Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 106
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 9 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nimineț Ștefan judecător
- - - - judecător
- - judecător
A - grefier
Ministerul Public:PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - BIROUL TERITORIAL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-inculpat, împotriva încheierii din data de 05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat - apărător ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat - apărător ales, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Bacău, întrucât în acest moment nu mai există temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, participarea lui în acest dosar fiind întinsă pe o perioadă de 3 săptămâni, faptul că au fost audiați martorii propuși de inculpat, nu are antecedente penale, consideră că poate fi judecat în stare de libertate și a se lua măsura de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul nu s-a ocupat cu traficul de droguri, participarea lui pe toată durata este scurtă și cu totul accidentală.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respingerea recursului, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalului Bacău ca fiind temeinică și legală, întrucât în continuare subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii. Măsura este necesară și pentru continuarea cercetării judecătorești, existând în continuare pericolul social pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat, solicită judecarea în stare de libertate și să se aibă în vedere participarea sa accidentală.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin încheierea din 5.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosar nr-, în temeiul art. 3002raportat la art. 160 al. 3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Tribunalul, verificând legalitatea și temeinicia măsurii preventive luată cu privire la inculpații, și, a constatat că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale respectiv art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, reținându-se în cauză că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată, vinovăția și sancțiunea penală ce s-ar putea aplica urmând a fi stabilită, după administrarea tuturor probatoriilor și cu ocazia deliberării.
Din datele dosarului rezultă că inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri și asociere pentru comiterea unor astfel de infracțiuni, fapte sancționate de textele de lege incriminatoare cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpaților în libertate, acesta rezultă - așa cum de altfel s-a reținut și cu ocazia arestării preventive a inculpaților - din natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care au fost cercetați, perioada îndelungată în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională, amploarea fenomenului infracțional cu un pronunțat caracter transfrontalier precum și din modul în care se reține organizarea și premeditarea faptelor deduse judecății.
Aceste aspecte analizate mai sus, reprezintă particularități ale cauzei, de care, instanța nu putut face abstracție atunci când a apreciat caracterul duratei rezonabile a privării de libertate în sensul prevăzut de art. 5 paragraf 3 din CEDO.
Conform art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr. 30/1994 și prin prisma prevederilor art. 20 raportat la art. 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă a săvârșit o infracțiune, fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la soluționarea definitivă a cauzei.
Ori, raportat la probele existente la dosar și la cele administrate până în acest moment al procesului penal, s-a constatat că termenul rezonabil al privării de libertate nu a fost depășit, menținerea inculpaților în arest preventiv fiind justificată.
Toate aceste aspecte coroborate au condus la concluzia că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru a se asigura protecția colectivității în contextul în care infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată sunt apreciate ca având un grad sporit de pericol public.
Rezultă că temeiurile care au impus privarea de libertate a inculpaților subzistă, de la data arestării și până în prezent neintervenind motive noi care să fi condus la înlăturarea acestora.
Așa fiind instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive cu privire la cei trei inculpați, potrivit art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii penale mai sus menționate a declarat în termen legal recurs inculpatul, fără a arăta în scris motivele cererii de recurs.
Analizând încheierea penală recurată sub aspectul motivelor din oficiu, conform art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea de Apel reține următoarele:
Din datele dosarului rezultă că inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri și asociere pentru comiterea unor astfel de infracțiuni, fapte sancționate de textele de lege incriminatoare cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpaților în libertate, rezultă, așa cum s-a reținut și cu ocazia arestării preventive a inculpaților, din natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care au fost cercetați, perioada îndelungată în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională, amploarea fenomenului infracțional cu un pronunțat caracter transfrontalier precum și din modul în care se reține organizarea și premeditarea faptelor deduse judecății.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă și din gradul însăși de pericol social al unor infracțiuni săvârșite.
Referitor la condiția conformității dreptului intern cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, trebuie observat că dispozițiile art.143 al.3 Cod procedură penală " să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală " se constată că aceste dispoziții sunt echivalente cu cele din 5 & 1 c) din Convenție, respectiv " motive verosomile ".
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile Convenției și a practicii CEDO rezultă că luarea măsurii arestului preventiv este conformă și cu aceste dispoziții.
Temeiurile care au determinat arestarea inițială subzistă și acestea impun în continuare privarea de libertate.
Există date și indicii temeinice până în acest stadiu al procesului penal că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare și probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din momentul pronunțării încheierii, prin care s-a menținut starea de arest a recurentului inculpat nu au apărut elemente noi care să conducă la concluzia că temeiurile care au dus la arestarea preventivă ar fi încetat, astfel încât, pentru considerentele de mai sus, în temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Constată că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2009 în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nimineț Ștefan, Grosu Valerica Niculina, Adrian
GREFIER,
Red.înch. -
Red.-
Tehnored. - - 2 ex.
10.02.2009
Președinte:Nimineț ȘtefanJudecători:Nimineț Ștefan, Grosu Valerica Niculina, Adrian
