Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 108/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 108
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 1.02.2010 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de av, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedează la identificarea inculpatului după datele de stare civilă.
Interpelat fiind, inculpatul arată că menține recursul formulat și că nu are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate până la finalizarea cercetării judecătorești. Apreciază că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, dat fiind și poziția procesuală de recunoaștere a faptei.
Reprezentantul Parchetului formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Consideră că temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv nu s-au schimbat ori modificat, în cauză fiind întrunite cumulativ dip. Art. 136. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală. Elementele de circumstanțiere invocate de apărare, respectiv poziția procesuală corectă urmează a fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Inculpatul recurent, având cuvântul solicită judecarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 1 februarie 2010, Tribunalul Iași, în baza dispozițiilor art.300 ind.2 raportat la art. 160 ind. b alin.1 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive dispusă fată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11.01.1973 în orașul, județul I, deținut în prezent în Penitenciarul Iași.
În baza dispozițiilor art.160 ind. b al.3 Cod procedura penală a menținut arestarea preventiva a inculpatului .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La acest moment al procesului penal, procedând la verificarea tuturor actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma legalității măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul, prima instanța a constatat că, atât la luarea cât și ulterior la menținerea măsurii arestării preventive, au fost respectate toate dispozițiile legale care reglementează această instituție de drept procesual penal, ceea ce face ca măsura preventivă a inculpatului să fie legală și temeinică.
Referitor la temeiurile inițiale ce au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, în urma analizei mijloacelor de probă ce au fost administrate pe tot parcursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești desfășurate în cauză, instanța a constatat că nu au intervenit aspecte noi de fapt ori de drept care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive, continuând să fie întrunite și în prezent cele înscrise în art. 143 și 148 lit. f din Codul d e procedură penală.
Încheierea a fost recurată de inculpatulce a solicitat cercetarea în stare de libertate susținând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere și poziția sa procesuală de recunoaștere a faptei.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856alin. ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. și ped. de art. 174 Cod penal, măsura arestării preventive fiind dispusă prin încheierea nr. 44 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași ce a reținut ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod penal și art. 148 lit. "f" Cod penal.
Prin rechizitoriul din 16 septembrie 2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iașis -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 Cod penal, reținându-se în fapt, în sarcina sa, că în ziua de 9 iunie 2008, folosind un scaun, a aplicat persoanei vătămate o lovitură în zona capului, în urma acesteia producându-se decesul victimei la data de 11 iunie 2008.
Fiind investită cu soluționarea cauzei, Tribunalul Iașia procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului conform art. 3002Cod procedură penală și a apreciat în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului. Măsura procesuală a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, art. 148 lit. "f" Cod procedură penală și art. 136 Cod procedură penală.
În cadrul verificărilor impuse de dispozițiile art. 3002Cod procedură penală instanța investită nu analizează vinovăția celui arestat, ci, doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul cercetării coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Analiza actelor și lucrărilor dosarului din acest stadiu procesual formează în mod justificat convingerea că în cauză sunt indicii care atestă faptul că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat, în sensul art. 143 Cod procedură penală, dispoziții ce se circumscriu și dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. "c" din, prevederi în sensul cărora punerea în libertate este permisă atunci când este făcută pentru că există motive plauzibile de a bănui o persoană de săvârșirea unei infracțiuni.
În același timp, prima instanță a reținut corect că în cauză este operant cazul de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, fiind întrunite cerințele prevăzute de aceste dispoziții legale.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani, fiind necesară apărarea ordinii publice față de pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă.
Sub aspectul pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă conform art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, se constată că deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, în aprecierea acestui pericol nu se poate face abstracție de gravitatea faptei, modalitatea de săvârșire reținută, de natura și importanța relațiilor sociale vizate prin activitatea imputată inculpatului, activitate ce a condus la o tulburare socială de natură a justifica punerea în libertate prin luarea, respectiv menținerea măsurii arestării preventive.
Față de cele expuse anterior, fiind întrunite atât condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, cât și cele ale art. 148 Cod procedură penală, instanța de recurs constată că temeiurile inițiale de arestare preventivă nu s-au modificat și nu au dispărut, sunt actuale și operante.
Menținerea arestării preventive nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să transforme arestarea preventivă într-o pedeapsă anticipată aplicată inculpatului, ci este justificată atât de faptul că temeiurile arestării preventive sunt fundamentate și actuale, cât și de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
Elementele ce caracterizează persoana inculpatului invocate drept criterii în soluționarea aprecierii că lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie examinate în contextul tuturor condițiilor ce stau la baza luării, respectiv menținerii măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, condiții ce sunt îndeplinite, conform celor prezentate mai sus și justifică privarea de libertate a inculpatului.
Ca urmare, legalitatea și temeinicia încheierii recurate, fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 1 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care a fost inclus onorariul de apărător din oficiu ce va fi avansat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 01 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 7195/99/200, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, în care va fi inclus și onorariul pentru avocatul din oficiu în cuantum de 100 lei, ce va fi suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
24.02.2010
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu
