Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 104/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 104/2009
Ședința publică de la 10 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 06.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, aflat în stare de arest și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
În motivarea recursului, inculpatul arată că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, învederând că scopul prevăzut de art. 136 Cpp poate fi atins prin această măsură și având în vedere și vârsta fragedă a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, existența unei hotărâri de condamnare în primă instanță fiind un temei suficient pentru menținerea măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată la data de 06.08.2009 în dosarul nr- Tribunalul Alba - Secția penală a dispus, în temeiul art. 300 ind. 2.pr.pen. menținerea stării de arest a inculpatului, deținut în Penitenciarul Aiud.
A fost respinsă cererea formulată de inculpat, de revocare a măsurii arestării preventive, precum și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Cheltuielile judiciare avansate au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul, investit cu soluționarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 95/16.06.2009 a Judecătoriei Alba Iulia, a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
S-a reținut că din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
S-a apreciat totodată că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de neliniște și insecuritate în rândul societății civile, datorită împrejurării că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate sporită sunt cercetate în stare de libertate.
Mai mult, s-a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică decurge și din faptul că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat anterior tot pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat.
Având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au schimbat, astfel cum prevede art. 139.pr.pen. Tribunalul a reținut sunt neîntemeiate cererile formulate de inculpat privind revocarea, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Față de cele expuse, în temeiul art. 300 ind. 2.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând lăsarea sa în libertate, deoarece nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
În mod corect Tribunalul a constatat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și justifică în continuarea privarea de libertate a acestuia.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică, prezentat de lăsarea în libertate a inculpatului, decurge din modalitatea comiterii faptelor, caracterul repetat al actelor materiale de furt, atragerea unui minor în câmpul infracțional, respectiv antecedentele penale ale inculpatului, condamnat anterior pentru fapte similare.
Aceste elemente justifică presupunerea că ordinea publică ar fi realmente amenințată dacă s-ar proceda la lăsarea în libertate a inculpatului, existând pericolul repetării unor asemenea fapte, fiind îndeplinite astfel condițiile stipulate de art. 148 lit. f pr.pen.
Mai mult, Curtea reține că menținerea măsurii este justificată și prin prisma prevederilor art. 5 CEDO, față de inculpat fiind adoptată o hotărâre, chiar nedefinitivă, de condamnare pentru faptele care au determinat arestarea.
Reținând totodată că menținerea stării de arest a inculpatului corespunde scopului reglementat de art. 136.pr.pen. fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, Curtea constată că nu se impune înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, astfel cum a solicitat inculpatul prin intermediul apărătorului.
Față de considerentele expuse, apreciind că Tribunalul a adoptat o soluție legală și temeinică, criticile aduse de inculpat fiind nefondate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge recursul declarat în cauză, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 06.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 180 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile în favoarea Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.08.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Semnează președintele completului semnează președintele completului
- - - -
Grefier,
Red.
Dact. /2 ex./17.08.2009
. C și
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Marius Aurel Motolea, Alina