Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 114/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 114/R/2010
Ședința publică din 26 februarie 2010
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți, fiul lui și, născut la 23 ianuarie 1981 și, fiul lui și, născut la 26 noiembrie1984, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 22 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar penal nr.-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.300/2 combinat cu art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpații recurenți și, ambii în stare de arest asistați de apărător din oficiu, în baza delegațiilor pentru asistență judiciară obligatorie nr.914-915 din 26.02.2010, emise de Baroul Bihor.
Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Apărătorul inculpaților recurenți susține recursurile solicitând admiterea acestora, casarea încheierii recurate și, pe cale de consecință, revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților și judecarea acestora în stare de libertate. Consideră că față de modalitatea și împrejurările comiterii faptei, de comportamentul sincer și de regret al inculpaților, de faptul că sunt arestați de 9 luni, buna desfășurare a procesului penal se poate înfăptui și cu inculpații în stare de libertate. Cu onorariu pentru apărarea din oficiu.
Reprezentantul parchetului pune concluzii respingere ca nefondat a recursului, și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că gradul de pericol social concret al faptelor pentru care inculpații sunt cercetați impune menținerea acestei măsuri.
Inculpatul recurent arată în ultimul cuvânt că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 22 februarie 2010, Tribunalul Bihor, în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților apelanți:
1., fiul lui și, născut la data de 23.01.1981 în O, jud. B, domiciliat în O,-,. 11, jud. B, posesor al CI seria - nr. -, eliberată de SPCLEP O, CNP -, recidivist postcondamnatoriu, în prezent în stare de arest din Penitenciarul Oradea, măsură luată prin încheierea de arestare preventivă nr. 28/M/2009 a Judecătoriei Oradea în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.31/M/27.06.2009 al Judecătoriei Oradea.
2.., fiul lui și, născut la data de 26.11.1984 în O, jud. B, domiciliat în O,-,.4,. 57, jud. B, cu CNP -, recidivist postcondamnatoriu, în prezent în stare de arest din Penitenciarul Oradea, măsură luată prin încheierea de arestare preventivă nr. 28/M/2009 a Judecătoriei Oradea în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.32/M/27.06.2009 al Judecătoriei Oradea
A respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
Definitivă în ceea ce privește cererea de revocare a măsurii arestului preventiv.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihora constatat următoarele:
Inculpații și au fost condamnați prin sentința penală nr.101/20.01.2010 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosar nr-. Astfel, inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a și alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal, cu reținerea art. 37 lit. a și cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal; pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin. 1 Cod penal, cu reținerea art. 37 lit. a și cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal și pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, c, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu reținerea art. 37 lit. a și cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
Potrivit art. 86 ind. 5 alin. 1 raportat la art. 85 alin. 1 Cod penal s-a anulat măsura suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 825/2007 a Judecătoriei Oradea și potrivit art. 37 lit. a și art. 39 alin. 1 Cod penal s-a contopit această pedeapsă cu cea de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.412/2008 a Judecătoriei Oradea în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
Potrivit art. 86 ind. 4 raportat la 83 alin. 1 Cod penal s-a revocat măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.412/2008 a Judecătoriei Oradea, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, alături de fiecare pedeapsă aplicată inculpatului în prezenta cauză, contopește astfel pedepsele de 10 ani, 5 ani și 10 ani închisoare cu aplic. art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, în pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
Inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, c, i Cod penal, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b penal (4 acte materiale), cu reținerea art. 37 lit. a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 Cod de procedură penală, din infracțiunile de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. a și alin. 2 ind.1 lit.c Cod penal, complicitate la violare de domiciliu, prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. 1 Cod penal și complicitate la furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.26 raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, c, i Cod penal (3 acte materiale).
Conform art. 864raportat la art. 83 alin. 1 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin SP 412/2008 a Judecătoriei Oradea, definitivă la 12.04.2008 și dispune executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel încât inculpatul va executa în final pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
Potrivit art. 88 Cod penal s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate celor doi inculpați reținerea din data de 27.06.2009 și durata arestării preventive începând cu 27.06.2009 la zi. Potrivit art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a celor doi inculpați.
Împotriva sentinței mai sus menționate, au declarat apel inculpații și, având fixat termen pentru judecarea acestuia la data de 07.04.2010.
Procedând la verificarea din oficiu măsurii arestării preventive în temeiul art. 3002Cod de procedură penală tribunalul a reținut că temeiul prevăzut de art. 148 al.1 lit." f" Cod de procedură penală avut în vedere de către instanța la luarea măsurii arestului preventiv își menține aplicabilitatea în cauză și impune în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați.
În acest sens, a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele ce formează obiectul judecații sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor de care sunt acuzați inculpații printre care și tâlhărie, precum și din circumstanțele personale ale inculpaților. În aceste condiții, lăsarea în libertate a inculpaților este de natură să provoace o stare de nesiguranță și neliniște în rândul opiniei publice impunându-se privarea de libertate în continuare a acestora.
Pe de altă parte, măsura dispusă de instanța de fond corespunde exigențelor art.5 par.1 lit.c din CEDO ratificată de România prin Legea nr.30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Totodată, instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, motiv pentru care văzând dispozițiile art. 300/2 combinat cu art. 160/b alin.3 Cod de procedură penală și prevederile art. 23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art. 5 paragraful l lit,c din convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, de asemenea, văzând că prin sentința de condamnare s-a dispus în temeiul art.350 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, iar până în prezent, în cauză nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, tribunalul a reținut că acestea justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților, motiv pentru care a dispus menținerea stării de arest și a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii lor în libertate.
Inculpații recurenți au susținut, în esență, că față de modalitatea și împrejurările comiterii faptei, de comportamentul lor sincer și de regret, de faptul că sunt arestați de 9 luni, lăsarea lor în libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b alin.3 și art.145/1 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile formulate de inculpați apar ca neîntemeiate și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală vor fi respinse ca atare.
Criticile formulate de inculpați sunt nefondate.
Inculpații recurenți și au fost reținuți pe o durată de 24 h, la data de 27.06.2009 ( fila 223,224 ) și arestați preventiv prin încheierea de arestare nr.28/M/27.06.2009 pe baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventivă nr.31 și 32/M/27.06.2009 de către Judecătoria Oradea, pentru învinuirea săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.211 alin.2 lit.b, c și alin.2 lit.a, b, f cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, invocându-se ca temei al arestării preventive dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală ( filele 208-209 ).
S-a reținut, în esență că, în luna iunie 2009, inculpatul a intrat prin efracție și purtând cagulă în locuințele părților vătămate, și, în timp ce inculpatul asigura paza, de unde a sustras bunuri în valoare de 13.800 lei, la ultima locuință fiind surprins de fiul părții vătămate, pe care l-a amenințat cu un levier.
Măsura preventivă a fost menținută de către instanța de fond și ulterior de către instanța de apel.
Inculpații au fost condamnați în primă instanță, inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a și alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal, cu reținerea art. 37 lit. a și cu aplic. art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal; pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin. 1 Cod penal, cu reținerea art. 37 lit. a și cu aplic. art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal și pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, c, i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal,cu reținerea art. 37 lit. a și cu aplic. art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, iar inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, c, i Cod penal, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b penal (4 acte materiale), cu reținerea art. 37 lit. a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 Cod de procedură penală, din infracțiunile de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a și alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal, complicitate la violare de domiciliu, prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. 1. penal și complicitate la furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.26 raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, c, i penal (3 acte materiale),aplicându-le acestora pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, respectiv 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă - art.148 lit.f Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede ca sancțiune pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura dispusă de către Judecătoria Oradea și menținută de către instanța de apel respectă întrutotul dispozițiile legale în materie, inclusiv exigențele prevăzute de art.5 paragraf I lit.a și c din Convenția d l Strasbourg, în cauza dedusă judecății existând motive verosimile de a bănui că inculpații au comis infracțiuni grave de furt și tâlhărie.
În conformitate cu prevederile art.148 lit.f combinate cu art.160/b alin.3 Cod procedură penală, în cursul judecății, măsura arestării preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice această măsură.
În speță, condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpații sunt acuzați și condamnați în primă instanță pentru săvârșirea unor infracțiuni grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Această condiție trebuie interpretată în contextul actualelor reglementări naționale și europene. Nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni grave, iar persoana are în antecedente comiterea aceluiași gen de infracțiuni ( fila 227,228 ) în cazul lăsării sale în libertate nu ar fi afectată încrederea opiniei publice în lege și instanțele de judecată, cu atât mai mult cu cât acest tip de infracțiuni proliferează în ultima perioadă de timp.
Referitor la cerința textului legal de a exista dovezi că inculpatul a comis infracțiuni grave, instanța de control judiciar constată că probațiunea administrată în cauză nu este, până la acest moment, de natură a înlătura existența datelor certe, respectiv a motivelor verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați și pentru care au fost condamnat în primă instanță la câte o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare inculpatul, respectiv 8 ani închisoare inculpatul, în regim de detenție.
În consecință, instanța de recurs constată că instanța de apel, în mod corect, a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților și impun în continuare privarea acestora de libertate și a menținut măsura preventivă, neexistând motive pentru revocarea acesteia.
Durata rezonabilă a procesului nu este depășită, având în vedere că suntem în prezența unei cauze complexe, s-au administrat numeroase probe față de multitudinea capetelor de acuzare, iar cauza se află în faza apelului, urmând a fi finalizată, după audierea inculpaților.
Astfel fiind, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală combinat cu art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală și art.145/1 Cod procedură penală, se va respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații și.
În baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpații recurenți vor fi obligați să plătească statului suma de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, justificate cu delegațiile avocațiale nr.914 și 915/25.02.2010, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații, născut la 23 ianuarie 1981 și, născut la 26 noiembrie1984, ambii deținuți în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 22 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, justificate cu delegațiile avocațiale nr.914 și 915/25.02.2010 emise de Baroul Bihor, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie -./01.03.2010
Judec. fond - -
/ 01.03.2010
3 ex.
Președinte:Pușcaș MirceaJudecători:Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian
