Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1036/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR. 6301/2/2009
1658/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1036/
Ședința publică din data de 15 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian
JUDECĂTOR
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 4 iunie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.023.184/13.VII.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că încheierea de ședință prin care instanța de fond a dispus menținerea stării de arest preventiv este netemeinică, întrucât nu există probe că, în libertate, inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică, având în vedere faptul că s-a predat benevol organului de poliție și avea un loc de muncă stabil, de asemenea, nu există date că ar impieta asupra aflării adevărului sau că ar săvârși noi fapte prevăzute de legea penală, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică, în cauză subzistând temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Recurentul-inculpat, personal, arată că, pe data de 24.III.2009, a fost dus la Înalta Curte de Casație și Justiție, care nu i-a prelungit mandatul și a fost ținut fără mandat timp de 7 zile, motiv pentru care a formulat acest recurs. Precizează că familia sa locuia în satul Fitionești, comuna Fitionești, județ V, iar în prezent locuiește în localitatea P, însă nu cunoaște adresa.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în temeiul art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea măsurii arestări preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul astfel invocat, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat - în mod corect - asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept - art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală - care au determinat arestarea inițială a inculpatului, la data de 3 martie 2008, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestuia.
Astfel, probatoriul cauzei - ce a servit deja la pronunțarea în primă instanță a unei hotărâri de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 20 de ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav, în stare de recidivă, prevăzută de art.174 - art.176 lit.b Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, conform Sentinței penale nr.1532/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală - justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către acesta a infracțiunii respective, pe care chiar inculpatul, prin declarațiile sale a recunoscut-
Totodată, Curtea constată ca fiind de actualitate și la acest moment procesual pericolul la care ar fi expusă comunitatea unde a fost comisă această faptă în cazul punerii în libertate a inculpatului.
În acest sens, Curtea reține că săvârșirea unor fapte care au implicat folosirea violenței fizice, asupra a două persoane ( și ), pe fondul consumului de alcool, însă doar ca urmare a unor neînțelegeri cu privire la anumite sume de bani, vizând zone vitale și totodată, suferințele fizice extreme la care a fost supusă victima, prin expunerea acesteia la temperaturi înalte (care au determinat și decesul), conturează, mai presus de orice îndoială, periculozitatea socială sporită a înseși persoanei inculpatului recurent, aspecte la care se adaugă și faptul că acesta nu se află la prima abatere de la legea penală.
În același context, Curtea reține și nivelul scăzut de școlarizare (3 clase) și în lipsa unui domiciliu stabil, pe fondul unei situații materiale precare - inculpatul neavând nici ocupație și nici loc de muncă, îl expune unui risc major de săvârșire, chiar în viitorul apropiat, a unor fapte similare cu cele ce fac obiectul judecății, ordinea publică fiind astfel serios amenințată.
În aceste condiții, este corectă aprecierea că, prin lăsarea în libertate a inculpatului recurent, comunitatea ar resimți un sentiment puternic de insecuritate, justificându-se astfel menținerea lui în continuare în stare de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât hotărârea de condamnare a acestuia la pedeapsa anterior menționată a fost casată pe aspecte procedurale.
Susținerile inculpatului, cu privire la neacoperirea unei perioade de arest, este de observat că, prin decizia penală nr.33/2009 acestei Curți, o dată cu soluționarea apelurilor, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția, la zi și, oricum pe acest aspect recursul apare ca fiind practic fără obiect.
Curtea mai constată că durata arestării preventive a inculpatului nu depășește limitele unui termen rezonabil, reținând sub acest aspect că procesul a parcurs deja un prim ciclu procesual, în prezent aflându-se în rejudecarea fondului.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpatul.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În majoritate:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare statului, din care suma 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
OPINIE SEPARATĂ
A JUDECĂTORULUI
Constat că, fiind învestită cu judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat -, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a dispus, prin Încheierea de ședință din data de 30.III.2009, din Dosarul nr-, menținerea stării de arest preventiv a recurentului-inculpat, iar pe data de 27.IV.2009 a admis recursul formulat de recurentul-inculpat, a casat decizia penală și sentința penală, cu trimiterea cauzei, spre rejudecarea fondului, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București, după care, prin Încheierea de ședință din data de 1.VI.2009, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, dispunând menținerea stării de arest preventiv a recurentului-inculpat.
Ca atare, având în vedere aceste elemente, constat că termenul de 60 de zile, prevăzut de art.160/b, alin.1, Cod procedură penală, înlăuntrul căruia trebuia verificată legalitatea și temeinicia arestării preventive, s-a împlinit pe data de 28.2009. În această situație, Înalta Curte de Casație și Justiție, omițând ca pe data de 27.IV.2009, prin decizia penală de casare, cu trimitere, spre rejudecare, la fond, să se pronunțe asupra stării de arest preventiv, ar fi trebuit să redacteze hotărârea judecătorească în timp util, înainte de data de 28.2009, pentru ca instanța de fond, la rejudecare, să poată verifica, în termenul procedural, starea de arest preventiv. Constatând, tardiv, această situație, Înalta Curte de Casație și Justiție a încercat să-și îndrepte greșeala, prin comiterea unei alte nelegalități, mult mai gravă decât prima omisiune, prin întocmirea unei încheieri de ședință pe data de 1.VI.2009, prin urmare după o perioadă de 4 zile de la data încetării de drept a măsurii arestului preventiv, prin care îndreaptă așa-numita eroare materială, în sensul menținerii stării de arest preventiv în mod retroactiv. Ori, omisiunea menținerii arestului preventiv nu constituie, nicidecum, o simplă eroare materială, ci un motiv în căile de atac, iar arestul preventiv nu poate fi menținut retroactiv, ci numai pentru un anumit termen viitor, care curge de la data la care măsura luării, prelungirii sau menținerii a fost dispusă.
În aceste condiții, este evident faptul că instanța de fond, reînvestită pe data de 4.VI.2009 inclusiv cu verificarea arestului preventiv, trebuia, mai întâi, să rețină în considerente această situație de fapt, pe care a trecut-o sub tăcere, iar, mai apoi, să constate că măsura arestului preventiv a încetat de drept încă din data de 28.2009. Ca atare, măsura menținerii arestului preventiv, dispusă de instanța de fond, încalcă, în mod grav, dispozițiile procedurale.
În consecință, apreciez că soluția legală și temeinică este următoarea:
În temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul formulat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 4.VI.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea de ședință recurată și, rejudecând pe fond:
În temeiul art.140, alin.1, litera a, Cod procedură penală, constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului -.
În temeiul art.140, alin.3, Cod procedură penală, dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea nr.54//3.III.2008, emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în Dosarul nr-, dacă nu este arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.VII.2009.
JUDECĂTOR,
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Viorel Adrian
