Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 103/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 103/2010
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Ștefan Făt
Grefier - -
DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, A și împotriva încheierii penale din 27 ianuarie 2010 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat în substituirea avocatului ales, inculpatul recurent, aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, inculpatul recurent, aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat în substituirea avocatului ales, inculpatul recurent aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales și inculpatul recurent, aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales. Se prezintă avocat - apărător desemnat din oficiu inculpatul recurent lipsă
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocat depune la dosar motive de recurs.
Nefiind cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător ales al inculpaților recurenți, și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpaților de îndată în libertate, argumentând că aceștia nu prezintă pericol public, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă în prezent. În susținerea recursului arată că singurele probe de la dosar sunt procesele verbale încheiate de investigatorii sub acoperire, acestea necoroborându-se cu vreo altă probă. Învederează instanței că inculpații au avut vânzări de droguri doar către colaboratori și nu și către alte persoane.
Referitor la împrejurarea că inculpații și au fost condamnați în alt dosar pentru fapte similare, precizează că acestora li s-a aplicat o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării, iar acest aspect nu este un motiv suficient pentru a se impune în continuare menținerea stării de arest.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Avocat, în susținerea recursului declarat de inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În susținerea recursului, arată că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nuci nu au intervenit temeiuri noi care să justifice privarea inculpatului de libertate.
Din actele dosarului nu reiese că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, și, solicită a nu se face confuzie între pericolul social al faptei și pericolul concret pentru ordinea publică a individului. Singura apreciere a pericolului pentru ordinea publică, făcută de instanța de fond, este doar cu privire la gravitatea faptelor și împrejurările comiterii acestora.
În ce privește traficul de droguri, precizează că este vorba de un singur act material și acesta este probat doar cu procesul verbal al investigatorului sub acoperire, care, dacă nu este probat cu alte elemente nu poate constitui probă la dosar.
Față de împrejurarea că dosarul se află în cursul judecății, pericolul pentru ordinea publică trebuie raportat la persoana inculpatului, care nu este cunoscut ca fiind traficant de droguri, în prezenta cauză i se reține traficarea unui singur gram, nu are antecedente penale și este arestat deja de 4 luni, continuarea judecății se poate face și cu inculpatul în stare de libertate, ori, pentru buna desfășurare a procesului penal se poate aplica o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate.
Avocat în susținerea recursului declarat de inculpatul solicită admiterea acestuia, casarea încheierii penale atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului în libertate, argumentând că la dosar nu există nicio probă care să-l incrimineze pe inculpat decât procesul verbal întocmit de investigatorul sub acoperire, nu există interceptări telefonice sau vreo declarație în care să se facă vorbire de el. Învederează instanței că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent A, avocat - solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința puneri inculpatului în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu există niciuna din dispozițiile imperative ale art. 148 Cod pr. pen. Mai mult, inculpatul a cooperat cu organele de cercetare penală, nu a încercat să se sustragă și nici să zădărnicească aflarea adevărului, iar la dosar nu sunt suficiente probe din care să rezulte săvârșirea faptei de către inculpat.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul DIICOT solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, întrucât subzistă și în prezent temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă faptele comise, precizând că au fost făcute la nenumăratele insistențe ale investigatorului sub acoperire și solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea prezentului recurs.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- din data de 27.01.2010 s-a dispus, în baza art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b Cod pr. pen. menținerea arestării preventive a inculpaților:
1. - zis "", fiul lui - și, născut la 26.05.1986 în D, jud. H, domiciliat în,-, jud. H, CNP -, aflat în Penitenciarul Aiud;
2. -, fiul lui - și, născut la 19.05.1988 în D, jud. H, domiciliat în D, Al.,.48,.3,.2,.50, jud. H, CNP -, aflat în Penitenciarul Aiud;
3. -, fiul lui și, născut la data de 13.05.1981 în D, jud. H, domiciliat în D, Al.,.81,.1,.3,.15, jud. H, CNP -, aflat în Penitenciarul Aiud;
4., fiul lui și, născut la data de 11.11.1989 în Orăștie, jud. H, domiciliat în Orăștie,-, jud. H, CNP -, aflat în Penitenciarul Aiud;
5. -A, fiul lui și, născut la 20.02.1986 în D, jud. H, domiciliat în D, str. -,.29,.2,.1,.27, jud. H, fără forme legale în D, Al.,.52,.1,.27, jud. H, CNP -, în prezent internat în Spitalul Penitenciar Jilava (secția pneumoftiziologie I);
6. -, fiul lui - și, născut la 13.02.1989 în H, domiciliat în H, Al., nr.8,.8,. C,.65, jud. H, CNP -, aflat în Penitenciarul Aiud.
Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpații, A și.
Au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, și
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 46 din 20 octombrie 2009, s-a dispus arestarea preventivă a în baza art. 143, art.148 al.1 lit. f și art.1491 Cod proc. penală a inculpaților:
1.;
2. -;
3.;
În baza art.143, art.148 al.1 lit. d și f și art.1491 Cod proc. penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:
4. -;
5. -,
pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de 20 octombrie 2009 și până la data de 17 noiembrie 2009.
În baza art.143, art.148 al.1 lit. a, d și f și art.1491 Cod proc. penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului:
6., pe o durată de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Arestarea preventivă a celor șase inculpați a fost prelungită prin încheierea penală nr. 50 din 10.11.2009, prelungire care expira în 17.11.2009 pentru inculpații, A, și în 18.11.2009 pentru inculpatul.
Prin încheierea penală din data de 14.12.2009 măsura preventivă a inculpaților, A, și a fost menținută conform art. 160 rap. la art. 300/1 Cpp.
Conform prevederilor art. 148 lit. a, d, f Cpp măsura arestării preventive poate fi luata daca sunt întrunite condițiile prevăzute in art. 143 și exista vreunul dintre următoarele cazuri:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecata, ori exista date ca va încerca sa fuga sau sa se sustragă in orice mod de la urmărirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei;
d) inculpatul a săvârșit cu intenție o noua infracțiune;
f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lăsarea sa in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publica.
S-a reținut că temeiurile avute în vedere la data arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent, iar pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților. unui nou termen de judecată a fost determinată de absența justificată cu documente medicale a avocatului și a inculpatului
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, instanța a reținut că acesta nu trebuie probat prin administrarea unor anumite dovezi, ci poate fi dedus din împrejurările comiterii faptelor, consecințele negative ale acestora, precum și din gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, gravitate care rezidă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor - 3 -15 ani, din starea de minoritate a unei persoane implicate în dosar.
În ceea ce îi privește pe inculpații, și s-a constatat că aceștia au mai fost cercetați și condamnați în primă instanță nedefinitiv, tot pentru același gen de infracțiuni. Astfel, inculpatul a mai fost trimis în judecată tot pentru infracțiuni legate de droguri, fiind condamnat nedefinitiv de Tribunalul Hunedoara la 2 închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, prin sentința penală nr. 303/17.11.2009.
Inculpatul a mai fost trimis în judecată tot pentru infracțiuni legate de droguri, iar Tribunalul Hunedoaral -a condamnat la 1,6 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000. Pedeapsa nefiind definitivă.
Inculpatul a mai fost trimis în judecată tot pentru infracțiuni legate de droguri, iar Tribunalul Hunedoaral -a condamnat la 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000. Pedeapsa nu este definitivă.
În cazul inculpatului s-a reținut că are o condamnare de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de 180 alin. 2. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a pen. art. 221 alin. 1. pen. cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În cazul inculpatului A instanța reține că este învinuit de mai multe fapte decât ceilalți inculpați.
În cazul inculpatului instanța a constatat că asupra sa planează mai multe acuzații, dintre care acuzația de a fi oferit droguri unei minore relevă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Susținerile inculpaților că au recunoscut faptele, că au colaborat cu organele de anchetă și că se vor prezenta la toate termenele de judecată nu justifică revocarea arestării preventive și cercetarea inculpaților în stare de libertate.
În speță, s-a reținut că există în continuare temeiurile prevăzute de art. 148 al. 1 lit. a, și f Cod proc. penală, subzistând ipotezele privind posibilitatea ca inculpatul să se sustragă de la judecată precum și condiția pedepsei închisorii mai mare de 4 ani și a probelor că lăsarea în libertate a celor șase inculpați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, este incident cazul prev. de art. 148 lit. a Cpp în cazul inculpaților, și, condamnați nedefinitiv în dosarul nr- pentru același gen de infracțiuni.
Condiția existenței probelor că lăsarea în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică este dedusă din modalitatea în care a fost concepută activitatea infracțională pentru care sunt trimiși în judecată inculpații, unii dintre ei fiind acuzați că au perseverat în activități infracționale legate de droguri chiar în timp ce erau cercetați într-un alt dosar pentru fapte similare și din faptul că inculpații au implicat și o altă persoană minoră în astfel de activități.
Susținerile apărătorilor inculpaților referitoare la sinceritatea acestora, la necesitatea de a-și rezolva situațiile familiale sau profesionale, la împrejurarea că este vorba de o cantitate nesemnificativă de droguri au relevanță cu ocazia judecării cauzei în fond, și nu înlătură presupunerea că nu mai subzistă condiția pericolului pentru ordinea publică.
Aceleași considerente expuse mai sus, exclud posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpaților, A și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara sau a revocării arestării preventive solicitată de inculpații, și
Instanța a apreciat, în considerarea celor expuse mai sus, că menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, A, și este necesară în continuare în vederea bunei desfășurări a procesului penal, conform prevederilor art. 136 Cod proc. penală, având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare al inculpaților trimiși în judecată și că arestarea preventivă a acestora nu a depășit o durată rezonabilă. Nu este depășit termenul rezonabil din perspectiva prevederilor art. 5 par. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ținând seama de persistența motivelor de a-i suspecta pe inculpați că au comis fapte antisociale, necesitatea de a preveni repetarea faptelor și necesitatea de contracara riscul sustragerii de la judecată a inculpaților și de necesitatea administrării probațiunii complexe.
Având în vedere considerentele expuse mai sus și prevederile art. 160/b și art. 300/2 Cod proc. penală, dar și pentru considerente de eficiență și utilitate procedurală, tribunalul a constatat că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, A, și.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive au declarat recurs, A și.
Recursurile au fost declarate în termen.
În motivarea recursurilor inculpații au criticat încheierea atacată, arătând că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În susținerea recursurilor, inculpații au adus argumente referitoare la sinceritatea acestora, la necesitatea de a-și rezolva situațiile familiale sau profesionale, precum și la împrejurarea că este vorba de o cantitate nesemnificativă de droguri, iar vânzările au fost făcute doar către investigatorii sub acoperire.
Deoarece prezentele recursuri nu sunt limitate la motivele de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 Cod pr. pen. instanța va examina, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurenți, întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen.
Din această perspectivă, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța va reține că recursurile sunt nefondate, din următoarele considerente:
Potrivit art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 Cod pr. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive și, când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere menținerea arestării preventive.
În speță, din actele dosarului rezultă că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv faptele pentru care au fost trimiși inculpații în judecată fiind o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat de perseverența infracțională și riscul de recidivare a inculpaților, și, care au fost condamnați în primă instanță pentru trafic de droguri.
Împrejurarea că inculpatul are o condamnare de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, iar fapta de care este acuzat în prezenta cauză a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, evidențiază riscul de recidivă al inculpatului.
Inculpatul este acuzat de trafic de droguri de mare risc, precum și de oferirea de droguri pentru consum unei minore, împrejurări care evidențiază pericolul concret pentru ordinea publică, reliefat de drogurile de mare risc și de instigarea altor persoane la consum de droguri. Cantitatea de droguri, respectiv 1 gr. nu este de natură a justifica punerea în libertate a inculpatului, având în vedere că drogul este de mare risc.
Pericolul social concret determinat de lăsarea în libertate a inculpatului A este evidențiat de numărul de 23 de doze de rezină de cannabis, pregătite pentru vânzare, fapt care constituie un pericol real pentru sănătatea publică.
Durata arestării preventive este rezonabilă, ținând seama de complexitatea cauzei și de diligența organelor judiciare, inculpații aflându-se în detenție provizorie de aproximativ trei luni.
Circumstanțele privind situația familială și școlară invocate de inculpați nu constituie un motiv suficient pentru punerea în libertate a inculpaților, acestea urmând a fi valorificate în cursul procesului penal.
Întrucât se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, legal și temeinic Tribunalul Hunedoaraa menținut arestarea preventivă, dând eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod pr. pen. urmărindu-se a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Având în vedere că din examinarea cauzei nu rezultă nici existența unui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen., instanța va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, A și împotriva încheierii penale din 27 ianuarie 2010 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă pe inculpații, și să plătească statului suma de câte 80 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Obligă pe inculpatul A să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red. LC
Tehnored. FB 2 ex/02.02.2010
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Monica Farcaș, Ștefan Făt
