Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 101/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 101/
Ședința publică de la 22 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat in examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și judecarea inculpatului în stare de libertate. Solicită să se constate că, măsura arestării preventive a depășit termenul rezonabil, inculpatul fiind arestat din februarie 2007, iar această măsură nu trebuie să se transforme in executarea pedepsei. Temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, sunt fundamental schimbate, martorii au fost audiați in cauză iar din declarațiile lor rezultă că s-a aplicat o singură lovitură de cuțit care a condus la decesul victimei, iar cuțitul s-a aflat in permanență la inculpatul. Inculpatul nu a cunoscut in mașină despre faptul că avea un cuțit asupra lui. Inculpatul l-a oprit pe să aplice și a doua lovitură de cuțit. Apreciază că in sarcina inculpatului nu se poate retine săvârșirea infracțiunii de omor in forma autoratului, pentru că acesta nu a avut nici o acțiune, nici directă și nici indirectă. Inculpatul este o persoană bine integrată in societate și, in condițiile in care instanța va înlocui măsura arestării preventive inculpatul se va supune tuturor măsurilor stabilite de instanță. Inculpatul va avea o bună conduită procesuală și in societate. Se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Procurorul având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond, care este legală și temeinică. Apreciază că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Solicită să se constate că, instanța de fond in mod corect a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, având in vedere gravitatea faptei comise, vârsta victimei si rezonanța socială a faptei comise.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său. Nu a știut că avea un cuțit. Nu a greșit cu nimic. Va respecta obligațiile care vor fi impuse de instanță.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 20 februarie 2008, Tribunalul Constanța, a menținut măsura arestării preventive față de inculpații - fiul lui și, născut la data de 17.03.1983, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, și - fiul lui și, născut la data de 22.04.1973, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, în baza art.3002pr. penală în referire la art.160 al.3c.pr.penală.
Au fost respinse ca nefondate cererile formulate de inculpații și prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în baza art.139 al.1 pr. penală.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Constantaa reținut următoarele:
La data de 24 aprilie 2007 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- rechizitoriul întocmit sub nr. 330/P/2007 din 24.04.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța - secția de urmărire penală prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 rap. la art.175 lit.i) pen. - pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 rap. la art.-175 lit.i) pen. și - pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și de violare de domiciliu prev. de art.174 rap. la art.175 lit.i) pen. și de art.192 al.1,2 pen.ambele cu aplic.art.33 lit.a) pen.
Măsura arestării preventive s-a dispus față de inculpații, și prin încheierea de ședință nr.27/26.02.2007 a Tribunalului Constanța (dosar nr- ).
a) Potrivit art.300 ind.2 pr.pen. în referire la art.160 al.3 pr. penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
În acest stadiu procesual deși cercetarea judecătorească se află aproape de finalizare, și a trecut o perioadă de timp apreciabilă de la data luării măsurii, se constată că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă față de inculpații și subzistă, și se impune în continuare privarea de libertate acestor inculpați.
Se reține că la dosar continuă să existe indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 al.1 pr.pen.în referire la art.681pr.pen. în referire la art.5 pct.1 lit.c) CEDO ale comiterii infracțiunii de omor calificat privind victima
Justificarea menținerii măsurii arestării preventive presupune existența unor probe sau indicii temeinice că s-ar fi săvârșit o infracțiune,iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că faptele care implică bănuieli nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin cu cele care presupun condamnarea.
Rămâne incident și în acest moment procesual cazul de arestare preventivă prevăzut de art-148 al.1 lit.f) pr.pen.și anume pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de omor calificat este exclusiv închisoarea mai mare de patru ani (conform art.136 al.6 pr.pen.) și la dosar sunt în continuare probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților și ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, măsura arestării preventive fiind legitimă prin amenințarea directă a ordinii publice, astfel că cele două condiții prevăzute de acest text de lege sunt întrunite cumulativ,
Acest pericol potențial continuă să fie exprimat de natura și gravitatea deosebită a faptei comise asupra victimei, vizând suprimarea vieții acestuia,valoare supremă,urmările iremediabile cauzate,împrejurările concrete în care s-ar fi acționat, (pe timp de noapte,la ore târzii, într-un loc public, prin folosirea unui cuțit cu anumite dimensiuni și caracteristici, leziunile cauzate victimei care au condus la deces,), rezonanța socială negativă a faptei, starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni de o gravitate deosebită, ce a condus la moartea unei persoane foarte tinere, sunt cercetate și judecate în stare de libertate și că s-ar minimaliza în acest fel însemnătatea cercetărilor întreprinse.
Totodată, este necesară și apărarea ordinii publice,a drepturilor și libertăților cetățenilor,desfășurarea în bune condiții a procesului penal,prin respectarea scopului pentru care s-a dispus această măsură de excepție astfel cum este prevăzut de art.136 al.1 pr.pen. protejarea unui interes public având o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării cauzei cu inculpații în stare de libertate.
Pentru aceste considerente,se impune în continuare restricționarea în continuare a dreptului fundamental la libertate.
b) - Pentru motivele menținerii arestării, cererea formulată de către inculpații și de, prin apărător, întemeiată în mod expres pe dispozițiile art.139 al.1 pr.pen. prin care s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, este nefondată.
Împotriva hotărârii, in termen legal, inculpatul a declarat recurs, motivând că măsura arestării preventive a depășit termenul rezonabil, iar temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, sunt schimbate, necunoscând că inculpatul avea un cuțit asupra lui.
Criticile formulate de recurentul sunt neîntemeiate.
Potrivit art.160 Cod proc.penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de liberate, arestarea preventivă se menține.
Din probele administrate până în acest moment, inclusiv pe parcursul cercetării judecătorești, rezultă presupunerea rezonabilă că recurentul inculpat a participat la fapta penală pentru care a fost trimis în judecată, neschimbându-se temeiurile arestării și urmând ca la soluționarea în fond să se stabilească contribuția si încadrarea juridică a fiecăruia dintre participanți.
Atât raportul de constatare medico-legală nr. 121/2/23.04.2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală C se reține că moartea victimei a fost din cauza plăgii înțepate tăiate profunde ambele coapse, cât și revenirile unora dintre martori cu privire la persoana care avea cuțitul, nu demonstrează în mod izolat și absolut activitatea infracțională a unei singure persoane, respectiv neimplicarea celor recurentului inculpat.
Față de complexitatea cauzei, dată de natura infracțiunii ce face obiectul judecății, de necesitatea stabilirii participației sau neparticipației fiecăruia dintre cei trei acuzați, de conduita agresivă a inculpatului față de martora, durata scursă de la momentul arestării, de aproximativ 1 an, nu a dus la atenuarea amenințării ordinei publice, privarea de libertate continuând să fie legitimă.
În concluzie, nefiind vreun caz de nulitate a hotărârii, recursul este nefondat și, în baza art. 38515pct.1 lit."b" Cod proc.penală, va fi respins.
În baza art.192 alin.2 Cod proc.penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 60 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
In baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală;
Obligă recurentul la 60 lei cheltuieli judiciare statului.
Face aplicarea art. 309 alin. ultim cod pr. penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./25.02.2008
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Maria Uzună, Lucia Dragomir
