanța de fond nu a dat eficiență probatorie a declarației martorei înlăturând-o neîntemeiat și nemotivat.
Din depoziția martorei a rezultat "inculpatul și-a dat chiloții jos rămânând în pielea goală acesta a amenințat că omoară tot colțul de sat".
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 Cod penal, în mod netemeinicie instanța a apreciat că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni conform art.181Cod penal.
Din materialul probator a rezultat însă că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social instanța de fond avea obligația de a analiza fapta săvârșită de inculpat, faptă care prezintă pericol social destul de ridicat în sensul că gestul inculpatului de a se dezbrăca în public în pielea goală a creat în rândul opiniei publice o stare de pericol, fapt ce a determinat temerea persoanelor care au fost prezente la săvârșirea acestei fapte.
Mai mult decât atât, inculpatul nu este la prima abatere de acest fel, acesta având antecedente penale, anterior acesta a mai fost condamnat pentru infracțiuni de violență și amenințare, cât și pentru infracțiuni de furt calificat și violare de domiciliu.
În raport de aceste aspecte, instanța a apreciat gravitatea faptei săvârșite și în raport de aceasta urmează a fi reținută ca infracțiune și sancționat ca atare.
Prin urmare, instanța a constatat ca dovedită vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, vinovăție care este pe deplin dovedită cu depozițiile martorilor audiați în cauză, declarația părții vătămate.
Urmează a fi înlăturate declarațiile inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptelor venind în contradicție cu probele arătate mai sus.
La individualizarea pedepselor ce urmează să se aplice inculpatului instanța va avea în vedere dispoz.art.72 Cod penal, gradul de pericol social al faptelor dat de modalitatea comiterii acestora, persoana inculpatului care nu a recunoscut fapta, are antecedente penale fiind recidivist în varianta prev. de art.37 lit.b Cod penal.
Instanța va aplica inculpatului pedepse cu închisoarea orientate spre minimul textelor incriminatorii cu executare în regim de detenție, prin aceasta urmărindu-se scopul prevăzut de legiuitor pentru o mai bună reeducare a inculpatului.
Totodată, instanța va dispune în conformitate cu dispoz.art.71 alin.1 Cod penal, interzicerea inculpatului a drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II-a și lit.b Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța de apel a menținut dispozițiile date prin sentința instanței de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând admiterea, casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond, arătând că prima instanță a dispus în mod corect achitarea sa pentru infracțiunea de amenințare, întrucât probele administrate - respectiv declarațiile martorilor audiați - nu confirmă săvârșirea infracțiunii. De asemenea, a arătat că, în privința infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, s-a apreciat corect de către instanța de fond că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Recursul formulat de inculpat, este nefondat.
Instanța de apel a apreciat în mod corect că inculpatul a săvârșit infracțiunea de amenințare, stabilind că - potrivit declarațiilor martorilor -, și - inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată că o va omorî și îi va incendia locuința.
De asemenea, și în privința faptei de ultraj prevăzută de art. 321 Cod penal, instanța de apel a apreciat corect că, în raport cu împrejurările în care aceasta a fost comisă, precum și cu persoana și conduita făptuitorului (recidivist) - este îndeplinită și condiția pericolului social al unei infracțiuni.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului - recurent, s-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal, instanța de apel având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările comiterii acestora, împrejurarea că aceste infracțiuni s-au săvârșit de către inculpatul aflat în stare de recidivă postexecutorie, astfel că pedepsele stabilite, precum și pedeapsa rezultantă, sunt de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal.
Ca urmare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat la 240 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, suma de 200 lei reprezintă onorariu avansat apărător oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.154 din 3 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 240 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 200 lei, reprezintă onorariu avansat apărător oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 noiembrie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.GC
IS.
MC.
Dact. 2 ex./PS() - 28.11.2008
10 noiembrie 2008.
- Administrația Finanțelor Publice S va încasa de la rec.inc. suma de 390 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Valentina Trifănescu, Doru Filimon
