Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1/MP
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 5 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și judecarea inculpatului în stare de libertate. Apreciază că, măsura arestării preventive nu se impune a fi menținută întrucât cercetarea judecătorească se apropie de final, mai sunt de audiat doi martori și o parte vătămată care nu este de găsit. Una dintre părțile vătămate a fost prezentă și audiată, a descris lucrurile așa cum s-au întâmplat și apreciază că, din acest punct de vedere nu există nici un impediment pentru a se continua judecata cauzei cu inculpatul în stare de libertate. Nu poate fi ținută o persoană arestată doar pentru faptul că pot exista " potențiali infractori " care ar fi încurajați să comită infracțiuni de același gen. Inculpatul trăiește în concubinaj cu o femeie care are un copil dintr-o altă căsătorie de care inculpatul are grijă, iar in localitate este cunoscut ca un om liniștit. A fost condamnat anterior insă și-a executat pedeapsa.
În subsidiar, solicită revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara. Inculpatul nu și-ar permite să nu se prezinte in fața instanței ori de câte ori va fi chemat.
Procurorul având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond, care este temeinică și legală. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, nu s-au modificat și nu au intervenit elemente noi care să justifice o altă măsură preventivă. Având în vedere natura faptei comise, urmarea produsă, și modalitatea de comitere a acesteia, apreciază că se impune a fi menținută starea de arest a inculpatului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, nu prezintă un pericol pentru ordinea publică și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 5 ianuarie 2008, Tribunalul Constanța, în baza art.3002rap.la art.160 alin. 3 Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului - deținut în penitenciarul Poarta Albă.
În baza art. 139 cod procedură penală, a respins ca nefondată cererea inculpatului privind revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
În cauză sunt îndeplinite în continuare cerințele art.143 Cod de procedură penală, probele administrate în ambele faze procesuale justificând presupunerea rezonabilă de existență a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, față de accepțiunea pe care o dă articolul 681Cod de procedură penală.
S-a avut în vedere plângerea și declarațiile părților vătămate audiate in cursul urmăririi penale, depozițiile martorilor cuprinși în rechizitoriu, raportul de constatare medico-legală nr.44/S/07.07.2008 întocmit de către SML C, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de constatare și raportul de expertiză biocriminalistică, care atestă împrejurarea că partea vătămată a fost victima unui abuz sexual.
Chiar dacă cercetarea judecătorească este în curs de finalizare, iar în opinia inculpatului probele administrate în fața instanței nu confirmă învinuirea reținută în sarcină, trebuiesc avute în vedere dispozițiile art.63 alin.2 Cod de procedură penală, conform cărora valoarea probelor nu este dinainte stabilită.
Pe de altă parte, aprecierea probelor nu se face în mod singular, ci prin coroborare cu toate probele administrate, în cadrul unui proces de evaluare specific dezlegării fondului cauzei, avându-se în vedere inclusiv declarațiile date în cursul urmăririi penale și probele cu caracter științific.
În condițiile în care pedeapsa prevăzuta de lege o constituie închisoarea mai mare de 4 ani, apreciem că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidădin natura și gravitatea faptei săvârșite, prin care s-a adus atingere inviolabilității sexuale a persoanei, cu repercursiuni de durată în plan psihic, șirezonanța negativăpe care acest gen de fapt o produce în sânul colectivității.
Ținând seama de împrejurările despre care se susține că ar fi fost comise faptele, pe fondul consumului de alcool, profitând de fragilitatea victimei și situația specială în care aceasta se afla, în stare de recidivă postexecutorie, în prezența altui minor, prin lăsarea în libertatea a inculpatului s-ar produce un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, datorită inducerii ideii că organele judiciare nu dau dovadă de fermitate, prin adoptarea unor măsuri corespunzătoare, proporționale gravității faptelor săvârșite, iar potențiali infractori ar fi încurajați în comiterea de infracțiuni de o gravitate deosebită.
Prin urmare, văzând că durata arestării preventive se circumscrie în continuare unui termen rezonabil și în raport de faptul că în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a atrage schimbarea temeiurilor inițiale, instanța a menținut măsura arestării preventive, potrivit art.300 rap. la art.160 alin.3 Cod de procedură penală, urmând a respinge, totodată, cererea de revocare sau de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara ca nefondată.
Împotriva încheierii tribunalului, in termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârii si rejudecând să se dispună cercetarea sa în stare de libertate, întrucât a în prezent, cercetarea judecătorească se apropie de final, iar inculpatul deși recidivist, oferă garanții pentru prezentarea în fața instanței la termenele de judecată.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate in raport de criticile aduse și din oficiu, curtea constată că recursul inculpatului este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi analizate:
Potrivit art. 160/b alin. 1 cod pr. Penală, instanța de judecată in exercitarea atribuțiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea di temeinicia arestării preventive.
Conform alin. 3 al aceluiași articol " când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive ".
În cauză așa cum rezultă din hotărârea atacată, prima instanță a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept, respectiv art. 136 alin. 1, art. 143 si art. 148 lit. a și f cod pr. penală, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, subzistă, impunând in continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru administrarea de probatorii in scopul aflării adevărului.
Din probele administrate până în această fază procesuală există indicii temeinice si presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea in judecată, respectiv infracțiunea de viol pentru care, pedeapsa prevăzută de lege depășește 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică in raport de natura și gravitatea faptei, modalitatea comiterii, relațiile sociale încălcate.
Se constată că, lipsirea de libertate in continuare a inculpatului este conformă cu prevederile art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, fiind necesară pentru apărarea ordinii publice și pentru desfășurarea in bune condiții a procesului penal.
Ca atare, reținând că hotărârea recurată este legală si temeinică si in lipsa unor cauze de nulitate, curtea în baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 5 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. În baza art.309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./12.01.2009
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Adriana Ispas, Maria Uzună
