Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1/MP
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Adriana Ispas
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat in examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut in Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 9 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales in baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală,
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța, in conformitate cu disp. art. 385/12 lit. c cod pr. penală, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond. Apreciază că, instanța a încălcat dreptul la apărare al inculpatului, întrucât nu a pus concluzii pe chestiunea pusă in discuție din oficiu de către judecătorul fondului. A invocat faptul că judecata recursului cu privire la măsura preventivă este suspendată până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de către Curtea Constituțională și nu a pus concluzii pentru menținerea de arestare. Arată că, nu înțelege să pună concluzii pe fondul cauzei.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat întrucât în încheierea de ședință din 9 ianuarie 2008, este consemnat faptul că au fost puse concluzii de către apărătorul inculpatului și de către procuror.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile procurorului si consideră că nu i s-a acordat dreptul la apărare, nu s-au pus concluzii cu privire la starea de arest.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin încheierea de ședință din 9 ianuarie 2008, Tribunalul Constanța, în baza art.3002cod procedură penală raportat la art.160bal.1 și al.3 cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive față de inculpații și.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Constanța, a reținut următoarele:
Conform rechizitoriului, inculpații și au fost cercetați și ulterior trimiși în judecată pentru infracțiunile de omor calificat și deosebit de grav, tâlhărie și furt calificat, reținându-se că la data de 29.09.2004, prin acțiuni conjugate și cu premeditare, cei doi i-au ucis pe victimele In, și, pe prima prin ștrangulare,a doua prin înjunghiere și a treia prin îngropare de vie, cu scopul de a le deposeda de bunuri și bani. S-a mai reținut că, la data de 1.06.2004, au sustras din locuința părților vătămate și, bijuterii din aur, sume de bani și bunuri mobile, cauzând acestora un prejudiciul de 245 milioane lei ( ROL).
Măsura arestării preventive a fost luată la data de 16.12.2004, în temeiul dispozițiilor art 143 cod pr penală și art 148 lir d,h cod pr penală (în prezent art.148 lit b,f cod pr penală), față de ambii inculpați. S-a avut în vedere faptul că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unui martor, distrugerea unor mijloace materiale de probă și ascunderea cadavrelor victimelor,pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art 160/b al 3 cod pr penală, măsura arestării preventive poate fi menținută atunci când temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun privarea de libertate a inculpatului.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că măsura preventivă a arestării a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale. Atât încheierea prin care s-a dispus arestarea cât și încheierile ulterioare prin care măsura preventivă a fost verificată periodic, au fost supuse controlului instanței ierarhic superioare în calea de atac a recursului.
La acest moment procesual, ținând seama de ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța reține că, în continuare sunt indicii temeinice - în sensul dispozițiilor art. 143 și art. 68/1 cod pr. penală - care justifică presupunerea rezonabilă privind existența faptelor penale deduse judecății,că rezultă informații și împrejurări de natură a convinge un observator obiectiv, că este posibil ca faptele să fi fost comise, chiar dacă aceste informații nu trebuie să aibă forța juridică a unor argumente necesare pentru justifica o condamnare.
De asemenea, subzistă cazul prevăzut de art. 148 lit. b cod pr. penală, întrucât probele dosarului relevă date că inculpații și au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unui martor, distrugerea unor mijloace materiale de probă și ascunderea cadavrelor.
Totodată, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 lit. f cod pr penală, deoarece pedepsele prevăzute de textele legale încriminatoare sunt mai mari de 4 ani, iar pericolul pentru ordinea publică dacă inculpații ar fi lăsați în libertate, este evident. Pericolul concret pentru ordinea publică rezidă în reacția puternic negativă, generată în cadrul societății civile de săvârșirea unor astfel de fapte, care cer o reacție fermă din partea autorităților judiciare și rezultă din gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute prin actul desesizare, modalitatea concretă în care se reține că au fost comise, urmările produse, conduita procesuală a inculpaților,limitele de pedeapsă prevăzute de lege, așa încât măsura limitării libertății celor doi inculpați apare justificată,fără a constitui, cel puțin la acest moment procesual, o măsură disproporționată în raport cu scopul urmărit,respectiv asigurarea imperativului ordinii publice.
Privarea de libertate a inculpaților corespunde și scopului măsurilor preventive, astfel cum este reglementat de art. 136 al. 1 cod pr. penală, în vederea asigurării bune desfășurări a procesului penal, necesității asigurării prezenței inculpaților la dispoziția instanței, pentru a se evita riscul sustragerii acestora de la judecată.
Durata îndelungată a cercetării judecătorești rezultă nu numai din împrejurările cauzei și complexitatea ei ci și din mijloacele de probă care au fost administrate în acuzare și în apărare, multitudinea acestora, din necesitatea îndeplinirii unor acte procesuale pe calea asistenței judiciare internaționale, aspecte în raport de care, se apreciază că durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, nu a fost depășit, nefiind încălcate prevederile art. 5 paragraf 3 și art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În termen legal, împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, invocând ca temei de casare, disp.art. 38512pct.2 lit. c cod pr. penală, in sensul că, se impune casarea încheierii de ședință si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Motivul casării, constă în acela că, apărătorul inculpatului aflat în stare de arest, nu a pus concluzii pe chestiunea pusă în discuție din oficiu de către judecătorul fondului, aceea a menținerii măsurii arestării preventive.
Curtea, examinând legalitatea si temeinicia recursului declarat, constată că acesta este întemeiat.
Potrivit art. 3002cu ref. la art. 160 lit. b cod pr. penală, in cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 6 din codul d e procedură penală, dreptul la apărare este garantat inculpatului in tot cursul procesului penal, iar cf. art. 171 alin. 2 din același cod, asistența juridică este obligatorie, intre altele, când învinuitul sau inculpatul este arestat, chiar in altă cauză.
Din datele cauzei, rezultă că inculpatul este arestat, si instanța din oficiu, la termenul din 9 ianuarie 2008 pus in discuție prelungirea măsurii arestării preventive.
Din practicaua încheierii de ședință, rezultă că, apărătorul angajat al inculpatului aflat in stare de arest, a pus concluzii doar pe împrejurarea că " față de inculpatul, nu poate fi pusă in discuție măsura arestării preventive in acest moment, cauza fiind suspendată prin înaintarea dosarului de fond la Curtea Constituțională. "
Este lesne de observat că persoana arestată nu a beneficiat de apărare calificată față de problema pusă in discuție.
Conform art. 197 alin. 2 cod pr. penală, încălcarea dispozițiilor referitoare la asistarea inculpatului de către apărător, când este obligatorie potrivit legii, atrage nulitatea absolută a actului.
In consecință, prin admiterea recursului, se va casa încheierea de ședință din 9 ianuarie 2008, si se va dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Constanta cu respectarea dreptului la apărare al inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.2 lit. c cod pr. penală;
Admite ca fondat recursul declarat de inculpatul - deținut in Penitenciarul Poarta Albă, județ Constanta.
Casează încheierea de ședință din 9 ianuarie 2008 Tribunalului Constanța.
Dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Constanța, cu respectarea dreptului la apărare privind pe recurentul inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond.
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
4 ex./15.01.2008
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Maria Uzună, Adriana Ispas
