Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 456/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 456/2009
Ședința publică din 27 iulie 2009
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Sanda
Grefier:
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 22 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara secția penală în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți, și, în stare de arest, asistați de avocat, apărător ales precum și inculpații recurenți și, în stare de arest, asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Se prezintă interpretul de limbă, pentru asistarea inculpaților, - de naționalitate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorii inculpaților recurenți și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpaților, și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se revoca măsura arestării preventive și a se dispune cercetarea acestora în stare de libertate.
În motivarea recursurilor învederează că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, neexistând nici temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
Precizează că nu s-a dovedit că ar exista riscul ca inculpații să se sustragă procesului penal, ori să comită noi infracțiuni.
Învederează că inculpații nu posedă antecedente penale, au domiciliul stabil în România, astfel că se pot prezenta la instanță ori de câte ori sunt solicitați.
Sub aspectul probațiunii arată că martorii au fost audiați, neexistând astfel posibilitatea alterării probațiunii, iar participația inculpaților a fost lămurită. Părțile vătămate, respectiv persoanele de etnie nu se mai află pe teritoriul României.
Precizează totodată că în cauză a fost finalizată urmărirea penală, fiind întocmit rechizitoriu și sesizată instanța, stabilindu-se termen de judecată în data de 9 septembrie 2009 la Tribunalul Hunedoara.
Mai arată că în prezent inculpații nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În susținerea celor de mai sus depune practică judiciară respectiv decizia penală nr.41/A/2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția penal cauze cu Minori și de Familie, precum și decizia penală nr. 2044/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul penal nr. 1792/2005.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații recurenți și învederează că achiesează la concluziile apărătorului ales al celorlalți inculpați, admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se revoca măsura arestării preventive și a se dispune cercetarea acestora în stare de libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive o altă măsură prev. de art.145 Cod procedură penală.
Învederează că pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpații trebuie să fie dovedit și nu prezumat.
În cauză nu s-a putut stabili legătura dintre activitățile celor 5 inculpați respectiv constituirea și aderarea acestora la un grup infracțional. Precizează că urmărirea penală a fost finalizată, astfel că în cauză nu există riscul zădărnicirii aflării adevărului și nici a influențării martorilor sau experților.
Reprezentantul - Serviciul Teritorial Alba Iulia solicită respingerea recursurilor inculpaților și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată.
Învederează că în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, iar înlocuirea acestei măsuri nu se justifică nici raportat la atitudinea inculpaților care nu recunosc faptele.
Mai precizează că în cauză se află și elemente de extraneitate astfel că există riscul ca aceștia odată puși în libertate să părăsească teritoriul României.
Sub aspectul activității infracționale precizează că sunt indicii și probe că inculpații dețineau atribuții bine stabilite.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, prin interpretul de limbă d-na, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, prin interpretul de limbă d-na solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
În deliberare, constată că prin încheierea penală din 22 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara secția penală în dosar penal nr-, în baza art.160/b al.3 Cod procedură penală și art.300/1 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpaților:
1., fiul lui și -, născut la data de 02.06.1966, în B, jud.B, cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, fără copii, domiciliat în O,-,.l, jud.B, posesor al CI seria - nr.-, CNP -, aflat în Arestul Poliției municipiului D;
2., fiul lui și, născut la data de 01.10.1969 în comuna, jud.V, cetățean român, studii școala profesională, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în sat Botârlău, comuna, jud.V, posesor al CI seria - nr.-, CNP -, fără antecedente penale, aflat în Arestul Poliției municipiului.D;
3., fiul lui și, născut la data de 17.11.1968, în, Republica Turcia, cetățean, studii 8 clase, căsătorit, trei copii, domiciliat în B,-, -.2,.ll, sector 3 CNP -, posesor al cărții de rezidență seria - nr.00868, aflat în Arestul Poliției municipiului.D;
4., fiul lui și, născut la data de 03.01.1965, în, Republica Turcia, domiciliat în sat, loc.. Turcia, necăsătorit, cetățean, CNP -, aflat în Arestul Poliției municipiului.D;
5. -, fiul lui și, născut la data de 07.10.1984 în C, jud.C, cetățean român, studii medii, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, domiciliat în L,-, -l,.3,. 16, jud.A, posesor al CI seria - nr.-, CNP -, fără antecedente penale, aflat în Arestul Poliției municipiului
S-au respins cererile formulate de inculpații și privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
S-au respins cererile formulate de inculpații și privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, respectiv România.
În baza art.196 Cod proc.pen. rap.la art.7 al.3 din Legea 178/1997 s-a stabilit suma de 416,64 lei reprezentând plata onorariului cuvenit interpretului de limba, dl. R, desemnat pentru inculpații și, sumă care va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul, în sumă de 100 lei, va fi achitat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Hunedoara reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Potrivit art. 300/1 alin. pr.pen. după înregistrarea dosarului la instanță,în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest,instanța
este datoare să verifice din oficiu,în cameră de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform art.3 al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
In cauza de față, respectiv în cauza ce formează obiectul dosarului nr- inculpații au fost trimiși în judecată,în stare de arest preventiv pentru că sunt indicii temeinice că au constituit un grup infracțional organizat și că ar fi comis infracțiunea de trafic de imigranți.
Prin încheierea nr. 21/2009 a Tribunalului Hunedoara, în dosar nr- s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpaților, și, formulată de DIICOT- Teritorial Hunedoara, pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de 30 mai 2009 și până la data de 27 iunie 2009, considerându-se că sunt suficiente date care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele prevăzute de legea penală, în cuprinsul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 și că, în raport de modul complex de concepere a activității infracționale și de valorile sociale încălcate lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social pentru ordinea publică.
În cauză sunt întrunite dispozițiile art. 143. proc. penală, întrucât, din actele și probele dosarului declarațiile martorilor, procesele verbale ale investigatorilor sub acoperire și colaboratorilor interceptările telefonice și înregistrările audio-video în mediul ambiental,rezultă indubitabil implicarea imigranților în traficul de imigranți. De asemenea, în ceea ce privește existența unui grup infracțional la care inculpații ar fi aderat sau pe care l-ar fi sprijinit s-a apreciat că indiciile existente până în acest moment sunt pertinente.
S-a mai precizat că în dosar nu a început cercetarea judecătorească, astfel în cauză nu au intervenit elemente noi care să conducă la o altă concluzie decât cea a menținerii măsurii arestării preventive.
În acest context, arestarea preventivă a inculpaților se circumscrie exigențelor art. 143.pr.pen.,respectiv existența indiciilor temeinice și probelor că aceștia au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.
De altfel, pentru faptele pentru care sunt acuzați inculpații pedeapsa prevăzută de lege e mai mare de 4 ani și având în vedere gravitatea acuzelor ce planează asupra acestora,precum și persoana inculpaților,care nu au manifestat sinceritate pe parcursul urmăririi penale s-a apreciat că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Față de datele ce caracterizează persoana inculpaților și de gravitatea faptelor pentru care sunt trimiși în judecată, menținerea arestării preventive a inculpaților s-a apreciat că este oportună și pentru desfășurarea procesului penal în bune condiții, inculpații neprezentând garanții suficiente că se vor prezenta la proces și există riscul ca aceștia să comită noi fapte penale.
Susținerile invocate de inculpați că nu au comis actele materiale reținute în sarcina lor nu sunt de natură a conduce la judecarea în stare de libertate, având în vedere faptul că, în faza de urmărire penală sunt indicii din care rezultă presupunerea că ar fi comis faptele reținute iar, existența vinovăției ori a nevinovăției se stabilește doar odată cu soluționarea definitivă și pe fond a prezentei cauze.
Față de aceste considerente s-a apreciat că detenția provizorie a inculpaților rămâne legitimă și sub aspectul termenului rezonabil, menținerea arestării preventive corespunzând exigențelor art. 5 CEDO și art.148 lit. f pr.pen.
Împotriva încheierii au declarat recurs în termenul legal prev. de art.141 Cod procedură penală inculpații, și, aducându-i critici pentru netemeinicie, arătând că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au justificat luarea măsurii, raportat la momentul procedural în care se află, fiind sesizată instanța cu rechizitoriu.
În apărare, inculpații invocă și aspecte ce țin de conduita lor socială adecvată, anterior acuzațiilor aduse prin prezentul act de sesizare.
În plus se arată faptul că nu există riscul împiedicării administrării justiției sau a săvârșirii unor alte infracțiuni, în condițiile în care ar fi puși în libertate.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 (3) Cod procedură penală Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
1. Instanța fondului a dispus menținerea măsurii arestării preventive a celor 5 inculpați în considerarea dispozițiilor art.160/b al.3 Cod procedură penală, apreciind în mod corect că temeiurile care au justificat luarea măsurii subzistă și în continuare.
2. Curtea arată că procedura supusă verificării este o procedură specială (art.300/1) și care impune instanței ca la primirea dosarului să verifice înainte de continuarea oricăror proceduri dacă starea de detenție inculpaților este legală.
3. Curtea constată că în acest moment procesual, Tribunalul realizează o verificare în baza actelor înaintate și care reprezintă actul de sesizare al instanței, formându-și convingere doar asupra legitimității detenției provizorii.
4. Ca atare, Curtea reține că până în acest moment procedural, temeiurile care au justificat luarea măsurii nu au încetat și nici nu au suferit modificări. 5. Curtea arată că după începerea cercetării judecătorești, în funcție de evoluția probațiunii și de stadiul procedurilor, inculpații vor fi în măsură să fie puși în libertate, conform art.5 CEDO, în condițiile în care circumstanțele o permit.
6.Curtea precizează, raportat la apărările formulate în cauză, vizând riscul ca inculpații să se sustragă procesului penal, ori să comită infracțiuni, că acestea nu reprezintă temeiurile esențiale ale detenției provizorii, această privare de libertate circumscriindu-se temeiului prev. art.148 lit.f Cod procedură penală.
7. Curtea nu faptul că menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților este impusă și de rațiuni de economie și utilitate procedurală, pentru a se asigura desfășurarea în condiții optime a cercetării judecătorești, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o cauză complexă, ce impune administrarea unui probatoriu amplu.
8. Curtea subliniază că în această fază a procedurilor, necesitatea ocrotirii unui interes de ordin public primează protejării interesului privat al inculpaților, iar menținerea măsurii este indispensabilă pe baza circumstanțelor (gravitatea și natura faptelor, urmările produse, numărul mare al persoanelor traficate, repercusiunile avute asupra vieții acestora, elementele de extraneitate invocate în cauză, extinderea fenomenului infracțional de acest gen pe teritoriul României etc.).
9.Vizând înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, Curtea reține că aceasta a fost analizată și considerată insuficientă în acest moment pentru protejarea interesului general care impune detenția, neputând fi supusă unor garanții certe care să asigure desfășurarea optimă a procedurilor.
10. Față de cele ce preced, Curtea conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile inculpaților, cu consecința obligării lor la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 22 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara secția penală în dosar penal nr-.
În baza art.192 al.2 Cod proecdură penală obligă pe inculpați să plătească statului suma de câte 80 lei - inculpații, și și câte 180 lei inculpații, din care câte 180 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților.
Onorariul interpretului de limbă, desemnat pentru inculpații, în cuantum de 470,4 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/29.07.2009
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Alina Lodoabă, Sanda
