Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 114/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.114
Ședința publică din data de 05 februarie 2010
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 06 mai 1984, CNP -, fiul lui B și, născut la 18 ianuarie 1986, CNP - și -, fiul lui B și, născut la 12 ianuarie 1988, CNP -, în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 03 februarie 2010 de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- prin care în baza dispozițiilor art. 3002raportat la art. 160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați, și -, aflați în stare de arest, personal și asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu din cadrul Baroului P, conform delegației avocațiale aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenții - inculpați a luat legătura cu aceștia, precizând că nu au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în susținerea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa, cauza aflându-se în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenții - inculpați, și -, a criticat încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 03 februarie 2010, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, solicitând instanței admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și judecarea inculpaților în stare de libertate ori înlocuirea acesteia cu o măsură neprivativă de libertate, întrucât vor respecta obligațiile stabilite de instanță.
- 2 -
Reprezentantul Ministerul Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, deoarece sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
A mai susținut că infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt pedepsite de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din modalitatea de săvârșire a faptelor, respectiv furt calificat, violare de domiciliu și distrugere, împrejurările în care acestea au fost comise, multitudinea actelor materiale, dând dovadă de perseverență infracțională, știut fiind faptul că nu sunt la prima încălcare a legii penale.
Astfel, anterior comiterii infracțiunilor mai sus menționate, aceștia au mai fost condamnați la pedepse rezultante de: 3 ani închisoare - inculpatul, 3 ani și 4 luni închisoare - inculpatul și 3 ani și 4 luni închisoare inculpatul -.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, a arătat că nu a săvârșit fapta de furt calificat reținută în sarcina sa, are 2 copii în întreținere și a solicitat instanței judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul - inculpat - având ultimul cuvânt, a arătat că nu el este autorul faptei pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, susținând că martorii și părțile vătămate au declarat că nu îl cunosc și a solicitat instanței judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, a susținut că nu a comis faptele reținute în sarcina sa și a solicitat instanței judecarea în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea din 03 februarie 2010 Tribunalului Dâmbovița, baza dispozițiilor art. 3002raportat la art. 160 alin.3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și -.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a apelanților-inculpați, fiul lui și, născut la 6 mai 1984, fiul lui B și, născut la 18 ianuarie 1986, și -, fiul lui B și, născut la 12 ianuarie 1988, în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni, în conformitate cu dispozițiile art. 3002Cod procedură penală, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, în raport cu împrejurarea că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat.
S-a reținut faptul că apelantul-inculpat, a fost trimis în judecată și condamnat de către instanța de fond pentru infracțiunile de furt calificat,
- 3 -
distrugere și violare de domiciliu, infracțiuni prevăzute și pedepsite de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e, g, i, art.217 alin.1, art.192 alin.2 cu aplicarea art.33 lit.a, art.61 și art.37 alin.1 lit.a Cod penal, săvârșite în datele de 05/06.10.2008, 07.10.2008, 07/08.10.2008, 17.10.2008, 19/20.10.2008, 14.11.2008, 16/17.11.2008 și 24.01.2009, în dauna părților vătămate Arnus, OG,; -, a fost trimis în judecată și condamnat de către instanța de fond pentru infracțiunile de furt calificat, distrugere, violare de domiciliu și folosirea armelor cu aer comprimat în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, infracțiuni prevăzute și pedepsite de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e, g, i, art.217 alin.1, art.192 alin.2 și art.1 indice 1, pct.1, teza II din Lg.61/1991 modificată, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, săvârșite în datele de 05/06.10.2008, 07.10.2008, 07/08.10.2008, 17.10.2008, 19/20.10.2008, 14.11.2008, 16/17.11.2008, 24.01.2009 și 01.02.2009, în dauna părților vătămate: Arnus, OG, și și, a fost trimis în judecată și condamnat de către instanța de fond pentru infracțiunile de furt calificat, distrugere, violare de domiciliu,infracțiuni prevăzute și pedepsite de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a, e, g, art.217 alin.1, art.192 alin.2 și cu aplicarea art.33 lit.a cod penal, săvârșite în datele de 07/08.10.2008, 04.12.2008 și 24.01.2009, în dauna părților vătămate: și, și.
În cauza de față, instanța a apreciat că există indicii temeinice în sensul art. 681și art. 143 Cod procedură penală, care să susțină presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați și chiar dacă operează în continuare prezumția de nevinovăție potrivit art. 5 Cod procedură penală, există temeiuri legale ca inculpații să fie judecați în stare de arest preventiv.
A considerat instanța că lăsarea în libertate a acestora ar crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate, detenția preventivă luată față de aceștia, fiind justificată și de necesitatea imperioasă de a-i împiedica, să comită alte infracțiuni, știut fiind faptul că nu sunt la prima încălcarea a legii penale.
S-a avut în vedere și faptul că apelantul-inculpat este cunoscut cu antecedente penale și care, potrivit certificatului de cazier judiciar, a suferit mai multe condamnări pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, la momentul săvârșirii faptei din noaptea de 05/06.10.2008 aflându-se în recidivă postcondamnatorie, așa cum este reglementată în disp. art. 37 lit. a Cod penal, deoarece la data de 18.03.2008 fusese eliberat după executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, cu un rest de 421 zile.
De asemenea, apelantul-inculpat - a suferit mai multe condamnări pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, intervenind însă reabilitarea, iar în cel privește pe apelantul-inculpat, conform fișei de cazier judiciar, a mai fost condamnat pentru infracțiuni de furt, ceea ce denotă perseverența acestora în comiterea unor astfel de infracțiuni.
Mai mult, instanța a avut în vedere modalitatea concretă în care au acționat inculpații, de regulă, pe timp de noapte, prin efracție, perseverența
- 4 -
infracțională prin punerea la punct a unui mod de operare pe care l-au folosit în mod repetat în diferite comunități locale, în special pe raza județelor D, A și G, fapt ce generează un sentiment de insecuritate atât în rândul persoanelor vătămate, cât și a celorlalți membrii ai comunității, față de frecvența comiterii faptelor.
S-a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor art.148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, referitoare la pedeapsa mai mare de patru ani prevăzută de lege pentru infracțiunile comise de către inculpați, fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție referitoare la existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspecte care rezultă din împrejurările în care au fost săvârșite faptele deduse judecății.
Totodată, prin menținerea măsurii arestării preventive nu se încalcă acestora dreptul la libertate prevăzut de art. 5 și nici prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 66 Cod procedură penală și Constituția României, apelanții-inculpați, și - beneficiind de această prezumție până la luarea unei hotărâri definitive.
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile legale și constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a apelanților-inculpați subzistă, s-a apreciat că se impune în continuare privarea acestora de libertate, astfel că, în baza dispozițiilor art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a apelanților-inculpați.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și judecarea lor în stare de libertate.
În motivarea recursurilor, inculpații arară că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării arestării preventive și nici măcar nu sunt vinovați de săvârșirea faptei pentru care au fost condamnați.
Analizând încheierea atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate, dar și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea va constata că recursurile sunt nefondate.
Astfel, cei trei inculpați au fost trimiși în judecată și condamnați de către prima instanță pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, distrugere și violare de domiciliu, infracțiuni comise în perioada 05/06.10.2008 - 01.02.2009 în dauna mai multor părți vătămate - la pedepse rezultante cuprinse între 3 ani și 3 ani și 4 luni închisoare.
Tot cei trei inculpați au declarat apel împotriva sentinței de condamnare, dosar care se află pe rolul Tribunalului Dâmbovița care prin încheierea atacată a menținut starea de arest a celor trei.
Curtea, constată că în mod legal și temeinic tribunalul a menținut arestarea preventivă a inculpaților recurenți, întrucât sunt îndeplinite cerințele disp.art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală. Față de inculpați nu numai că există presupunerea rezonabilă că au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, dar au și fost găsiți vinovați de către prima instanță de judecată.
- 5 -
Având în vedere că față de cei trei inculpați recurenți deja s-a pronunțat o hotărâre (încă nedefinitivă), nici nu se mai poate spune că ar fi vorba de o încălcare a unui termen rezonabil al măsurii arestării, deoarece acesta se sfârșește la data condamnării de către prima instanță.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea observă că recurenții au fost condamnați de prima instanță pentru un număr mare de fapte infracționale comise într-o perioadă lungă de timp, ceea ce denotă perseverență infracțională. Mai mult decât atât, inculpatul este și în stare de recidivă postcondamnatorie.
În aceste condiții, Curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 06 mai 1984, CNP -, fiul lui B și, născut la 18 ianuarie 1986, CNP - și -, fiul lui B și, născut la 12 ianuarie 1988, CNP -în prezent deținuți în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 03 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de câte 100 lei onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 05 februarie 2010.
Președinte Judecători
Grefier
Red.
Tehnored.EV
8 ex./10.02.2010
dos.f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Paul Mihai Frățilescu
