Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 102/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 102/
Ședința publică de la 22 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat in examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință din 19 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul având ca obiect înlocuire măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales și avocat ales in baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul C.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Procurorul având cuvântul critică încheierea pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, pentru nelegalitate si netemeinicie. Consideră că, există contradicție intre considerente si dispozitivul hotărârii. Tribunalul Constanta și-a întemeiat soluția pe declarația martorului cu identitate audiat in cauză, insă acesta nu a fost audiat cu respectarea disp. art. 86 (1) și art. 86 (2), întrucât, in cuprinsul declarației se arată că a fost audiat in ședință publică și nu rezultă din încheierea de ședință că acesta a fost audiat cu respectarea dispozițiilor legale. In raport de gravitatea faptei, se impune menținerea arestării preventive.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat si menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond, care este temeinică si legală. Apreciază că, au fost respectate dispozițiile art. 139 cod pr. penală, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului s-au schimbat. Declarațiile date arată clar că nu mai poate fi vorba de menținerea stării de arest pentru că nu se mai mențin temeiurile. Martorul cu identitate a declarat altceva, in contradicție cu probele administrate până in prezent, astfel încât acestea au devenit nesigure. Curtea Europeană a statuat in cauza Tomassi contra Franței că, timpul scurs de la arestare, nu mai este suficient pentru menținerea arestării.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat si menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond, care este temeinică si legală. Solicită să se constate că intre considerente si dispozitiv nu există contradicții, temeiurile s-au schimbat. De la bun început a existat un dubiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor. Depoziția martorului sub acoperire de la urmărirea penală, a condus la arestare insă acesta, in instanță a arătat că in mod direct el nu a perceput nimic cu privire la faptă. Consideră că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică si există dubii că inculpatul ar fi autorul infracțiunii de omor.
Procurorul având cuvântul in replică, arată că, hotărârea fondului nu cuprinde justificarea modalității de audiere a martorului cu identitate.
Intimatul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său. Solicită judecarea in libertate, are doi copii minori.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 19 februarie 2008, TRIBUNALUL CONSTANȚA, a admis cererea formulată de inculpatul prin apărător.
În baza art. 139 alin. 1.proc.pen. a înlocuit măsura arestării preventive luata față de inculpatul-, cu măsura obligării sale de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 1451.proc.pen.
Pe durata obligării de a nu părăsi localitatea inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
- se va prezenta la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- se va prezenta la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- nu își va schimba locuința fără încuviințarea instanței;
- nu va deține, nu va folosi și nu va purta nici o categorie de arme.
-nu se va apropia de martorii citați in cauza.
În baza art. 139 alin. 2 Cod procedură penală,
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 26 din 06.04.2007 emis de Tribunalul Constanța, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
S-a atras atenția inculpatului că încălcarea, cu rea-credință, a obligațiilor impuse va atrage luarea măsurii arestării preventive, la sesizarea organului de poliție.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă și nu mai pot fundamenta si justifica eficient restrângerea dreptului la libertate individuala a acestuia.
Deși in cauza există indicii cu privire la săvârșirea de către inculpat a faptei descrise în actul de sesizare a instanței si fapta pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, însă perioadă în care inculpatul a fost arestat preventiv în cauză - începutul lunii aprilie 2007, în raport de datele cauzei, de împrejurările in care se retine a fi fost comisa, de materialul probator administrat până la acest moment procesual, de persoana acestuia - tinde să devină nerezonabilă.
Totodată, rezonanța socială a faptei - unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret - s-a estompat odată cu trecerea timpului, motiv pentru care se impune înlocuirea arestării preventive cu o măsură mai blândă, adecvate persoanei inculpatului la acest moment procesual.
Ținând seama si de particularitățile cauzei s-a apreciat ca in cauza sunt satisfăcute cerințele art. 139 alin 1 cod. proc. penala.
Totodată s-a avut in vedere că cercetarea judecătoreasca nu a putut fi definitivata din motive obiective, datorate lipsei martorilor (a martorului cu identitate protejata care a fost audiat abia la termenul din 1502 2008,si care a revenit asupra declarațiilor sale din cursul urmăririi penale si a martorului cheie pentru care s-a emis mandat de aducere cu însoțitor pentru mai multe termene si nu a putut fi identificat.
In condițiile in care s-a constatat ca cercetarea judecătoreasca întâmpina greutăți obiective in a fi finalizata, s-a apreciat ca in acest stadiu, se impune admiterea cererii formulate de inculpat, mai ales că, urmare a admiterii acestor cereri inculpatul va trebui sa se supună unor obligații dintre cele prevăzute de art. 145 alin 2 cod proc. penala. ceea ce impune o supraveghere riguroasa si poate oferii o garanție suplimentara pentru buna desfășurare procesului penal si va impune inculpatului adoptarea unei conduite pozitive si pasive in raport de ceilalți participanți in procesul penal.
Pentru toate aceste considerente s-a apreciat că la acest moment procesual că măsura arestării este disproporționata in raport de scopul urmărit, - înlocuirea cu alta măsura preventiva si anume obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu,satisface scopul prevăzut de art. 136 alin 1 cod proc. penala, ținând seama si de persoana inculpatului care este la primul conflict cu legea penala, este singurul întreținător al familiei sale.
Mai mult potrivit art. 5 par 3. din Convenția Europeana a Drepturilor Omului orice persoana arestata sau deținuta, în condițiile prevăzute de paragraful 1.lit c) din prezentul articol are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberata în cursul procedurii.
Pentru ca arestarea preventiva a unei persoane sa fie conforma cu prevederile art. 5 din Convenție este necesar ca durata acesteia sa fie rezonabila; astfel, daca pentru luarea măsurii arestării preventive a unei persoane, raportat la gravitatea infracțiunii, era suficient sa existe o suspiciune rezonabila in sensul ca inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, după trecerea unei perioade de timp aceste temeiuri nu mai sunt suficiente pentru justificarea menținerii măsurii privative de libertate ( a se vedea in acest sens cauza Jecius Lituania ), fiind necesar sa fie evidențiate temeiuri noi; redevine prioritara regula judecării persoanei in stare de libertate in condițiile art. 5 par. 3 lit. c din Convenție.
Ori in cauza de fata se observa că in ce îl privește pe inculpatul cercetarea judecătoreasca este avansata, inculpatul a fost audiat, a arătat ca a lovit victima peste corp,nu in zone vitale,in fata grajdului si nu in alta parte acesta este privat de libertate din data de 06.04.2007 cu o durata de 11 luni astfel încât,se poate aprecia s-a diminuat rezonanta sociala negativa raportat la fapta pentru care este judecat inculpatul si întrucât nu exista temeiuri noi care sa impună concluzia ca se menține starea de tulburare in comunitate, având în vedere ca rezonanta negativa s-a diminuat, instanța apreciază ca s-au schimbat temeiurile care au justificat inițial luarea si ulterior menținerea măsurii arestării preventive.
Împotriva aceste încheieri, in termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Se invocă cazul de casare, prev. de art. 385/9 pct. 9 cod pr. penală, potrivit căruia, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.
Se susține că, Tribunalul Constanta și-a întemeiat soluția pe declarația martorului cu identitate audiat in cauză, insă acesta nu a fost audiat cu respectarea disp. art. 86 (1) și art. 86 (2), întrucât, in cuprinsul declarației se arată că a fost audiat in ședință publică și nu rezultă din încheierea de ședință că acesta a fost audiat cu respectarea dispozițiilor legale.
La Curtea de Apel Constanta cauza a fost înregistrată sub același număr.
Verificând legalitatea si temeinicia încheierii recurate, atât in raport cu criticile aduse cât si din oficiu, curtea constată că, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis in judecată in stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i cod penal.
In conformitate cu disp. art. 300/2 cod pr. penală, in cauzele in care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice in cursul judecății legalitatea si temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160/b din același cod.
Articolul 160/b cod pr. penală, stipulează că, in cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinica arestării preventive, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată in libertate a inculpatului.
Potrivit art. 139 alin. 1 cod pr. penală, măsura preventivă luată, se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Curtea consideră că, in mod corect instanța de fond a admis cererea inculpatului si a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Critica Parchetului in sensul că intre considerente si dispozitivul încheierii există contradicție, este nefondată.
Verificând încheierea atacată, prima instanță a reținut că, temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă s-au schimbat si că nu au apărut elemente care să justifice menținerea arestării atât timp cât cercetarea judecătorească este avansată si rezonanța socială a faptei s-a mai diminuat.
Intr-adevăr in speță, cercetarea judecătorească la fond este intr-un stadiu avansat, au fost audiați inculpatul, martorii si există mijloace de probă din care rezultă elemente de natură a convinge instanța că, pericolul pentru ordinea publică nu mai este același cu cel avut in vedere la luarea măsurii arestării preventive, că rezonanta socială a faptei s-a mai estompat si că, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, se justifică.
Pentru aceste considerente, Curtea in baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală, va respinge ca nefondat recursul declarat Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință din 19 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul.
Face aplicarea art. 309 alin. ultim cod pr. penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./26.02.2008
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Maria Uzună, Lucia Dragomir
