Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 118/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.118
Ședința publică din data de 5 februarie 2010,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 24 martie 1989 în B, sector 1, cu domiciliul în comuna, sat, județul D, P -, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 2 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, prin care în baza disp.art.3002rap. la disp.art.160 alin.3 Cod proc. penală, s-a menținut arestarea preventivă a apelantului-inculpat, constatându-se că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P (împuternicire avocațială nr.599/2010)
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Recurentul-inculpat declară că își retrage recursul formulat împotriva încheierii de ședință din data de 2 februarie 2010.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se lua act de retragerea recursului formulat de inculpat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin încheierea de ședință din data de 02 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița nr-, în baza disp.art.3002rap. la disp.art.160 alin.3 Cod proc. penală, s-a menținut arestarea preventivă a apelantului-inculpat, fiul lui și, născut la 24 martie 1989 în B, sector 1, deținut în Penitenciarul Mărgineni, constatându-se că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea pronunțată la 27.07.2009 în dosarul nr- al Judecătoriei Răcaris -a dispus luarea față de apelant a măsurii preventive a arestării, în condițiile în care s-a stabilit că există indicii temeinice în sensul comiterii de către acesta, în concurs, a infracțiunilor prevăzute de disp. art. 197 alin.1 și, respectiv, 192 alin.2 Cod penal, cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (ca situație de fapt reținându-se că în noaptea de 24/25.07.2009 a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, în vârstă de 66 de ani, cu care, prin constrângere, a întreținut relații sexuale) și probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, caz prevăzut de disp. art. 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Ulterior, prin rechizitoriul întocmit la 12.08.2009 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de viol și violare de domiciliu în formă agravată, pe parcursul cercetării judecătorești fiind menținută potrivit disp. art. 3001și ulterior potrivit disp. art. 3002rap. la disp. art. 160balin.3 Cod procedură penală, arestarea preventivă a acestuia, în considerarea ideii că au subzistat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
S-a mai reținut că prin sentința penală nr. 254 pronunțată de Judecătoria Răcari la 17.12.2009 în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare în regim privativ de libertate
(la 8 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de disp. art. 192 alin.2 Cod penal și la 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de disp. art. 197 alin.1 Cod penal), în temeiul disp.art.350 Cod procedură penală, fiind menținută arestarea preventivă a acestuia.
Tribunalul apreciat că temeiurile care au condus la luarea față de apelantul - inculpat a măsurii preventive a arestării, impun în continuare privarea acestuia de libertate întrucât acesta a acționat, pe timp de noapte, împotriva unei persoane în vârstă, care locuiește singură, pe care a forțat-o la întreținerea unui act sexual, profitând de imposibilitatea acesteia de a se opune și nu se poate face abstracție de specificul infracțiunii de viol, și de impactul negativ deosebit pe care o asemenea faptă îl are în rândul cetățenilor care reclamă o reacție fermă din partea organelor judiciare abilitate să procedeze la izolarea sa de comunitate.
unei fapte de natura celei comise de către apelantul - inculpat sunt deosebit de puternice și induc pe o perioadă lungă un sentiment de insecuritate în rândul membrilor localității, ceea ce reclamă măsuri radicale care să reinstaureze ordinea și să descurajeze sau măcar să limiteze manifestările de această factură, care lezează în mod profund demnitatea femeii și libertatea ei în privința vieții sexuale, conducând la traume psihice greu de depășit, și care le marchează în mod dramatic.
Este adevărat că, în conformitate cu disp.art.5 paragrafele 1 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, "orice persoană are dreptul la libertate și siguranță, iar atunci când a fost arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurilor".
Totodată, normele procesuale penale române impun instanțelor să revoce măsura arestării preventive luată față de inculpat, atunci când constată că aceasta este nelegală sau că temeiurile care au determinat-o au încetat, sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea lui de libertate.
În opinia tribunalului, s-a apreciat că în cauza dedusă judecății este nevoie ca apelantului - inculpat să i se refuze protejarea dreptului la libertate, drept fundamental prevăzut de Constituția României, rațiuni mai puternice - cum sunt acelea ale apărării ordinii de drept și instituirii unui climat de siguranță pentru cetățeni, reclamând continuarea detenției provizorii cu atât mai mult cu cât nu se poate vorbi în această fază procesuală de depășirea unui termen rezonabil al măsurii, neexistând prin urmare, argumente care să pledeze pentru lăsarea sa în libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica în scris care sunt motivele pentru care a declarat această cale de atac.
Prezent în fața curții la termenul de judecată din 5 februarie 2010, recurentul-inculpat a declarat că își retrage recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 2 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Față de această manifestare de voință a recurentului-inculpat, exprimată de acesta în mod liber și neechivoc, în temeiul disp. art.385/4 alin.2 rap. la art.369 pr.penală, Curtea va lua act de retragerea recursului.
În conformitate cu disp. art.192 alin.2 pr.penală, recurentul-inculpat va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTEE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 24 martie 1989, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 02.02.2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
a
Grefier,
grefier MM
4 ex./05.02.2010
f-
,
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Dan Andrei
