Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR.11/
Ședința publică din 06 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
Președinte:dr. - - --vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 1: Mirela Sorina Popescu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, reprezentat prin
procuror dr..
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul fiul lui și, născut la data de 01 octombrie 1977, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat G, personal în stare de arest asistat de avocat din oficiu -, în baza delegației de la dosar cu nr.901/2010, emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit disp. art.172 al.7 Cod procedură penală, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu inculpatul.
Inculpatul-recurent precizează că este de acord cu apărătorul desemnat de instanță din oficiu.
Apărătorul inculpatului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat -, pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, revocarea măsuri arestării inculpatului și judecarea inculpatului în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere că o parte a prejudiciului a fost recuperat, iar inculpatul a avut o poziție sinceră. Inculpatul este cercetat pentru lovituri cauzatoare de moarte și pentru conducere în stare de ebrietate, dar trebuie văzut dacă acesta a lovit victima sau dacă se face vinovat de aceste fapte.
Reprezentanta parchetului având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, arătând că inculpatul a dat dovada de o atitudine nesinceră și având în vedere și concluziile raportului de expertiză medico legală din care rezultă că victima fost lovită de către inculpat.
Recurentul-inculpat G având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală în dosarul nr-, s-a dispus, între altele, în baza art. 3002raportat la art. 160balin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, menținerea arestării preventivă a apelanților-inculpați, fiul lui și, născut la data de 01.07.1980 în Rm.V, domiciliat în comuna, sat., județul V, CNP- - și G, fiul lui și, născut la 01.10.1977 în comuna, județul V, CNP - -, cu domiciliul în Rm.V,-, - 12,. E,. 4, județul V, încarcerați în Penitenciarul Colibași, județul
În motivarea încheierii, referitor la măsura arestării preventive, tribunalul a reținut că temeiurile ce au determinat luarea și menținerea acesteia subzistă și impun în continuare privarea de libertate apelanților-inculpați, aceștia neprezentând garanția că pot fi judecați în stare de libertate.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă cu certitudine un pericol concret pentru ordinea publică, dat fiind modul de operare și de concepere al faptei deduse judecății, ca și numărul mare al actelor materiale ce intră în conținutul acesteia.
Astfel, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat constând în aceea că, în perioada februarie - mai 2008 împreună cu mai multe persoane au comis, nu mai puțin de 13 acte materiale de sustragere de bunuri din magazine.
S-a constatat ca fiind legală și temeinică arestarea preventivă inculpaților și în baza art. 3002raportat la art. 160balin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, s- dispus menținerea acestei măsuri preventive.
Împotriva dispoziției din încheiere vizând menținerea măsurii arestării preventive a declarat recurs inculpatul G care a solicitat, atât personal, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu, casarea hotărârii și punerea în libertate motivat de împrejurarea că a avut o poziție sinceră în cursul procesului penal, iar o parte a prejudiciului a fost recuperat.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.385/6 alin.ultim din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat.
Prin sentința penală nr.774 din 23 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr-, inculpatul G a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare cu executare în condițiile art.57, 71 rap.la art.64 lit.a teza a II- și lit.b) Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art.208, 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal. Prin aceeași hotărâre, în baza art.350 Cod procedură penală și art.88 Cod penal s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și s-a dedus detenția începând cu 3.06.2008, la zi.
Împotriva sentinței au declarat apeluri mai mulți inculpați printre care și inculpatul G, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr- spre competentă soluționare.
Prin încheierea recurată, a fost menținută starea de arest a inculpatului, termenul de soluționare a apelului fiind 20 ianuarie 2010.
În conformitate cu dispozițiile art.3002cu referire la art.160/b alin.1 și 3 din același cod, în cursul judecății, instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive.
Verificând actele și lucrările dosarului, curtea constată că instanța de apel, motivat, a dispus legal și temeinic menținerea stării de arest a inculpatului deoarece, pe de o parte, nici unul dintre temeiurile inițiale care au determinat arestarea nu a dispărut ( art.143 și art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală) și acestea impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare la pedeapsa de
4 ani și 6 luni închisoare, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare apelării ei de către recurentul din prezenta cauză este de natură să justifice continuarea privării de libertate în condițiile art.5 paragraful 1 lit.a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În raport de natura infracțiunii pentru care inculpatul-recurent a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță și anume, aceea de furt calificat, constând în faptul că în perioada februarie - mai 2008, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a comis nu mai puțin de 13 acte materiale de sustragere de bunuri din magazine, cum și de împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni de furt ( ultima condamnare fiind dispusă prin sentința penală nr.179/20.01.1999 a Judecătoriei Timișoara ) corect instanța de apel a reținut că se impune menținerea în continuare în stare de arest preventiv a inculpatului, curtea însușindu-și argumentele tribunalului și apreciind că nu este necesară reluarea acestora.
Argumentele expuse de apărare cu ocazia dezbaterilor - poziția sinceră a recurentului-inculpat, faptul că o parte a prejudiciului cauzat părților civile a fost recuperat - exced obiectului recursului de față, fiind chestiuni ce urmează a fi supuse examinării de către instanța care judecă apelul declarat de inculpat.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit. din Codul d e procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G și se va menține ca legală și temeinică încheierea din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, 100 lei reprezentând onorariul datorat avocatului din oficiu se va avansa din fondurile
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G- fiul lui și, născut la data de 01 octombrie 1977, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat să plătească 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Raluca
- - - -
Grefier,
Red.:
Tehnored.
Jud.fond:
Jud.apel:escu
.
2 ex./12.01.2010.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Raluca
