Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1/
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 6 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu -a în baza împuternicirii avocațiale nr. 271/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat -a având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și judecarea inculpatului în stare de libertate. Inculpatul a fost sincer pe tot parcursul procesului penal, a fost sincer, a recunoscut și regretat fapta comisă și a săvârșit fapta pe fondul consumului de alcool. Faptele sunt deosebit de grave însă victimele nu l-au plătit pe inculpat pentru munca depusă, iar el, care a făcut o școală ajutătoare de 6 ani și a avut numeroase internări în spitale de psihiatrie, a considerat că așa își poate face dreptate. Apreciază că discernământul inculpatului este abolit, deși actele medico legale spun că acesta a avut discernământ asupra faptei sale. Inculpatul are un domiciliu stabil în județul V și se va prezenta în fața instanței ori de câte ori va fi chemat.
Procurorul având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond, care este temeinică și legală. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, nu s-au modificat și nu au intervenit elemente noi care să justifice o altă măsură preventivă. Apreciază că, persoana inculpatului prezintă un pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura faptei comise, urmarea produsă, modalitatea de comitere a acesteia și împrejurările în care acesta a acționat.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. Este bolnav, iar victimele și-au bătut joc de el.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 6 ianuarie 2008, Tribunalul Constanța, în baza art. 3002Cod procedură penală coroborat cu art. 160 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 24.03.1981.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Jusitiție cu nr. 1558 /P/2007, din data de 1 aprilie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru comiterea a două infracțiuni de omor calificat și deosebit de grav prev.de art.174 - 175 lit.d - 176 lit.d cod penal și două infracțiuni de tâlhărie prev. de art.211 alin.21lit.b și c cod penal, toate cu aplic.art.33 lit.a cod penal
În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 17 octombrie 2007, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a lovit pe victima G cu un topor în cap, cauzându-i leziuni în urma cărora acesta a decedat, a învelit victima, a sustras din locuința acesteia două telefoane mobile, după care a părăsit locul faptei.
S-a mai reținut în sarcina inculpatului că la data de 2 noiembrie 2007, aflându-se la o de oi amplasată în apropierea municipiului P, unde victima era cioban, a aplicat acestuia multiple lovituri cu un topor în regiunea craniană, provocându-i leziuni care au condus la decesul victimei.
Prin încheierea nr. 145 din data de 08.11.2007 a Tribunalului Constanța, s-a dispus, în temeiul art.148 alin. 1 lit. f cod procedură penală luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Analizând actele și lucrările dosarului s-a considerat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art. 143 cod procedură penală și art. 148 cod procedură penală.
S-a apreciat că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, indicii care se regăsesc în probele aflate la dosarul de urmărire penală.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit.f cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, s-a apreciat că subzistă și la acest moment, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Acest pericol trebuie analizat nu numai prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, care, într-adevăr, se află la primul conflict cu legea penală, ci și raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute, infracțiuni contra vieții și patrimoniului persoanei.
Astfel cum s-a reținut prin actul de inculpare, infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului prezintă un grad sporit de pericol social, determinat de împrejurările și modalitățile concrete în care se arată că a acționat inculpatul, de urmările produse, de rezonanța socială și sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității.
Pe de altă parte, se reține că, deși au fost administrate probatorii privind învinuirea ce se aduce inculpatului prin actul de inculpare, în prezent considerăm că nu sunt motive care să justifice schimbarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive și nici motive care să justifice inexistența acestora.
Împotriva încheierii tribunalului, in termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârii si rejudecând să se dispună cercetarea sa în stare de libertate, întrucât a avut o conduită sinceră in cursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta reținută în sarcină prin actul de inculpare.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate in raport de criticile aduse și din oficiu, curtea constată că recursul inculpatului este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi analizate:
Potrivit art. 160/b alin. 1 cod prș. Penală, instanța de judecată in exercitarea atribuțiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea di temeinicia arestării preventive.
Conform alin. 3 al aceluiași articol " când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive ".
În cauză așa cum rezultă din hotărârea atacată, prima instanță a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept, respectiv art. 136 alin. 1, art. 143 si art. 148 lit. f cod pr. penală, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, subzistă, impunând in continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru administrarea de probatorii in scopul aflării adevărului.
Din probele administrate până în această fază procesuală există indicii temeinice si presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea in judecată, respectiv infracțiunea de omor deosebit de grav pentru care, pedeapsa prevăzută de lege depășește 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică in raport de natura și gravitatea faptei, modalitatea comiterii, urmarea produsă.
Se constată că, lipsirea de libertate in continuare a inculpatului este conformă cu prevederile art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, fiind necesară pentru apărarea ordinii publice și pentru desfășurarea in bune condiții a actului de justiție.
Ca atare, reținând că hotărârea recurată este legală si temeinică si in lipsa unor cauze de nulitate, curtea în baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 6 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu pentru av. -a se va plăti, potrivit art. 189 cod pr. penală, din fondurile
În baza art.309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./12.01.2009
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Adriana Ispas, Maria Uzună
