Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.103/2009
Ședința publică din 27 iulie 2009
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Sanda
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații și împotriva încheierii penale pronunțată în data de 22 iulie 2009 de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți și, în stare de arest, asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul inculpaților recurenți și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune cercetarea acestora în stare de libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În susținere învederează că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta inculpații nu a fost dovedit în cauză. Mai arată că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar zădărnici aflarea adevărului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor inculpaților ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată.
Învederează că existența unei hotărâri de condamnare a inculpaților constituie un motiv temeinic de menținere a măsurii arestării preventive a acestora.
Inculpatul având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Prin încheierea din 22 iulie 2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Hunedoaraa respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul.
In baza art. 160/b și art. 300/2 Cod pr.penală a dispus menținerea arestării preventivă a inculpaților:
1., fiul lui - și, născut la 09.07.1991 în T, județul T, CNP -, cetățean român, fără ocupație, studii 9 clase, cu antecedente penale, domiciliat în T,-, județul T și reședința H,-,.27,.2,.51, județ H, în prezent deținut în Penitenciarul A și
2., fiul lui și, născut la 16.04.1989 în H, județ H, CNP -, cetățean român, fără ocupație, studii 9 clase, fără antecedente penale, domiciliat în H, bd. - nr.120, - 1,.D,.l,.55, județ H, în prezent deținut în Penitenciarul
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 127/2009 a Judecătoriei Hunedoara inculpații și au fost condamnați la pedepse rezultante de 5 ani închisoare, menținându-se starea de arest preventiv a acestora în baza art. 350 al.l Cod pr. Penală, iar inculpata la 1,6 ani închisoare, cu aplicarea disp.art.81 și 110 Cp.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și.
La Tribunalul Hunedoara, cauza fiind înregistrată în data de 17 iulie 2009 și repartizată aleatoriu în sistem ECRIS stabilindu-se prim termen de judecată la data de 03 septembrie 2009.
Instanța a reținut că prin sentința penală nr. 127/2009 a Judecătoriei Hunedoaras -a pronunțat o soluție cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, și că menținerea măsurii arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal iar arestarea preventivă a inculpaților nu a depășit o durată rezonabilă, fiind arestați de la 14.04.2008 la 18.06.2008 și de la 07.05.2009 inculpatul, iar inculpatul de la 07.05.2009.
De asemenea instanța a apreciat că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, că există o hotărâre de condamnare nedefinitivă pronunțată de o instanță competentă, ceea ce poate constitui temei pentru menținerea arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile CEDO în materie;
Totodată s-a motivat că probele administrate până în această fază nu au relevat împrejurări esențiale care să ducă la concluzia că au dispărut temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpaților, respectiv limita de pedeapsă pentru faptele de care sunt învinuiți, pericolul concret pentru ordinea publică dedus din împrejurările în care au fost comise faptele, urmarea produsă ce constă în valoarea ridicată a prejudiciului recuperat parțial, precum și starea de minoritate a inculpaților și.
Pentru aceleași considerente, instanța a apreciat că nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în privința cererii formulată de inculpatul.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații solicitând casarea încheierii penale și judecarea lor în stare de libertate, ori în subsidiar luarea față de ei a unei măsuri neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
În dezvoltarea motivelor de recurs au susținut că în cauză nu a fost dovedit pericolul concret pe care inculpații l-ar reprezenta pentru ordinea publică și nici faptul că lăsarea lor în libertate ar zădărnici aflarea adevărului.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și în limitele prevăzute de art.385 indice 9 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de apel a reținut că existența unei hotărâri de condamnare în primă instanță constituie un temei puternic pentru a fundamenta presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemenea legea prevede pentru infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații pedepse cu închisoarea mai mari de 4 ani, iar aceștia au fost condamnați în primă instanță la pedepse rezultante cu închisoarea de 5 ani.
În cea ce privește pericolul social concret acesta subzistă și în prezent și este determinate atât de modalitatea în care se presupune că au fost săvârșite faptele și de prejudiciu produs cât și de conduita inculpaților - antecedentele penale în privința inculpatului precum și faptul că inculpații nu au nici o ocupație.
În ceea ce privește durat rezonabilă a măsurii arestării preventive aceasta nu a fost depășită în raport cu complexitatea cauzei și stadiul procesual al acesteia.
În consecință în mod corect instanța de apel a apreciat că nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării preventive a arestării cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Față de cele ce preced în temeiul art. 385 indice 15 alin 1 pct1 litera b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefundat recursul inculpaților.
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii penale pronunțată în data de 22 iulie 2009 de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr-.
Obligă pe numiții recurenți la plata sumei de câte 180 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de câte 100 lei, pentru fiacre recurent inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 27.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored. TC/2ex/30.07.2009
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Alina Lodoabă, Sanda
