Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1194/2009. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr- - Menținere arestare preventivă-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1194
Ședința publică de la 03 2009
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
- - - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Direcției Naționale Anticorupție
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din data de 30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul asistat de avocat - apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare sub control judiciar, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 160/2 Cpp, iar prin menținerea inculpatului în stare de arest se încalcă prezumția de nevinovăție întrucât nu există probe privind săvârșirea faptei de către inculpat. Totodată, a susținut că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă nu mai subzistă, astfel că nu se impune menținerea stării de arest preventiv. A mai arătat că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, iar prin obligațiile impuse de instanță în situația admiterii cererii de liberare sub control judiciar, inculpatul nu ar putea influența buna desfășurare a procesului penal. În plus a mai arătat că până în prezent s-a depășit durata rezonabilă a arestării preventive. A mai solicitat să se aibă în vedere că procurorul de caz a discutat telefonic cu denunțătorul, ceea ce demonstrează că flagrantul organizat a constituit o probă provocată care nu trebuie avută în vedere. În consecință, întrucât s-a modificat situația avută în vedere la data arestării iar fapta de care este acuzat inculpatul nu este de o gravitate deosebită, fiind îndeplinite condițiile art 160 /2 alin 2 Cpp, se impune admiterea cererii de liberare sub control judiciar și respingerea cererii de menținere a arestării preventive.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă subzistă, fiind demonstrat că la data când s-a constatat infracțiunea flagrantă inculpatul a amenințat cu moartea denunțătorul, nefiind astfel îndeplinite nici condițiile pentru a se dispune liberarea sub control judiciar, dat fiind că există probe că odată lăsat în libertate ar putea influența aflarea adevărului. A mai arătat că susținerea în sensul că martorul denunțător ar fi fost utilizat în scop de provocare nu este fondată întrucât discuțiile purtate între denunțător și organul anchetator fac parte din procesul de organizare a flagrantului.
Inculpatul G, a arătat că achiesează la concluziile apărătorului său și solicită să se aibă în vedere circumstanțele sale personale, respectiv faptul că nu are antecedente penale și are 2 copii minori.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 30 noiembrie 2009, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, fiul lui - și al lui, născut la 01 august 1948, în sat, comuna, jud. M, domiciliat în Dr. Tr. S,- A, jud. M, CNP -, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, arestat în baza mandatului de arestare preventivă cu nr.26 din data de 04 iunie 2009 emis de Tribunalul Dolj.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului G, în conformitate cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160bC.P.P.
Având în vedere lipsa raportului de expertiză medico-legală privind pe inculpat, instanța a dispus repetarea adresei către C, pentru a efectua și depune la dosar raportul de expertiză medico-legală având drept obiectiv stabilirea afecțiunilor de care suferă inculpatul, cu precizarea dacă aceste afecțiuni pot fi tratate în rețeaua sanitară a, sau prin internarea sub pază a inculpatului în una din unitățile sanitare ale Ministerului Sănătății, urmând ca taxa expertizei să fie achitată de către inculpat.
Față de lipsa martorului, în a cărui audierea se insistă, instanța a fixat termen la data de 22 februarie 2009 pentru prezentarea martorului spre a fi audiat, urmând a fi citat potrivit dispozițiilor art. 177 alin. 81, 9.
C.P.P.S-a amânat judecarea cauzei la data de 11 ianuarie 2009, pentru când se va cita inculpatul G în
Pentru a pronunța această închere, tribunalul a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, dosar de urmărire penală nr. 73/P/2009 din data de 25 iunie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de dispozițiile art. 257.p comb. cu art.6 din Legea nr. 78/2000.
În actul de sesizare al instanței întocmit la data de 25 iunie 2009 de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, s-a reținut că, inculpatul a pretins de la denunțătorul suma totală de 585.000 lei RON, în scopul de a remite ulterior directorului Porțile de II din cadrul Sucursalei Porțile de aparținând B, suma de 370.000 lei RON, spre a-l determina pe acesta din urmă să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu și anume, să faciliteze scoaterea din interiorul unității a unei cantități de 120 tone deșeuri de cupru, fără întocmirea formelor de vânzare - cumpărare, fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare și fără a achita contravaloarea mărfii; diferența de 215.000 lei RON urmând a fi însușită de învinuit, pentru traficarea influenței, ce constituie infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 257 Cp. combinat cu art. 6 din Legea 78/2000.
Prin ordonanța nr. 73/P/2009, din 03.06.2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus față de învinuit măsura reținerii pentru o durată de 24 de ore, de la data de 03.06.2009, ora 14.0 până la data de 04.06.2009, ora 14.10.
Prin ordonanța nr. 73/P/2009 din data de 03.06.2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuitul
Audiat fiind în instanță, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat. Prin încheierea din 04 iunie 2009, Tribunalul Dolja admis propunerea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, dispunând arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile începând cu 04 iunie 2009 până la 02 iulie 2009 inclusiv. Ca temei legal al arestării preventive s-au reținut dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. e și f C.P.P. raportat la art. 143.
C.P.P.Tribunalul a constatat că la data de 29.06.2009, în conformitate cu normele procedurale în vigoare s-a înaintat rechizitoriul cu nr. 73/P/2009 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, care privește pe inculpatul
Măsura arestului preventiv a fost menținută față de inculpat prin încheierea de ședință din data de 30 iunie 2009 și ulterior, prin încheierea de ședință din data de 12 august 2009, din data de 05 octombrie 2009, respectiv din data de 16 noiembrie 2009.
La termenul de azi, în baza dispozițiilor art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160bC.P.P. s-a pus în discuție verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului Totodată, inculpatul a formulat cerere de de liberare provizorie sub control judiciar.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul a constatat că din interpretarea dispozițiilor art. 1602.C.P.P. a rezultat că pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar, a unui inculpat, nu este necesar a fi îndeplinită numai condiția formală ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății să fie sub un anumit cuantum, fiind necesar ca instanța să facă și o apreciere a efectului pe care l-ar avea lăsarea în libertate inculpatului.
Astfel, acest lucru a rezultat cu prisosință din dispozițiile art. 1602al. 2.C.P.P. unde s-a precizat că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită noi infracțiuni sau că acesta va încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.
Așadar, aprecierea asupra acordării sau nu a liberării provizorii sub control judiciar trebuie să se facă pornindu-se de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, analizând apoi existența sau nu a vreuneia din situațiile enumerate de art. 1602al. 2.C.P.P. pentru ca în final să se facă și o apreciere a motivelor ce au determinat luarea și menținerea arestării preventive.
În speță, motivele ce au determinat luarea măsurii arestului preventive a inculpatului prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. e și f nu C.P.P. s-au modificat. Astfel, în speța de față există în continuare indicii temeinice ce duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele materiale pentru care este cercetat, acestea au aparența infracțiunilor pentru care este cercetat și natura acestor infracțiuni, ca și amploarea deosebită a fenomenului, ar conduce la o reacție negativă în societate în cazul punerii sale în libertate.
Totodată, așa cum practica judiciară a arătat în mod constant, în cazul în care inculpatul a încercat să împiedice aflarea adevărului, exercitând presiuni prin amenințare asupra martorului denunțător, nu poate beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, fiind întrunite dispozițiile art. 1602alin. 2.
C.P.P.Din probele administrate până în prezent, instanța a reținut că în continuare s-au menținut la aceeași intensitate condițiile pentru care s-a dispus arestarea prev. de art. 148 alin. 1 lit. e și f C.P.P. astfel încât în cauză s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin. 2.C.P.P. condiții a căror îndeplinire duce la neacordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar.
Pentru aceste considerente, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Cu privire la starea de arest a inculpatului, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legii și de susținerile acestuia, instanța a apreciat că temeiurile prev. de art. 143 și 148 lit. e și f C.P.P. avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului prin încheierea din 04 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj nu s-au modificat, subzistă și justifică în continuare menținerea măsurii arestării preventive.
Astfel, în raport de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există presupunerea rezonabilă că s-a săvârșit o infracțiune, sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În speță, din analiza întregului material administrat până în prezent instanța a reținut că nu s-au modificat temeiurile ce au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive, temeiuri prev. de art. 148 lit. e și f C.P.P. existând în continuare indicii temeinice ce duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele materiale pentru care este cercetat, acestea au aparența infracțiunii pentru care este trimis în judecată și cercetat, iar natura acestei infracțiuni - trafic de influență - ar conduce la o reacție negativă în societate în cazul punerii în libertate.
Luarea oricărei alte măsuri preventive în acest moment nu este oportună și nu oferă suficiente garanții pentru îndeplinirea scopului procesului penal și pentru apărarea interesului public superior.
În consecință, s-a menținut starea de arest a inculpatului G, în conformitate cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160bC.P.P.
Având în vedere lipsa raportului de expertiză medico-legală privind pe inculpat, instanța a dispus repetarea adresei către C, pentru a efectua și depune la dosar raportul de expertiză medico-legală având drept obiectiv stabilirea afecțiunilor de care suferă inculpatul, cu precizarea dacă aceste afecțiuni pot fi tratate în rețeaua sanitară a, sau prin internarea sub pază a inculpatului în una din unitățile sanitare ale Ministerului Sănătății, urmând ca taxa expertizei să fie achitată de către inculpat.
Față de lipsa martorului, în a cărui audierea se insistă, instanța a fixat termen la data de 22 februarie 2009 pentru prezentarea martorului spre a fi audiat, urmând a fi citat potrivit dispozițiilor art. 177 alin. 81, 9.
C.P.P.S-a amânat judecarea cauzei la data de 11 ianuarie 2009, pentru când se va cita inculpatul G în
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul, care a contestat existența pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 160/2 Cpp, iar prin menținerea sa în stare de arest se încalcă prezumția de nevinovăție. Totodată, a susținut că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă nu mai subzistă, astfel că nu se impune menținerea stării de arest preventiv. A mai arătat că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, iar prin obligațiile impuse de instanță în situația admiterii cererii de liberare sub control judiciar, inculpatul nu ar putea influența buna desfășurare a procesului penal. În plus a mai arătat că până în prezent s-a depășit durata rezonabilă a arestării preventive. A mai solicitat să se aibă în vedere că procurorul de caz a discutat telefonic cu denunțătorul, ceea ce demonstrează că flagrantul organizat a constituit o probă provocată care nu trebuie avută în vedere.
Recursul este nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în mod just instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 160/2 alin 2 Cpp, pentru a se dispune liberarea sub control judiciar a inculpatului, dat fiind că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului prevăzute de art 148 alin 1 lit e și f Cpp subzistă în continuare și nu s-au modificat.
Astfel, contrar susținerilor inculpatului, faptul că art 160/2 alin 2 Cpp prevede condițiile în care liberarea provizorie nu poate fi admisă, respectiv în situația în care există date în sensul de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor martori experți, părți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte - nu trebuie interpretat în sensul că acestea ar fi singurele condiții care trebuie analizate, fiind necesar ca instanța să facă și o apreciere a motivelor care au determinat arestarea inculpatului, a pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta în continuare lăsarea în libertate a inculpatului.
În plus, liberarea provizorie are un caracter subiectiv pentru că această măsură se admite după verificarea condițiilor ce privesc persoana inculpatului, dacă se apreciază că măsura preventivă nu se mai justifică iar scopul procesului penal se poate realiza prin garanțiile pe care le oferă persoana inculpatului și prin obligațiile ce îi sunt impuse de instanță odată cu admiterea cererii.
În speță, cum în mod corect a reținut instanța de fond, temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului subzistă și nu s-au modificat și în continuare din probele administrate până în acest moment rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este judecat.
Criticile formulate de inculpat în sensul că prin menținerea inculpatului în stare de arest și respingerea cererii de liberare provizorie s-a adus atingere prezumției de nevinovăție, este nefondată.
Astfel, pe parcursul procesului penal, instanțele sunt îndreptățite să țină cont de indiciile și probele din care rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor de către inculpat și să ia măsuri de apărare a ordinii publice, inclusiv de natura celor preventive privative de libertate, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prezumției de nevinovăție.
Criticile referitoare la pericolul pentru ordinea publică sunt de asemenea nefondate, instanța de fond apreciind corect că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul, natura acesteia - trafic de influență -, complexitatea cauzei, sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice în situația în care persoane acuzate de săvârșirea unor infracțiuni de o asemenea gravitate ar fi cercetate în stare de libertate și chiar de riscul comiterii unor infracțiuni similare de alte persoane în lipsa unei reacții ferme a autorităților față de persoane asupra cărora planează suspiciunea rezonabilă a săvârșirii unor infracțiuni de o asemenea gravitate, jurisprudența CEDO admițând că prin gravitatea deosebită a acuzațiilor și prin reacția publică la acestea se justifică o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp.
În plus, trebuie avut în vedere și faptul că măsurile luate față de persoanele acuzate și față de care există presupunerea rezonabilă că au comis infracțiuni de corupție, trebuie să reflecte din punct de vedere penal un mesaj de descurajare a comiterii unor astfel de fapte.
Criticile formulate de inculpat referitoare la legalitatea unor probe administrate la urmărirea penală în sensul că martorul denunțător ar fi fost utilizat de organele de urmărire penală în scopul provocării săvârșirii infracțiunii, constituie apărări de fond care vor fi analizate de instanța de fond cu ocazia judecării în fond a cauzei, putând eventual constitui motive de înlăturare a probelor obținute în condiții nelegale, conform art 64 alin 2 Cpp, aspecte care vor fi analizate însă de instanța de fond cu ocazia judecării în fond a cauzei, menținerea arestării preventive fiind condiționată de existența unor probe sau indicii temeinice, care nu trebuie să aibă greutatea celor care ar justifica o condamnare, întrucât chiar din definiția expresiei de "indicii temeinice", rezultă că acestea nu sunt probe ci simple presupuneri sau bănuieli, bazate însă pe deducții logice, având ca premise datele existente în cauză.
În ce privește durata arestării preventive a inculpatului, Curtea reține că durata arestării preventive nu constituie motiv pentru lăsarea în libertate a inculpatului, atâta timp cât temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă iar menținerea arestării preventive este justificată de necesități reale și de interes public, jurisprudența CEDO reamintind în numeroase cazuri că, deși persoana cercetată are dreptul de a-i fi tratată cauza cu celeritate, acest lucru nu trebuie să dăuneze eforturilor magistraților de a stabili aflarea adevărului. Pentru aceste considerente, Curtea constată că durata arestării preventive a inculpatului până în prezent de 6 luni nu încalcă durata rezonabilă, raportat la natura infracțiunii, complexitatea cauzei și probatoriile ce se impune a fi administrate.
Celelalte aspecte referitoare la situația familială și lipsa antecedentelor penale, sunt criterii strict de individualizare și nu pot constitui temei pentru admiterea cererii, în condițiile în care corect s-a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică pentru considerentele expuse anterior.
Pentru toate aceste considerente, corect a apreciat instanța de fond că nu se impun și nu sunt suficiente alte măsuri neprivative de libertate, astfel încât, constatând că încheierea instanței de fond este legală și temeinică iar criticile formulate nu sunt fondate, în baza art 385/15 pct 1 lit b Cpp, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din data de 30 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.
- - - - - - -
Grefier
Red.jud./-
F/
S/08.12.2009
03.12.2009
- D Tr.S va urmări și încasa de la inculpat suma de 20 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Tamara Carmen Bunoiu, Mirela