Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.1/R/2008
Ședința publică din 03 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe
JUDECĂTOR: - - președintele instanței
GREFIER:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent, ns. la 21.02.1990, din Penitenciarul d e Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.4074/P/111/2007, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat în substituirea apărătorului din oficiu avocat, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.5714/21.12.2007, emisă de Baroul Bihor și traducătorul autorizat de limba maghiară.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Avocat pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate cu consecința punerii în libertate a inculpatului arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar în prezent nu există temeiuri noi care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest, la dosarul cauzei neexistând probe certe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, subzistând în continuare temeiurile arestării.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, după ce i s-a adus la cunoștință concluziile puse de apărătorul său și de reprezentantul parchetului, prin intermediul interpretului de limbă maghiară, solicită punerea sa în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a dispus printre altele, în baza art. 300/2 raportat la art. 160/b Cod procedură penală, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 21.02.1990 în M, jud. B, aflat în prezent în Penitenciarul Oradea, măsură luată prin încheierea nr. 20/19.08.2007 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 33/2007.
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv și cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul a fost arestat la data de 19.08.2007 în baza mandatului de arestare preventivă nr. 33/2007 emis de Tribunalul Bihor cu motivarea că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit, este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
S-a reținut de asemenea de către instanță că, împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a acestuia, dată fiind fapta reținută în sarcina sa, împrejurările în care s-a comis aceasta, urmările pe care le-a produs, motiv pentru care văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b al.3 pr.Cod Penal și prevederile art.23 al.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful l lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru aceleași considerente a fost respinsă și cererea de revocare a măsurii arestului preventiv, respectiv cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen, inculpatul, solicitând casarea și modificarea ei în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate nemaisubzistând temeiurile avute în vedere la data arestării sale.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin.2 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prev. de art. 385/9 Cod procedură penală, se constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul nefondat și va fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
În speță, sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 148 lit. "f " Cod procedură penală, respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea de care este acuzat este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată în condițiile art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, față de care s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, respectiv de omor calificat, prevăzută de art.174 - 175 lit.i Cod penal.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea sau înlocuirea acestei măsurii cu o altă măsură preventivă, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
:
În baza art.385/15 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 21.02.1990, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 90 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 03 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
Red.dec. /07.01.2008
Jud.fond.
dact.GM/3 ex./08.01.2007
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Condrovici Adela, Groza Gheorghe
