Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1150/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1150/
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
Grefier: - -
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 619/PI din 18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Se arată că argumentele pentru care prima instanță a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar sunt greșite. Astfel, pe de o parte, susținerea instanței privind scurta durată care a trecut de la arestarea inculpatului este contrazisă chiar de dispozițiile legale ale codului d e procedură penală, art. 1601Cpp care prevăd că în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, legiuitorul necondiționând astfel luarea unei asemenea măsuri, de scurgerea unei anumite perioade de la arestarea preventivă. În ceea ce privește cel de-al doilea argument al instanței, în sensul că odată pus în libertate provizorie, inculpatul ar săvârși noi infracțiuni, de asemenea contravine dispozițiilor legale precum și actelor dosarului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, în soluționarea cererii, prima instanță având în vedere disp. art. 1602Cpp.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 619/PI din 18 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, în temeiul art. 1608aalin. 6 Cpp, a respins ca nefondată cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul, în prezent deținut în Arestul IPJ
La soluționarea acestei cereri, tribunalul a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16.11.2009 sub număr unic de dosar -, apărătorul ales al inculpatului a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia, întemeiată pe dispozițiile art. 160 ind. 1 Cod procedură penală.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 10.09.2009 inculpatul a fost reținut și apoi arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. 1, art. 25, art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 23 din Legea nr. 656/2002, reținându-se că în cursul anului 2009 ar fi aderat la un grup infracțional organizat specializat în extragere frauduloasă de bani din bancomate. S-a mai arătat că acuzarea susține că inculpatul ar fi vândut unui grup din T dispozitive ce serveau la copierea datelor de identificare ale cardurilor și a codurilor PIN, dispozitive ce se aplicau pe -uri și, totodată, a folosit el însuși asemenea dispozitive pentru a culege aceste date, precum și faptul că în perioada 20-23.08.2009 ar fi falsificat la domiciliul său carduri bancare pe care apoi le-a folosit la extragerea frauduloasă de bani din străinătate.
S-a mai susținut că această stare de fapt a fost reținută de către acuzare în sarcina inculpatului și prezentată instanței odată cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpat, însă acestuia nu i s-a adus la cunoștință săvârșirea acestor fapte sau încadrarea juridică a acestora, fiindu-i făcute cunoscute alte împrejurări.
S-a mai arătat că cererea de liberare provizorie îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât infracțiunea cea mai gravă reținută ca intrând în scopul grupului infracțional organizat este sancționată cu o pedeapsă de maxim 12 ani închisoare. S-a solicitat să se constate că sunt îndeplinite și cele două condiții negative prevăzută de dispozițiile procesual penale, respectiv că din probele administrate până la acest moment procesual în cursul urmăririi penale nu există date din care să reiasă necesitatea de a-l împiedica pe inculpatul să săvârșească alte infracțiuni sau date din care să reiasă că inculpatul, dacă ar fi pus în libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. În susținerea celor precizate, s-a menționat că probațiunea este bazată pe înscrisuri astfel încât nu se poate reține posibilitatea ca inculpatul să influențeze pe ceilalți inculpați, pe alte părți sau pe participanții la procesul penal, că înainte de a fi arestat preventiv inculpatul desfășura o activitate licită, fiind angajat cu contract de muncă la SC - SRL, ocupându-se și cu vânzarea de autoturisme second-hand, că din probele administrate și din ceea ce acuzarea a reținut în sarcina inculpatului reiese că inculpatul nu a avut o contribuție majoră la activitatea infracțională, activitatea desfășurată de acesta fiind una minoră și pe o perioadă relativ scurtă de timp.
S-a mai precizat și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penală, că are o familie organizată, iar arestarea preventivă a dus la întreruperea relațiilor familiale, iar obligațiile ce s-ar stabili în sarcina acestuia ar fi suficiente pentru împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată.
În vederea soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 42/D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
Potrivit dispozițiilor art.1602alin.1 și 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Instanța constatat că sunt îndeplinite, din punct de vedere formal, condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberare provizorie sub control judiciar și în consecință a admis în principiu cererea formulată de către numitul.
Având a se pronunța asupra temeiniciei cererii, instanța a analizat cererea, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, precum și la împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite.
Este adevărat faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane, aspect reiterat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff împotriva Germaniei. Însă, simpla formulare a unei cereri de liberare provizorie nu este suficientă pentru a justifica punerea în libertate a inculpatului, instanța având obligația să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi protejată de impactul acestei categorii de fapte antisociale.
Sub acest aspect, instanța a reținut că materialul probator existent în dosarul de urmărire penală, evidențiază suficiente indicii în legătură cu posibila implicare a inculpatului într-o activitatea de amploare in ce privește sustragerea unor sume de bani din conturi bancare prin falsificarea cardurilor, indicii care au fost avute in vederea la luarea măsurii arestării preventive și care nu s-au modificata. Susținerile apărării constând în aceea că au fost identificate unele vicii ale actelor de urmărire penală care urmează a fi valorificate în apărarea clientului său, de asemenea nu constituie motive care să conducă la admiterea cererii de liberare provizorie.
Totodată, de la momentul arestării preventive a trecut un timp foarte scurt, perioada în care inculpatul nu format convingerea instanței că, odată pus în libertate, ar abandona acest tip de conduită ilicită.
Inculpatul a declarat în fața instanței că are un loc de muncă, se poate prezenta la fiecare termen de judecată, însă existența unor mijloace de subzistentă nu constituie un argument suficient pentru a considera că pretinsa activitatea infracțională a inculpatului, constatată prin încheierile de luare, respectiv prelungire a măsurii preventive, ar putea fi abandonată în condițiile în care aceste mijloace de subzistență existau și la momentul săvârșirii infracțiunilor. Pe de altă parte, având în vedere modalitatea simplă de a sustrage sume de bani în condițiile în care ar mai avea asupra sa acele dispozitive care permit citirea codurilor de pe carduri și ulterior imprimarea acestora pe alte carduri, instanța a opinat că și în prezent, pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsare în libertate a inculpatului este foarte actual.
Pe de altă parte, lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual, după trecerea unui timp atât de scurt de la momentul arestării preventive, nu ar contribui la altceva decât la încurajarea altor persoane să se implice în activități ilicite asemănătoare, bazându-se că vor beneficia de clemența organelor judiciare.
Pentru aceste considerente, apreciind că liberarea provizorie a inculpatului nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea prevenirii repetării unor astfel de fapte, de necesitatea prezervării ordinii publice și, implicit, asigurării bunei desfășurări a procesului penal, instanța a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri penale a formulat recurs inculpatul, recursul nefiind motivat în scris, ci doar oral, în ziua judecății, de către apărătorul acestuia, iar motivele invocate se află consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 3856al.3 Cpp, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș este temeinică și legală.
Astfel, din întreg materialul probator existent în cauză, rezultă că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit.f Cpp, în sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa de către organul de urmărire penală, fapte care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gradul ridicat de pericol social al faptei de care este acuzat.
Este adevărat că pe parcursul procesului penal există posibilitatea ca o persoană acuzată de săvârșirea unor infracțiuni să beneficieze de instituția liberării provizorii sub control judiciar, însă instanța trebuie să ia în calcul toate elementele cauzei, în special consecințele punerii inculpatului în libertate, în așa mod încât să existe un echilibru just între interesul general al societății care trebuie protejat de fenomenele antisociale, respectiv interesul particular al inculpatului, care dorește cercetare sa în stare de libertate.
Tribunalul Timiș în mod judicios a apreciat că, luând în calcul toate elementele concrete ale cauzei, nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat, deoarece subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, a trecut un timp scurt de la luarea acestei măsuri, fără a se putea aprecia că s-a estompat pericolul concret pentru ordinea publică, o asemenea măsură de punere în libertate chiar și cu impunerea unor obligații în sarcina inculpatului, nu este de natură să conducă la buna desfășurare a procesului penal.
De altfel, nu a intervenit nici un element nou favorabil inculpatului, care să justifice punerea în libertate a inculpatului, iar faptul că a avut un loc de muncă și că are mijloace de subzistență, nu sunt argumente de natură să conducă la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Văzând că nu sunt motive de casare a hotărârii penale recurate, aceasta fiind temeinică și legală, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de către inculpat.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 619/PI/18.11.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința public din 23.11.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. Gh./04.12.09
Tehnored. 2 ex./07.12.09
PI. - - Trib. T
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Florin Popescu
