Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 115/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 115/R/2010
Ședința publică din 26 februarie 2010
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 17.04.1980, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr.38 din 18 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.913 din 25.02.2010, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent - avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune punerea în libertate a inculpatului, întrucât lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. Cu onorariu pentru apărarea din oficiu.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică. Consideră că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatul nu s-au modificat și nici temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a inculpatului.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, arată că regretă sincer comiterea faptei, pe care a săvârșit-o datorită anturajului, fără a realiza consecințele faptei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.38 din 18 februarie 2010, Tribunalul Satu Marea admis sesizarea din oficiu, și în consecință:
În baza art.300 ind.2 Cod de procedură penală raportat la art.160 ind.b alin.3 Cod de procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive, și în consecință, a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul apelant, fiul lui și, născut la data de 17.04.1980, în loc.S M, jud.S M, de cetățenie română, fără studii, fără ocupație,. în loc. nr.291, jud.S M, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, condamnat prin Sentința penală nr.1/07.01.2010 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art.189 Cod procedură penală a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului SMa sumei de 100 lei onorar apărător din oficiu, pe seama av., conform delegației nr. 256/2010.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul constatat următoarele:
Inculpatul-apelant a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsă dispusă prin sentința penală nr.1/7.01.2010 a Judecătoriei Satu Mare.
Împotriva aceste sentințe Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Marea declarat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului Satu Mare, fixându-se prim termen de judecată, la data de 11.03.2010, sala 54, ora 9:00.
În sarcina inculpatului s-a reținut faptul că, în cursul lunii august 2008, împreună cu inculpatul au luat hotărârea de a pătrunde în scopul de a sustrage bunuri, într-o casă aflată încă în construcție de pe str.- din mun. S Inculpatul cunoștea locuința care are o poziție izolată, la distanță M de zona urbană și care este nelocuită, prezentând astfel garanții celor doi că nu vor fi surprinși de proprietar sau alte persoane în momentul sustragerii bunurilor.
Inculpații s-au deplasat la locuința de pe str.- cu bicicletele pe care le-au abandonat în șanț, au sărit împreună gardul împrejmuitor al locuinței imobilului și printr-un geam de la subsolul locuinței ce era întredeschis, cei doi au pătruns în interior de unde au sustras un generator de curent electric și un motor electric. Inculpatul și-a însușit generatorul electric, iar inculpatul motorul electric.Bunurile sustrase au fost transportate de cei doi cu ajutorul bicicletelor, apoi valorificate prin vânzare către un oarecare losif din. -, sat contra sumei de 350 lei, bani ce au fost împărțiți de cei doi.
La interval de o lună de zile, mai precis în luna septembrie 2008, cei doi au revenit la locuința de pe str.- și prin escaladarea gardului au intrat în curte, apoi prin spargerea unui geam termopan au pătruns în subsolul locuinței de unde au smuls țevile de cupru ale instalației de încălzire. Țevile de cupru au fost valorificate prin vânzare către martorul Tibor, contra sumei de 100 lei.
În luna august 2009, inculpatul, însoțit de această dată de inculpatul, a luat hotărârea de a sustrage din nou bunuri din locuința de pe str.-. Cei doi s-au deplasat în cursul unei nopți cu bicicletele până la locuința vizată, au escaladat gardul și au pătruns în casă prin spargerea unui geam.
Din interiorul locuinței au scos pe ușa principală un frigider, un aragaz, o butelie de aragaz, o mașină de cusut, scule, o pompă de apă, un bidon de motorină, lenjerii de pat, bunuri ce au fost transportate lângă gard. Datorită greutății mari, frigiderul a fost abandonat lângă gard, aceeași fiind situația și în cazul mașinii de cusut. Restul bunurilor au fost transportate și valorificate de aceștia. Proprietarul locuinței din str.-, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 400 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului ce i s-a creat prin săvârșirea infracțiunii.
În cursul lunii martie 2009, inculpatul și inculpatul, s-au deplasat în cursul unei seri pe str.- din mun.S M la o casă de vacanță, unde inculpatul a desfăcut o portiță din șuruburi și au pătruns astfel în curte. Cu ajutorul unei răngi metalice, inculpatul a desfăcut tabla unei ferestre, apoi inculpatul a pătruns în interior, de unde a sustras un aparat de sudură și un de aluminiu ce au fost valorificate prin vânzare. Inculpatul a desfăcut aparatul de sudură, care a scos cuprul pe care l-a vândut martorului - Tibor contra sumei de 70 lei, iar ul de aluminiu a fost predat la un centru de colectare metale.
Tribunalul a reținut că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de inculpat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod de procedură penală, respectiv inculpatul este învinuit că a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Măsura preventivă a arestului luată față de inculpat a fost menținută în mod legal și temeinic de instanța de fond.
În consecință, constatând că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, Tribunalul a procedat la menținerea măsurii arestului preventiv în cursul judecății în apel, conform disp.art.300 ind.2 rap.la art.160 ind.b alin.3 Cod de procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și modificarea ei, în sensul revocării măsurii arestării preventive luată față de inculpat, cu consecința punerii lui în libertate a acestuia, cu motivarea că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată prin prisma recursului declarat cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de către inculpatul este nefondat și va fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Verificând din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 300 ind.2 și art. 160 indice b alin.3 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța de apel a dispus prin încheierea nr.38 din 18 februarie 2010 menținerea acesteia, cu motivarea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
În mod corect, prima instanță a constatat că măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive și se impune în continuare menținerea inculpatului în stare de arest, având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cu privire la cazul prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, de asemenea, sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de acest text de lege, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care, chiar dacă nu este identic cu pericol social al faptei, poate decurge din acesta. Totodată, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului.
În cauză sunt întrunite și exigentele instituite de art.5 paragraful 1 lit. c și paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât există motive verosimile de a bănui pe inculpat de săvârșirea faptelor de care este acuzat, fără a aduce prin aceasta apreciere atingere prezumției de nevinovăție raportat la faptele imputate, pe de o parte, iar pe de altă parte, durata măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat nu se circumscrie aspectelor avute in vedere de Curtea Europeana, atunci când face referire la ceea ce înseamnă noțiunea de termen rezonabil si care sunt criteriile avute in vedere atunci când se face aceasta raportare si care se analizează diferit de la caz la caz, pornind de la particularitățile fiecăruia.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul, iar în baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală îl va obliga la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr.913/2010, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEc a nefondat recursul penal declarat de către inculpatul, fiul lui și, născut la 17.04.1980, împotriva încheierii penale nr.38 din 18 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr.913/2010, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - PM/02.03.2010.
Jud. fond -
AS./02.03.2010
3 ex.
Președinte:Pușcaș MirceaJudecători:Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian
