Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 107/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 107/
Ședința publică din 29 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de inculpata împotriva încheierii penale pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 13.01.2010 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpata-recurentă, în stare de arest, asistată de avocat ales din cadrul Baroului
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatei recurente, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, respingerea propunerii parchetului. Consideră că la dosar nu există indicii cu privire la faptul că infracțiunea de omor ar fi fost săvârșită de inculpată, din raportul rezultând doar faptul că decesul victimei a fost cauzat de lovitura prin înjunghiere, nu și faptul că inculpata este cea care ar fi lovit victima. Mai precizează că faptul că inculpata ar fi vinovată de săvârșirea infracțiunii de omor ar rezulta doar din declarația inculpatului, care, însă, în declarația dată s-a autoincriminat. Totodată, arată că la dosar se află concluziile raportului testului poligraf, test solicitat de către inculpatul, concluzii care denotă caracterul disimulat al acestui inculpat.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat considerând că încheierea atacată este temeinică și legală, în mod corect Tribunalul Timiș reținând că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că există indicii cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat. Mai precizează că din declarațiile coinculpatului și din materialul probator administrat rezultă că inculpata a fost la locul și momentul săvârșirii faptei. Totodată, consideră că infracțiunea săvârșită prezintă pericol real pentru ordinea publică, iar lăsarea în libertate a inculpatei ar spori neîncrederea opiniei publice în actul de justiție.
Inculpata-recurentă, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din data de 13.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate cererile formulate de avocații inculpaților, având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b alin.3 C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpaților:, fiul lui - și, născut la data de 26.04.1989 în municipiul B, județul H, CNP - -, domiciliat în comuna B de C, sat, nr.186, jud. H și, fiica lui și, născută la data de 25.04.1989 în orașul I, județul A, CNP - -, domiciliată în orașul I,-, județul, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timiș, având a se pronunța cu privire la arestarea preventivă a inculpaților, a constatat că temeiurile care au impus luarea acestor măsuri nu s-au modificat, astfel încât se impune menținerea acesteia.
S-a apreciat că la dosar există probe că inculpații ar fi putut săvârșiri fapta de care sunt acuzați și cercetarea lor în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Raportat la modul de săvârșire a faptei respectiv faptul că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat loviturilor de cuțit care i-au atins inima; decesul victimei a avut loc în camera de cămin închiriată de cei doi inculpați; victima a fost dezmembrată și s-a încercat transportarea cadavrului de la locul în care a survenit decesul; ambii inculpați au fost prezenți în camera în care a avut loc decesul victimei, Tribunalul Timișa apreciat că subzistă pericolul concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, tribunalul a menținut starea de arest a inculpaților și a respins ca nefondate cererile formulate de avocații inculpaților, având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva încheierii penale din 13.01.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs inculpata recurentă, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 28.01.2010, sub nr-.Recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, potrivit art.3859al.3 p Cod Penal Curtea reține următoarele:
În cauză sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpata a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpata și-a desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptelor reținute în sarcina acesteia.
Astfel, Tribunalul a reținut în mod corect atât pericolul social al faptelor săvârșite (omor și profanare de morminte), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatei (față de modul de operare - victima a fost dezmembrată și s-a încercat transportarea cadavrului de la locul decesului,inculpata fiind prezentă în camera de cămin unde a avut loc decesul victimei).
Vor fi înlăturate susținerile inculpatei privind vinovăția celuilalt coinculpat, deoarece aceste aspecte vor fi analizate cu ocazia soluționării acțiunii penale.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatei de a fi cercetată în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Potrivit dispozițiilor art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispoziții legale îndeplinite în cauză.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul judecății, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpata recurentă împotriva încheierii penale din 13.01.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpata recurentă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpata recurentă împotriva încheierii penale din 13.01.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpata recurentă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. I:-29.01.2010
Tehnored. - 29.01.2010
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Constantin Costea, Florin
