Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1074/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 6989/2/2009
1778/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 1074
Ședința publică din data de 23 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: G
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 08.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat - personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegație la dosar nr. -/20.07.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentul-inculpat - solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 08.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-, casarea încheierii și judecarea inculpatului în stare de liberate, având în vedere că a regretat și recunoscut fapta.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și impun în continuare menținerea sării de arest a inculpatului.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 8 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în baza art. 3002.C.P.P. raportat la 160 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților, și - și au fost respinse - ca nefondate - cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de aceștia, precum și cele de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații și.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a arătat că, în cauză, se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu persoana sa în stare de libertate, având în vedere că a regretat și recunoscut comiterea faptei.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a apreciat în mod corect că se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul, având în vedere că în speță există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 proc. pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că aceasta a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată (furt calificat în formă continuată) - plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procesele-verbale întocmite de organele de poliție și depozițiile inculpatului, din care rezultă împrejurarea că în perioada 26.07.2006-20.10.2006, împreună cu coinculpații și, pe timp de noapte și în locuri publice, sustrăgeau plăcuțele de înmatriculare a unor autoturisme și le montau pe autoturismul inculpatului, autoturism folosit apoi la comiterea infracțiunilor de furt din autoturisme conduse de femei, prin spargerea geamului lateral dreapta față și sustragerea obiectelor aflate pe scaunul dreapta față.
De asemenea, este întrunit cazul prevăzut de art.148 lit.f proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, întrucât există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evidențiat de gravitatea faptelor, de modalitatea concretă și împrejurările în care au fost comise, de numărul mare de acte materiale, de cuantumul ridicat al prejudiciului, aspecte care trezesc un sentiment de insecuritate în rândul societății prin eventuala lăsare în libertate a acestuia.
Cât privește atitudinea sinceră și de regret invocată în motivarea recursului, Curtea apreciază că reprezintă o circumstanță favorabilă acestuia, care a și fost valorificată la momentul condamnării de către prima instanță sub aspectul dozării pedepsei ce i-a fost aplicată.
Drept urmare, apreciind că se impune menținerea în continuare a stării de arest a recurentului-inculpat, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul promovat de acesta și constatând că recurentul este cel aflat în culpă procesuală, potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului - împotriva încheierii de ședință din data de 8 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-).
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariul avocatului din oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
G
Red./06.10.2009
Dact./06.10.2009
Ex.2
Red.-II.
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
