Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 103
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 9 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nimineț Ștefan judecător
- - - - judecător
- - judecător
- grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-inculpat, împotriva încheierii din data de 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat - din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Neamț și punerea acestuia în libertate. Din actele dosarului și din probele administrate nu rezultă pericolul social concret pentru ordinea publică. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă și nu se mai impune menținerea măsurii în continuare. Pentru asistența din oficiu, solicită plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat respingerea recursului, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalului Neamț ca fiind temeinică și legală. Față de gravitatea faptelor comise, de pericolul concret pentru ordinea publică și întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, pune concluzii de menținere a stării de arest.
Recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, fiind nevinovat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 4.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în temeiul art.3002raportat C.P.P. la art.160 C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin sentința penală nr. 683 din 12.12.2008 a Judecătoriei Roman, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 27. 01. 1970 în comuna, jud. N cu același domiciliu, în satul, cetățean român, studii 2 clase, căsătorit, 2 copii minori, recidivist postexecutoriu, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, la2 ( doi) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penal s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 8. 04. 2008, până la zi.
În baza art. 112 lit. f cu aplic. art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea cuțitului cu din lemn în lungime de 13 cm și lama de 23 cm depus la camera de corpuri delicte a Poliției Municipiului R, în baza dovezii seria -, nr. -.
Pentru pronunțarea sentinței, în baza analizării lucrărilor și probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea faptei de vătămare corporală gravă comisă în seara zilei de 29 martie 2008, părții vătămate, după ce inculpatul a pătruns în curtea acestuia din satul, com, reținând și o culpă concurentă în sarcina părții vătămate în declanșarea conflictului, însă cu consecințe numai în stabilirea răspunderii civile delictuale.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, cauza fiind înregistrată în apel, la această instanță cu nr- din 27.01.2009.
Din oficiu, în cadrul dispozițiilor art. 300/2 Cod procedură penală, instanța legal fiind sesizată cu apelul inculpatului, a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, prima instanță reținând că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv fiind reținut preventiv în seara zilei de 8. 04. 2008 și arestat preventiv din 9. 04. 2008, astfel că la pronunțarea sentinței a menținut măsura arestării preventive și a făcut aplicarea dispozițiilor prev. art. 88 Cod penal privind computarea din pedeapsa ce aplicată, durata reținerii și arestării preventive, începând cu 8. 04. 2008, la zi.
Constatând situația de fapt care se reține prin considerentele sentinței, în baza probelor administrate în urmărirea penală și cercetarea judecătorească, rezultă că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, și respectiv menținerea acestei măsuri în judecata în primă instanță, se mențin în continuare, atât în ce privește reținerea infracțiunii de vătămare corporală, cât și pericolul public concret dedus din faptul că, anterior, inculpatul a mai comis o infracțiune deosebit de gravă, tot prin violență, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani, închisoare, prin sentința penală nr. 11/30. 05. 1990 Tribunalului Neamț, definitivă, iar în comiterea faptei care face obiectul cauzei, a folosit un cuțit cu dimensiuni mari cu care a lovit-o pe partea vătămată.
Susținerile formulate în apărarea inculpatului, privind poziția sa procesuală sinceră și faptul că a avut un comportament pozitiv în perioada ulterioară condamnării sale prin sentința penală nr. 11 din 30.05.1990, nu sunt de natură să infirme temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului în această cauză, așa cum au fost analizate anterior.
Împotriva încheierii penale mai sus menționate a declarat în termen legal recurs inculpatul, fără a arăta în scris motivele cererii.
Analizând încheierea penală recurată, din oficiu, în temeiul art.3859al.3 Cod procedură penală Curtea de Apel reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 683 din 12.12.2008 a Judecătoriei Roman, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 27. 01. 1970 în comuna, jud. N cu același domiciliu, în satul, cetățean român, studii 2 clase, căsătorit, 2 copii minori, recidivist postexecutoriu, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, la2 ( doi) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penal s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 8. 04. 2008, până la zi.
În baza art. 112 lit. f cu aplic. art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea cuțitului cu din lemn în lungime de 13 cm și lama de 23 cm depus la camera de corpuri delicte a Poliției Municipiului R, în baza dovezii seria -, nr. -.
Pentru pronunțarea sentinței, în baza analizării lucrărilor și probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea faptei de vătămare corporală gravă comisă în seara zilei de 29 martie 2008, părții vătămate, după ce inculpatul a pătruns în curtea acestuia din satul, com, reținând și o culpă concurentă în sarcina părții vătămate în declanșarea conflictului, însă cu consecințe numai în stabilirea răspunderii civile delictuale.
Probele administrate în cauză, concretizează date certe privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de vătămare corporală.
Temeiurile avute în vedere de instanță la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală în sensul că din datele existente rezultă că a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudență sa că, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă și din gradul însăși de pericol social al unor infracțiuni săvârșite.
Referitor la condiția conformității dreptului intern cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, trebuie observat că dispozițiile art.143 al.3 Cod procedură penală " să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală " se constată că aceste dispoziții sunt echivalente cu cele din 5&1 c) din Convenție, respectiv " motive verosomile ".
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile Convenției și a practicii CEDO rezultă că luarea măsurii arestului preventiv este conformă și cu aceste dispoziții.
Temeiurile care au determinat arestarea inițială subzistă și acestea impun în continuare privarea de libertate.
Există date și indicii temeinice până în acest stadiu al procesului penal că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare și probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din momentul pronunțării sentinței, prin care s-a menținut starea de arest a recurentului inculpat nu au apărut elemente noi care să conducă la concluzia că temeiurile care au dus la arestarea preventivă ar fi încetat, astfel încât, pentru considerentele de mai sus, în temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat.
În conformitate ci dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 04.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile speciale a reprezentând onorariu avocat oficiu.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2009, în prezența inculpatului arestat.
PREEȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nimineț Ștefan, Grosu Valerica Niculina, Adrian
GREFIER,
Red.înch. - /
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
10.02.2009
Președinte:Nimineț ȘtefanJudecători:Nimineț Ștefan, Grosu Valerica Niculina, Adrian
