Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1149/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1149/
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, av. -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent face precizarea că prin recursul promovat se atacă acea parte din încheiere prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive și solicită, admiterea recursului în temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cpp, reținerea cauzei spre judecare și, constatând incidența în cauză a art. 197 alin. 1 și 4 Cpp rap. la art. 20 și 11 din Constituția României, cu raportare la art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, casând încheierea, să se admită excepția nulității relative, având în vedere că încheierea atacată nu este motivată vis-a-vis de prevederile art. 5 paragraful 3 din CEDO și ale art. 3002Cpp încheierea cuprinzând doar o motivare succintă a respingerii cererii de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat. Pe de altă parte, menținerea măsurii arestării preventive este o măsură nejustificată și abuzivă, având în vedere că s-au scurs mai bine de 2 ani de la luarea acestei măsuri, astfel depășindu-se termenul rezonabil prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe de altă parte, temeiul prev. de art. 148 lit.f Cpp, în baza căruia s-a luat măsura arestării preventive, nu se mai menține, având în vedere că însăși partea vătămată a declarat în fața instanței că nu se simte prejudiciată în nici un fel de către inculpat. În concluzie, solicită revocarea măsurii arestării preventive și, eventual, înlocuirea cu o altă măsură privativă mai puțin restrictivă.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, motivele de nulitate invocate de apărătorul inculpatului sunt neîntemeiate. Pe de altă parte, simpla împrejurare că partea vătămată a revenit asupra declarației în faza de judecată, nu este suficientă, sunt suficiente alte probe care converg spre vinovăția inculpatului.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 16.11.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad, în baza art. 139 aliniat 2.C.P.P. a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de apărătorul ales al inculpatului, iar în baza art. 3002rap. la art. 160 Cpp, a menținut menține starea de arest preventiv a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpatului, Tribunalul Timișa constatat că temeiurile faptice care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat continuă să subziste și nu au apărut temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a inculpatului.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut și că, potrivit dispozițiilor art. 681Cpp, art. 139 și art. 160 Cpp, măsura preventivă necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment procesual, nu există date care să conducă la concluzia că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată, față de inculpat continuă să fie incidente dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cpp, în sensul că acuzele care planează asupra acestuia vizează infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele reale reținute drept cadru al săvârșirii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunilor, caracterul organizat al desfășurării activității infracționale.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a reținut că aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că acestea implică activitatea mai multor persoane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Pentru aceste considerente, a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Cu privire la cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de apărătorul ales al inculpatului, pentru considerentele enunțate mai sus, a respins-
Împotriva încheierii Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul care nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de apărătorul ales al inculpatului și de inculpat, ambii solicitând să se constate nulitatea relativă a încheierii recurate întrucât nu este motivată.
Se mai arată că termenul rezonabil al arestării a fost depășit, având în vedere că inculpatul se află în stare de arest de doi ani de zile.
În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă mai blândă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
Examinând caua în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, conform prev. art. 3856, al.3 cpp, se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare.
Instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent, astfel că se impune menținerea arestării preventive în continuare, potrivit prev. art. 3002rap. la art. 160 cpp.
În raport cu prevederile mai sus menționate, revocarea arestării preventive poate fi dispusă doar în situația în care se demonstrează că au survenit anumite împrejurări din care rezultă că temeiurile care au stat la baza arestării nu mai subzistă.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în baza cazului de arestare prev. de art. 148 lit. f cpp, reținându-se că sunt indicii din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis o faptă penală.
Fapta pentru care este cercetat inculpatul prezintă o gravitate deosebită având în vedere caracterul organizat al activității infracționale, circumstanțele concrete în care fapta a fost comisă precum și repercusiunile pe care le generează.
Din considerentele încheierii recurate se reține că instanța de fond a prezentat pe larg argumentele pentru care a apreciat că măsura arestării preventive este temeinică și legală și se impune în continuare a fi menținută această măsură, astfel că nu se poate susține că această încheiere nu este motivată.
În acest sens instanța a arătat că menținerea arestării preventive este justificată, având în vedere faptele grave în care se prezumă că este implicat inculpatul împreună cu alte persoane.
S-a mai apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpatului ordinea publică, care presupune crearea unui climat de liniște și securitate în care cetățenii să-și poată desfășura activitatea, ar putea fi afectată prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul opiniei publice.
În ce privește durata arestului, Curtea apreciază că, față de complexitatea cauzei, nu a fost depășită durata rezonabilă a acestei măsuri și că pentru moment nu se justifică nici înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă mai blândă și că, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, este necesară menținerea arestării preventive a inculpatului.
Prin urmare, recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art.38515, pct.1.lit. b cpp.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. /26.11.09
Tehnored. 2 ex./11.12.09
PI - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Florin Popescu
