Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 12
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Crîșmaru Gabriel Pocovnicu Dumitru
- -
-A- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -- Serviciul Teritorial Bacău legal reprezentat prin
- procuror
Pe rol fiind judecarea recursurilor penale declarate de inculpații, ȘI împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău în data de 08.01.2010 în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați în stare de arest asistați de apărători aleși după cum urmează: asistat de avocat ales, asistat de avocat ales și asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Fiind întrebați de instanță, recurenții inculpați au răspuns că își mențin recursurile declarate.
Recurenții inculpați prin apărător și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursurile în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat a pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare pentru două motive: invocă nulitatea absolută a încheierii și că nu au fost respectate dispozițiile instanței de control judiciar.
Menținerea stării de arest a fost soluționată de același magistrat care a soluționat cauza a înainte de casare, acesta a formulat cerere de abținere dar a fost respinsă. La termen apărătorul a formulat cerere de recuzare împotriva magistratului, cerere care de asemenea a fost respinsă. Din motivarea cererii de recuzare se desprind alte motive decât cele ce au fost invocate.
Judecătorul care a dispus menținerea stării de arest nu trebuia să participe la soluționarea cauzei deoarece și-a exprimat o dată părerea și nu putea da altă soluție. Această menținere nu era la 60 de zile, era o menținere a stării de arest de la început, așa trebuia categorisită. Practica la care s-a făcut referire în motivarea cererii de abținere este foarte clară și trebuia avută în vedere.
Apreciază că magistratul este incompatibil, se antepronunțase cu privire la soluția dată.
În ce privește nemotivarea hotărârii, apreciază că aceasta trebuia făcută individual, inculpații și nu au nicio legătură cu cauza pendinte. inculpați sunt trimiși în judecată pentru că ar fi introdus în țară droguri dar cei care au încercat să comercializeze droguri sunt în libertate, ori cei doi erau veriga de legătură. Fiind conexate dosarele, era necesar a se analiza fiecare element în parte, pentru fiecare inculpat, cât de mare este pericolul pentru fiecare în parte.
Instanța de fond i-a reproșat că a minimalizat participația, dar ce putea să facă mai mult, este o chestiune care vizează fondul cauzei. A fost monitorizat pas cu pas. Dacă era să vândă droguri trebuia să ia legătura cu terțe persoane dar nu s-a confirmat așa ceva.
Apreciază că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică iar legea penală trebuie respectată și aplicată în mod egal pentru fiecare. După trecerea unui timp, simpla bănuială a unei persoane de a fi săvârșit o infracțiune, nu mai constituie motive pentru menținerea stării de arest. Solicită ca pericolul să fie analizat prin prisma faptei săvârșite, a persoanei inculpatului, etc.
Audierea martorilor din dosarul conex nu are legătură cu el. Pentru el există doar un singur martor și această împrejurare nu justifică menținerea stării de arest pentru audierea celorlalți martori cu privire la inculpații care sunt liberi.
Inculpatul are 4 luni de când este arestat, a fost scos de sub urmărire penală cu privire la introducerea pastilelor extasy care s-a dovedit a fi capsule de cafeină.
Apreciază că în cauză sunt elemente noi care nu mai impun menținerea stării de arest.
In subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art.139 al.1 cu referire la art.145 Cod procedură penală și paragraful 3 din art5 CEDO.
A ținut să mai adauge că, deși în încheiere s-a precizat că inculpații au avut ultimul cuvânt, în realitate, inculpaților nu li s-a dat ultimul cuvânt.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat cu privire la motivele de casare a achiesat la concluziile puse de colegul său,fiind de acord cu acestea.
A arătat că a formulat cerere separată prin care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive, cerere care nu a fost motivată. Simpla motivare a menținerii stării de arest nu poate substitui motivarea cererii prin care a solicitat înlocuirea măsurii.
Instanța de fond trebuia să analizeze fapta individuală a fiecărui inculpat și circumstanțele fiecăruia dintre ei. Din acte nu rezultă că acest inculpat avea intenția de a comercializa droguri. A depus la dosar acte din care rezultă că acesta a absolvit un master, are o familie organizată și are capacitatea intelectuală de a analiza rigorile legii.
Cu privire la menținerea stării de arest, instanța a avut în vedere unele declarații dar spre finalul cercetărilor situația s-a schimbat, s-a dat și o soluție de neîncepere a urmăririi penale, a intervenit și o declarație de recunoaștere a inculpatului care se coroborează cu acel minim de probe. Nu se mai poate vorbi de o subzistență a temeiurilor care au impus luarea măsurii arestării.
Instanța de fond nu a putut identificat nicio situație din care să rezulte că inculpatul ar reprezenta pericol social, că s-ar sustrage de la judecată ori că ar exista riscul de a lua legătura cu martorii. Nu există nici o declarație încriminatoare cu privire la acest inculpat și atunci pe cine să influențeze el.
Înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, este o măsură suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, asta spun și instanțele de control judiciar. La luarea acestei măsuri solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului expuse mai sus și arătate și la instanța de fond, lucruri care nu au fost analizate niciodată. Toate aceste argumente trebuiau avute în vedere la instanța de fond.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare. În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat a pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare pentru neindividualizarea temeiurilor ce se mențin.
De asemenea a mai arătat că, magistratul se pronunțase anterior pe aceiași cerere, cu același obiect și era incompatibil.
Nu s-a motivat de ce prezintă pericol pentru ordinea publică și de ce se menține acest pericol. Apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică exista într-un anumit cuantum dar acum trebuie raportat la durata arestării, persoana inculpatului, date certe la care face referire lit. Astăzi se poate vorbi de pericolul concret și nu de pericolul social. Impactul asupra relațiilor sociale este mult diminuat dar lumea se întreabă de ce unii care sunt vinovați sunt liberi și cei nevinovați sunt arestați.
Nu s-a individualizat pericolul concret pentru fiecare dintre ei.
A invocat cauza Miluță contra României. Jurisprudența CEDO obligă instanțele să ia în discuție și să analizeze și o altă măsură, să se analizeze de ce nu se poate înlocui o măsură preventivă cu o altă măsură.
A pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare, instanța să se pronunțe cu privire la temeiuri, dacă sunt temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate apreciind că încheierea recurată este legală și temeinică, motivată sub toate aspectele. Apreciază că judecătorul era competent în a soluționa cauza, a motivat pericolul concret, inculpații nu pot fi priviți separat ci ca un grup, au pus la cale săvârșirea faptei și că activitatea infracțională a fost stopată de organele de poliție. Cu privire la cererea de înlocuire a arestării preventive a pus concluzii de respingere.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a solicitat judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a solicitat judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a solicitat judecarea în stare de libertate, apreciind că nu reprezintă pericol pentru ordinea publică.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
. Prin Încheierea penală din data de 8.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în baza art. 3002pr.pen. rap. la art. 160 al. 3 pr.pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și și s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpații și prin apărători aleși și cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul prin apărător ales.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut faptul că prin actul de sesizare inculpatul zis "" a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea 522/2004, cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 33 lit. a penal, faptele constând în principal în aceea că în cursul anului 2009 în cadrul unei grupări organizate specializate în comiterea de infracțiuni legate de droguri, în mod repetat însă în baza aceleiași rezoluțiuni delictuoase, a procurat cu ajutorul altor persoane droguri de risc, respectiv canabis, pe care le-a vândut altor consumatori de pe raza mun. P N și B, în scopul obținerii de beneficii financiare.
În ceea ce îl privește pe inculpatul s-a reținut din același act de sesizare că a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și de art. 31 al. 2.pen. rap. la art. 3 al. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea 522/2004, cu aplic. art. 33 lit. a pen. activitatea infracțională constând în aceea că în cursul lunii septembrie 2009, acționând în cadrul unei grupări infracționale specializată în comiterea infracțiunilor legate de droguri, împreună cu inc. s-a deplasat în Olanda, de unde au procurat o cantitate de droguri de risc (cannabis), dispunând introducerea acesteia în țară prin intermediul unui colet expediat pe numele unei persoane - care nu a avut cunoștință de conținutul pachetului.
Cu privire la inculpatul - a rezultat că acesta a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea 39/2003 și de art. 31 al. 2.pen. rap. la art. 3 al. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea 522/2004, cu aplic. art. 33 lit. a pen. faptele constând în esență, în aceea că în cursul lunii septembrie 2009, acționând în cadrul unei grupări infracționale specializate în săvârșirea de infracțiuni de trafic de droguri, împreună cu inc. s-a deplasat în Olanda, de unde au procurat o cantitate de droguri de risc respectiv cannabis, dispunând introducerea acesteia în țară într-un colet expediat pe numele unei persoane, care nu a cunoscut conținutul ilicit al pachetului.
Din ansamblul materialului probator existent la dosarul de urmărire penală s-a constatat că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea și apoi la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați, continuă să subziste. Sub acest aspect, prima instanță a reținut și că potrivit dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, art. 139 și 160 Cod procedură penală, măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
În fapt, a rezultat din ansamblul probator că unul dintre principalii dealeri ai multor consumatori de droguri este un anume "l" din mun. P N, identificat în persoana inculpatului . Din actele premergătoare existente la dosarul de urmărire penală s-a reținut că inculpatul, zis "l", face parte dintr-o grupare infracțională specializată în comiterea de infracțiuni legate de droguri, ce își desfășoară activitatea în principal pe raza mun. P N, însă cu conexiuni infracționale pe linia distribuirii de droguri din categoria celor de risc, respectiv cannabis, și pe raza mun. Astfel, în mod frecvent (aproape zilnic) inculpatul a distribuit contra-cost droguri de risc către consumatori, la cererea acestora adresată în mod direct sau prin intermediari, apropiați ai inculpatului.
Pentru procurarea substanțelor stupefiante inculpatul a conlucrat îndeaproape cu numita "", care a fost identificată în persoana înv. - domiciliată de asemenea în mun. P N,-, -. B,. 40, jud.
În perioada iunie 2009 - până la data arestării inculpatului, acesta a desfășurat activități de oferire, punere în vânzare, procurare, cumpărare de substanțe stupefiante în scop de revânzare, dar și pentru consumul propriu, apelând în acest sens, în vederea achiziționării substanțelor stupefiante la numiții, și. În cursul lunii august 2009, în vederea obținerii unui profit substanțial din traficul de droguri inculpatul s-a asociat cu un anume "", identificat ulterior în persoana inculpatului, în vederea procurării de droguri din străinătate, Olanda. În acest sens, sunt elocvente procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul zis "" cu inculpatul.
În acest scop, inculpatul a apelat la o cunoștință de-a sa, căreia i s-a adresat cu apelativul "", identificată în persoana inculpatului, în scopul de a-i facilita, în schimbul unui câștig financiar, transportul de substanțe stupefiante din Olanda.
Între inculpații, și a intervenit astfel o înțelegere, astfel că au întreprins demersuri sporite pentru a se realiza deplasarea în străinătate în vederea achiziționării de substanțe stupefiante, pe care ulterior să le introducă în țară în vederea comercializării.
Totodată a rezultat că, pentru a nu fi prinși și pentru a nu le fi angajată răspunderea penală pentru infracțiuni deosebit de grave așa cum sunt cele sancționate de legea privind traficul de droguri, cei trei inculpați și-au luat măsuri sporite de precauție și au încercat să reducă convorbirile telefonice purtate între ei și să poarte discuții doar în cadrul unor întâlniri personale, de regulă în barul administrat de inculpatul. Mai mult, fiecare dintre cei trei inculpați au apelat la cunoștințe pe care le au în străinătate și le-au solicitat acestora să îi sprijine în vederea achiziționării de droguri.
La un moment dat, din motive ce nu au putut fi încă stabilite, inculpații și au convenit să îl excludă de la tranzacție pe inc. și să efectueze doar ei achiziționarea de droguri din străinătate, sens în care au contribuit financiar cu suma de 1500 euro. În acest sens, pentru a pune în aplicare rezoluția infracțională luată, cei doi inculpați au conceput un nou plan, convenind să se deplaseze împreună în Olanda, de unde cu sprijinul unui anume "", să cumpere droguri.
Referitor la introducerea drogurilor în țară, cei doi inculpați au stabilit ca, pentru a evita orice legătură infracțională cu ei, să identifice o persoană dispusă să accepte să primească pe numele său coletul conținând drogurile și în acest sens, inculpatul, cu acceptul inculpatului a apelat la o cunoștință de a sa, identificat în persoana inculpatului, care cunoscând intenția infracțională a inculpaților, a acceptat să-i sprijine în a introduce drogurile în țară. Astfel, inculpatul i-a solicitat numitului din satul, com. Roșie, jud. N să fie de acord să primească din străinătate un pachet pe numele său, fără a-i preciza conținutul acestuia, motivând că acel colet îi este destinat lui, însă ar vrea ca soția sa să nu afle despre acest lucru. Martorul a acceptat propunerea inculpatului. Pentru stabilirea detaliilor legate de expedierea coletului și pentru a-l putea contacta pe martorul, inculpatul a procurat un telefon mobil pe care, prin intermediul inculpatului, l-a remis martorului.
Având asigurate condițiile de clandestinitate ale expedierii coletului, în seara zilei de 08/09-09-2009 inculpații și, au părăsit teritoriul României, cu scopul de a achiziționa droguri din străinătate.
La revenirea pe teritoriul României, datorită împrejurării că o perioadă de aproximativ 10 zile nu l-au găsit pe martorul, inculpații, și au desfășurat o activitate susținută de identificare a unei alte persoane care ar fi fost dispusă să primească coletul pe numele său. În acest sens, au contactat pe înv., pe soția acestuia, pe o anume, însă nici una dintre aceste persoane nu a acceptat să se supună riscului de a primi un colet cu conținut incert pe numele său.
În cele din urmă, la data de 18.09.2009, inculpatul a reușit să ia legătura cu martorul și a reconfirmat celorlalți inculpați disponibilitatea acestuia de a primi coletul pe numele său, comunicându-le toate datele necesare ale acestuia. Imediat inculpații au transmis mesajul persoanei de legătură din Olanda care a și procedat la expedierea coletului prin.
Odată ce au avut certitudinea realizării introducerii drogurilor în țară prin firma de coletărie menționată, inculpatul și-a procurat o cartelă telefonică ce a fost dată ca număr de contact al martorului, destinatarul aparent al coletului. La data de 22.09.2009, lucrătorii din cadrul SC P N au contactat la postul telefonic 0753.680.998, menționat pe eticheta coletului expediat din Olanda pe numele martorului pe acesta, însă în realitate convorbirea s-a purtat cu inculpatul, confirmându-i-se primirea coletului și solicitându-i-se să se prezinte pentru a-l ridica.
Inculpatul a luat legătura cu inculpatul căreia i-a comunicat conținutul convorbirii telefonice, acesta din urmă transmițând la rândul său mesajul inculpatului, și solicitându-i să îl contacteze pe martorul pentru a se prezenta și a ridica coletul. Întrucât martorul nu se afla la domiciliu, inculpatul împreună cu inculpatul s-au deplasat în pădurea în care se afla martorul la lucru, de unde l-au luat și împreună au revenit în mun. P
Aici, cei doi inculpați i-au solicitat martorului să ia un taxi cu care să meargă să ridice coletul, după care să îl transporte la barul din satul Roșie - unde să îi aștepte și în acest sens i-au înmânat suma de 30 RON pentru a achita contravaloarea cursei.
La data de 22.09.2009, ora 11,40 martorul s-a prezentat la sediul SC din P N și a solicitat predarea coletului, ce s-a realizat după completarea formalităților scriptice de predare-primire. În momentul în care martorul intenționa să plece cu coletul, echipa de anchetatori a intervenit realizându-se astfel acțiunea de prindere în flagrant a acestuia, soldată cu verificarea coletului și identificarea în interiorul acestuia, disimulat într-o combină muzicală marca, unui număr de 5 țiple cu cannabis (skunk) în cantitate totală de 485,6 grame, produs în cadrul căruia, cu ocazia analizelor de laborator s-a pus în evidență substanță prevăzută în Tabelul III Anexă la Legea 143/2000.
De asemenea, într-una din țiple a fost identificată o punguliță ce conținea 100 de comprimate de culoare cu logo Ώ (omega) iar pe verso cu logo + (plus), ce aveau aparența unor comprimate de tip ecstasy. Cu ocazia analizelor de laborator s-a stabilit însă că aceste comprimate conțin ca substanță activă doar cafeină.
Apărarea inculpaților și că drogurile au fost procurate pentru consum propriu nu poate fi reținută atâta timp cât cei doi inculpați au declarat în fața organelor de urmărire penală că nu sunt consumatori de droguri ( filele 330 și 342 vol. I )
Probatoriul administrat în cauză relevă amploarea deosebită a activității infracționale a inculpaților, care au acționat în mod voluntar și deliberat, însă coordonat în cadrul unei structuri determinate, specializată în săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc cu caracter național și transnațional, care prin modul de concepere, funcționare, durată în timp, roluri și flexibilitate, prin adaptarea la condițiile și împrejurările concrete de aprovizionare cu substanțe stupefiante, realizează toate cerințele esențiale ale unei grupări infracționale organizate.
Prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte persoane care acționează pe același segment de crimă organizată, prin modul de concepere și organizare a activității infracționale - prin luarea unor măsuri sporite de precauție și încercarea de îngreuna și zădărnici activitatea de depistare și atragerea răspunderii penale prin implicarea altor persoane care au acționat fără vinovăție,activitatea desfășurată de inculpația dovedit că au acționat după un plan prestabilit, pus la punct în cele mai mici detalii, urmărind atât asigurarea reușitei infracționale, cât și inducerea în eroare a organelor judiciare, prin încercarea de a transfera răspunderea penală a faptelor comise asupra altor persoane.
Toate aceste aspecte demonstrează gradul deosebit de ridicatal inculpaților, făcând irelevantă apărarea referitoare la lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptelor de către inculpați și faptul că inculpatul are studii superioare, este sportiv de performanță și are un copil minor.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte un pericol pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 lit. f cpp, este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei băniți ca autori ai unor astfel de fapte.
Este bine cunoscut că problema abuzului de droguri și traficului ilicit devine tot mai îngrijorătoare. Pericolul deosebit rezultă și din faptul că narcomania în rândul tinerilor este foarte răspândită, așa se face că traficanții se îndreaptă spre aceștia. Ei cunosc faptul că, odată intrat în acest cerc vicios, cel acaparat nu mai are scăpare, căci de la mimetism se trece ușor la dependență și nu sunt rare cazurile care au un final tragic. Tocmai datorită acestui fapt încearcă permanent să se extindă și să aibă o rețea cât mai mare de distribuitori și consumatori. Dacă nu sunt identificați și stopați la timp, dacă nu sunt dispuse măsuri corespunzătoare față de aceștia, se întorc imediat la meșteșugul obișnuit. Aceste aspecte transformă problema în una foarte acută, așa încât criminalitatea ce ține de traficul de droguri atentează la sănătatea și viața celor cărora li se creează dependența. Ajunși în fața justiției, inculpații, ca cei din prezenta cauză, au tot felul de apărări, justificări, încercări de minimalizare a faptelor. Din toate aceste argumente rezultă fără putință de tăgadă că gradul de pericol social al acestor infracțiuni este unul real și deosebit de ridicat, așa încât menținerea măsurii arestării preventive se impune cu necesitate.
În ce privește respectarea dreptului la libertateal inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni deosebit de grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acestora. În condițiile speței, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi puși în stare de libertate.
II. Împotriva hotărârii de mai sus au declarat recurs inculpații care au arătat că judecătorul era incompatibil a judeca cauza, că în mod nelegal s-au respins cererea acestuia de abținere și cererea de recuzare a cestuia, iar pe de altă parte hotărârea nu este motivată cu privire la fiecare inculpat în parte.
Curtea analizând motivele de recurs, le constată întemeiate.
Prin Încheierea penală din data de 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- de dl. judecător, verificându-se starea de arest preventiv a inculpaților, și, s-a dispus menținerea acesteia. Prin decizia penală nr.785/17.12.2009 a Curții de APEL BACĂUs -a admis recursul inculpaților, s-a casat această încheiere pentru nemotivare și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, prin Încheierea penală din data de 280.12.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- de d-na judecător, s-a pronunțat aceeași soluție în sensul că s-a menținut starea de arest a inculpaților. Prin decizia penală nr.806/30.12.2009 a Curții de APEL BACĂUs -a admis recursul inculpaților, s-a casat această încheiere pentru nemotivare și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, dosarul a fost repartizat d-lui judecător.
Acesta a formulat cerere de abținere, care prin Încheiere din data de 5.01.2010 a fost respinsă, considerându-se că nu este incident cazul prevăzut de art.47 pr.pen, deoarece domnul judecător nu a soluționat fondul cauzei și nu s-a antepronunțat.
Față de această situație, inculpații prin apărători au formulat cerere de recuzare a domnului judecător, care la rândul ei, prin Încheierea din data de 8.01.2010 a fost respinsă ca inadmisibilă deoarece au fost invocate aceleași motive ca și cele din cererea de abținere. Ca o consecință a acestor soluții, dl. judecător a soluționat la data de 8.01.2010 verificarea stării de arest a inculpaților și a dispus menținerea acesteia. Totodată a respins cererea inculpaților de înlocuire a măsurii arestului preventiv.
Conform prevederilor art.47 pr.penală Judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs. De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză.
În raport cu aspectele mai sus arătate și coroborate cu acest text de lege, Curtea consideră că dl. judecător era incompatibil a judeca cauza după casare cu trimitere. În cauza de față, atât prima dată cât și a doua oară domnul judecător a verificat în cadrul aceleiași perioade starea de arest a inculpaților ș ia dispus menținerea acesteia. Legiuitorul a statuat instituția incompatibilității pentru a garanta drepturile procesuale ale părților și pentru a asigura imparțialitatea la judecarea și soluționarea unei cauze.
Judecătorul care a soluționat cererea de abținere a dl. judecător a dat o interpretare greșită situației procesuale. "Cauza", în speța de față o reprezintă verificarea stării de arest și atâta timp cât domnul judecător a soluționat această "cauză", era incompatibil aos oluționa după casarea cu trimitere spre rejudecare, chiar dacă ultima decizie de casare nu îl privea pe el.
În consecință, Curtea în baza art.38515pct.2 lit.c pr.pen. cu art.3859pct.3 pr.pen. va admite recursul declarat de inculpații, și împotriva Încheierii penale din data de 8.01.2010 a Tribunalului Bacău.
Se va casa în totalitate Încheierea penală din data de 8.01.2010 a Tribunalului Bacău privind verificarea st6ării de arest a inculpaților și Încheierile din data de 5.01.2010 privind soluționarea cererii de abținere și din 8.01.2010 privind soluționarea cererii de recuzare și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
Cu ocazia rejudecării cauzei se va avea în vedere și motivul de recurs privind nemotivarea pentru fiecare inculpat a pericolului social concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea sa în libertate, în sensul dacă există sau nu această stare de pericol.
Se va lua act că inculpații au avut apărători aleși.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.c pr.pen. cu art.3859pct.3 pr.pen. admite recursul declarat de inculpații, și împotriva Încheierii penale din data de 8.01.2010 a Tribunalului Bacău.
Casează în totalitate Încheierea penală din data de 8.01.2010 a Tribunalului Bacău privind verificarea stării de arest a inculpaților și Încheierile din data de 5.01.2010 privind soluționarea cererii de abținere și din 8.01.2010 privind soluționarea cererii de recuzare și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
Ia act că inculpații au avut apărători aleși.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.01.2010 în prezența inculpaților.
Președinte, JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Crîșmaru Gabriel Pocovnicu Dumitru
- - - -
- -
Grefier,
-
red. înch.
red. dec. recurs
tehnored.
3 ex.13.01.2010
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Crîșmaru Gabriel Pocovnicu Dumitru
