Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.9053/2/2009
2276/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1.349/
Ședința publică din data de 2 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat G împotriva Încheierii de ședință din data de 21.IX.2009 a Tribunalului Giurgiu - Secția penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales G, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.229.897/2009, la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, arată că încheierea de ședință este netemeinică, prin aprecierea că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, atâta timp cât, aflându-se în stare de ebrietate, a intrat în casa unor cunoscuți, de unde a luat din greșeală telefonul mobil, întrucât era similar cu al său, iar starea de recidivă a fost eronat reținută, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea sa în libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, deoarece, în mod temeinic, instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă atât din modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii de tâlhărie, și anume pe timp de noapte și prin sugrumarea părții vătămate, în vârstă de numai 13 ani, cât și din antecedența penală a inculpatului, cu precizarea că este prematur să se discute reținerea stării de recidivă, solicitând să se aibă în vedere inclusiv momentul procesual, în sensul că nu a debutat cercetarea judecătorească.
Recurentul-inculpat, personal, lasă la aprecierea Curții.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 21.IX.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu - Secția penală, în temeiul art.300/2, Cod procedură penală, raportat la art.160/b, alin.3, Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G, menținând starea de arest preventiv a acestuia.
În motivare, instanța de fond a arătat că există în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv cerințele prevăzute de art.148, alin.1, lit.f, Cod procedură penală, potrivit cărora pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, determinat de periculozitatea inculpatului, care a pătruns, pe timp de noapte, în locuința părții vătămate minoră -, în vârstă de 13 ani, pe care a sugrumat-o, starea de recidivă și atitudinea procesuală nesinceră.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, pentru netemeinicie.
În motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat a arătat că încheierea de ședință este netemeinică, prin aprecierea că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, atâta timp cât, aflându-se în stare de ebrietate, a intrat în casa unor cunoscuți, de unde a luat din greșeală telefonul mobil, întrucât era similar cu al său, iar starea de recidivă a fost eronat reținută.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea sa în libertate.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, Curtea reține că, prin Încheierea de ședință nr.5/12.II.2009 din Camera de Consiliu, din Dosarul nr-, Judecătoria Giurgiu - Secția penală a dispus, în temeiul art.143, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, lit.f, Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului, față de care a fost emis nr.11//12.II.2009, iar, prin Sentința penală nr.1.036/30.VII.2009, din Dosarul nr-, Judecătoria Giurgiu - Secția penală a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie, în variante agravate, prev. de art.211, alin.2, lit.b, alin.2/1, lit.c, Cod penal, și de violare de domiciliu, în variantă agravată, prev. de art.192, alin.2, Cod penal, cu menținerea stării de arest preventiv, reținând în sarcina sa că pe data de 10/11.II.2009, în jurul orei 22,00, aflat în stare de ebrietate, a pătruns, fără drept, în casa în care locuia partea vătămată minoră -, în vârstă de 13 ani, ai cărei părinți se aflau la serviciu, pe care, scoțând-o din șifonierul în care aceasta se ascunsese, de frică, a sugrumat-o până a adus-o în stare de inconștiență și a lovit-o cu pumnii în față, apoi i-a luat telefonul mobil.
Curtea apreciază că, deși este deficitar motivată, măsura menținerii stării de arest preventiv este legală și temeinică.
Având în vedere caracterul devolutiv nelimitat al recursului împotriva hotărârilor judecătorești nesupuse apelului, Curtea va face analiza cerinței prevăzută de art.143, alin.1, Cod procedură penală, la care instanța de fond nici măcar nu face referire, în sensul că există probe cu privire la comiterea faptelor penale reținute în sarcina inculpatului, respectiv raportul de expertiză medico-legală nr.53/E/11.II.2009, întocmit de Serviciul de Medicină Legală G, conform căruia partea vătămată prezintă urme de sugrumare și leziuni, a căror vindecare necesită un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale, declarațiile părții vătămate minoră, care a arătat că era singură, noaptea, în casa în care a intrat inculpatul, s-a ascuns, de frică, în șifonier, de unde acesta a scos-o, a sugrumat-o, lovind-o cu pumnul în față, luându-i telefonul mobil, procesele-verbale din data de 11.II.2009 de cercetare la fața locului, însoțite de planșe fotografice, care o înfățișează pe partea vătămată cu urme de sugrumare și cu o echimoză sub ochiul drept, declarațiile martorului, mama părții vătămate minoră -, care l-a văzut pe inculpat părăsind, în fugă, casa.
Curtea apreciază că, în mod corect, instanța de fond a stabilit că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.148, alin.1, lit.f, Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din datele personale ale inculpatului, care, deși are vârsta de 28 ani, a urmat cursurile a doar 8 clase primare și nu are vreo ocupație sau un loc de muncă, astfel că, pe fondul timpului liber în exces și al consumului de alcool, ar putea comite alte fapte de natură penală. Se impune precizarea că instanța de apel a reținut starea de recidivă postexecutorie, cu toate că instanța de fond a înlăturat-o, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor penale, ca efect al reabilitării de drept, ori această clarificare a situației antecedenței penale prezintă relevanță asupra măsurii de prevenție, și, nicidecum, asupra încadrării juridice a faptelor penale, după cum, în mod greșit, a înțeles MINISTERUL PUBLIC, în concluziile sale din dezbaterea recursului. De asemenea, atitudinea procesuală nesinceră, menționată de instanța de apel, nu dovedește periculozitatea inculpatului față de societate, ci constituie un criteriu general de individualizare a pedepsei închisorii, evident după stabilirea vinovăției
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat recurentul-inculpat G împotriva Încheierii de ședință din data de 21.IX.2009 a Tribunalului Giurgiu - Secția penală, din Dosarul nr-, pe care, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 21.IX.2009 a Tribunalului Giurgiu - Secția penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red. și dact.: jud.
Trib.G-Secția penală: /.
2 ex.
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Magdalena Iordache, Daniela
