Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 10/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.10
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Mihai
- - -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 02 noiembrie 1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care, în baza art.300/2 rap.la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv față de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale nr.7662/2007.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, luând legătura cu inculpatul arestat,arată că acesta nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul parchetului arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, critică încheierea atacată pentru nelegalitate, considerând că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece are o situație familială grea, soția și cei doi copii ai săi locuiesc într-o cameră neîncălzită, este singurul întreținător al familiei și apreciază că acesta poate fi judecat în stare de libertate.
Solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri, pentru a da posibilitatea inculpatului să-și ajute familia.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, apreciind că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării acesteia, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret
- 2 -
pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura infracțiunilor, modalitatea de comitere și gravitatea acestora.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, întrucât nu a intrat în curtea părții vătămate și nu a injuriat pe nimeni, fiind arestat pe nedrept, solicitând judecarea sa în stare de libertate pentru a avea posibilitatea de a-și ajuta familia care are nevoie de sprijinul său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din data de 21 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Dâmbovița, în baza art.300/2 Cod procedură penală, rap.la art.160/b Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului -.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a apreciat că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii în raport de împrejurarea că acesta a fost trimis în judecată pentru o infracțiune pedepsită de lege cu închisoarea într-un cuantum mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. S-a mai constatat că la momentul luării măsurii arestării preventive s-a ținut cont și de dispozițiile art.136 alin.ultim Cod procedură penală, cu privire la necesitatea bunei desfășurări a procesului penal, dar și de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac a arătat inculpatul că solicită ca în continuare să fie cercetat în stare de libertate, deoarece situația materială a familiei sale este deosebit de grea, precizând că soția și cei doi copii ai săi locuiesc într-o cameră neîncălzită, iar anterior luării față de el a acestei măsuri era singurul întreținător al acestora.
De asemenea, a mai precizat inculpatul că nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, el neintrând în curtea părții vătămate, neinsultând nicio persoană, motiv pentru care apreciază că a fost arestat pe nedrept.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor invocate cât și sub toate aspectele conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată, așa cum se va arăta în continuare:
Așa cum se poate constata, inculpatul a criticat măsura arestării preventive atât pentru motive de nelegalitate cât și sub aspectul temeiniciei.
Privitor la legalitatea măsurii arestării preventive se constată că această măsură dispusă prin încheierea din 29 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr- a Judecătoriei Pucioasaa rămas definitivă prin încheierea nr.18/2007 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Dâmbovița. De la acea dată și până în această fază a apelului în care se află procesul unde este inculpat pentru comiterea unei infracțiuni prev.de art.192 alin.2 Cod penal și a uneia prev.de art.321 alin.1 Cod penal, indiciile și probele menționate și de către
- 3 -
art.143 Cod procedură penală, nu au fost modificate prin probatoriile solicitate în apărare de către inculpat.
Apreciază astfel Curtea, că subzistă în continuare aceleași probe și indicii temeinice din care să rezulte presupunerea că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, cu atât mai mult cu cât Judecătoria Pucioasa prin sentința penală nr.192/2007 apelată de către inculpat l-a condamnat pentru comiterea acestora.
Referitor la necesitatea menținerii măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de apel a apreciat că se impune această soluție, ținând cont de faptul că inculpatul este o persoană predispusă la comiterea unor fapte penale, având în vedere că anterior cauzei penale de față a mai fost condamnat definitiv atât pentru comiterea unei infracțiuni de violare de domiciliu cât și pentru comiterea unei alte infracțiuni cu violență.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că se impune respingerea recursului ca nefondat în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 02 noiembrie 1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 80 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 40 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului d e Justiție în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 07 ianuarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Mihai
Grefier
Red.TF
Tehnored.EV
4 ex./09.01.2008
dos.f- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Mihai
