Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1211/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.8097/2/2009
2035/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1211/
Ședința publică din data de 24 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 13 august 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.027.102/25.VIII.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul-inculpat, personal, declară că este de acord să-i fie asigurată asistență juridică din oficiu, după care;
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului, având în vedere faptul că este nevinovat, poziție procesuală susținută și de coinculpatul, care a declarat că inculpatul - nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, de împrejurarea că probatoriul a fost deja administrat și a fost pronunțată o soluție pe fondul cauzei, astfel că inculpatul nu are cum impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică și se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, având în vedere circumstanțele sale personale și împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii de tâlhărie - în formă calificată și în condițiile recidivei prevăzută de art.37 lit.a Cod penal.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul din oficiu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 13 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, ca instanță de apel (dosar nr-), în baza art.3002Cod procedură penală, raportat la art. 160 alin.1;i 3 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv ainculpaților(fiul lui și, născut la data de 20 01 1987, arestat în baza nr.22/UP/28 02 2009 emis de Judecătoria sectorului 1 B) și (fiul lui G și C, născut la data de 20 06 1989, arestat în baza nr.21/UP/28 02 2009 emis de Judecătoria sectorului 1 B).
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.492 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în data de 30.06.2009, inculpatul a fost condamnat în baza art.211 alin. 1 și 2 lit. b și c și alin. 21lit. a din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie în forma agravantă.
În baza art.83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.331/15.06.2005, a Judecătoriei Corabia, definitivă prin decizia penală nr.380/14.05.2005 a Tribunalului O l t, iar potrivit art.83 alin.l Cod penal s-a dispus cumularea pedepsei aplicată în cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală a Judecătoriei Corabia, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 10 ani închisoare.
In baza art.350 alin.1 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului iar în baza art.116 Cod penal s-a stabilit interdicția de a se afla pe raza municipiului B pe o perioadă de 5 ani.
în baza art.211 alin. 1 și 2 lit. b și c și alin. 21lit. a Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie în forma agravantă.
în baza art.350 alin.l Cod procedură penală s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, iar în baza art.l16 Cod penal s-a stabilit interdicția de a se afla pe raza municipiului B pe o perioadă de 5 ani.
In conformitate cu dispoz, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța are obligația să verifice în tot cursul judecații, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art.!60h cod proc.pen.; potrivit art. 168 alin.1l și alin.3 cod proc.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată menținerea măsurii arestării preventive, verificarea acestei măsuri fiind făcută nu mai târziu de 60 de zile iar potrivit dispoz.art.1601alin.3 cod proc.pen. verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani în cursul judecății se efectuează periodic, dar nu mai târziu de 40 de zile.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor.art.300/2 Cod de procedură.penală, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă și menținută cu respectarea condițiilor prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod de procedură penală, întrucât în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La evaluarea stării de pericol pentru ordinea publică s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, precum și cele reale ale faptei săvârșite, prin prisma acestora instanța apreciind că se impune în continuare menținerea stării de arest preventi9v a inculpaților.
Totodată, au mai fost avute în vedere, modul concret de săvârșire a faptei, sentimentul de insecuritate pe care acest gen de fapte îl induce în rândul opiniei publice în lipsa unei măsuri ferme din partea autorităților statului, aspecte ce denotă o periculozitate sporită a inculpaților și un pericol social deosebit al faptei.
În același sens, s-a considerat că periculozitatea sporită inculpaților reiese și din aspectul că au premeditat săvârșirea faptelor, au pus la cale un plan infracțional care să le asigure reușita infracțională, aceștia neezitând să se folosească de avantajul pe care îl aveau, din punct de vedere numeric asupra unei părți vătămate de sex feminin.
In plus, Tribunalul a reținut că la acest moment procesual, singura măsură de natură a asigura conservarea ordinii de drept este arestarea preventivă a celor doi inculpați, celelalte măsuri preventive fiind total ineficiente pentru realizarea scopului măsurilor preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva încheierii Tribunalului,a declarat recurs în termenul legal(respectiv la data comunicării acesteia, 18 august 2009)inculpatul.
Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 21 august 2009.
În dezbaterile asupra recursului, desfășurate în ședința publică din data de 24 august 2009, inculpatul, asistat juridic de către un apărător desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond judecarea sa în stare de libertate.
În susținerea motivelor de recurs, apărătorul inculpatului recurent a arătat că acesta este nevinovat, aspect susținut și de către coinculpatul, iar pe de altă parte probatoriul necesar lămuririi cauzei a fost deja administrat și a fost pronunțată o soluție pe fondul cauzei, astfel încât punerea sa în stare de libertate nu are cum impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept (art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală) care au determinat arestarea inițială a inculpatului, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestuia.
Astfel, probatoriul cauzei, care a servit deja la pronunțarea în primă instanță a unei hotărâri de condamnare a inculpatului la pedeapsa de.7 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către acesta a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Sub acest aspect, dată fiind poziția procesuală a recurentului inculpat care și la acest moment contestă îndeplinirea condițiilor prev.de art.143 din Codul d e procedură penală, Curtea găsește că bănuiala legitimă ce planează asupra acestuia cu privire la săvârșirea faptei de care este acuzat, este susținută de următoarele mijloace de probă: procesul verbal de depistare din care rezultă că cei doi inculpați au fost depistați la data de 27.02.2009, orele 21,30 de către organele de poliție în str.-, ca urmare a unei sesizări cu privire la faptul că doi indivizi au deposedat prin violență o persoană de sex feminin de o geantă de pe umăr în zona căii ferate de la periferia cartierului, procesul verbal de cercetare la fața locului dfin care rezultă că în apropierea căii ferate a fost descoperită o geantă de damă de culoare maron închis, deschisă la nivelul fermoarului în care se aflau diverse bunuri, geanta și bunurile fiind recunoscute de partea vătămată, plângerea și declarațiile părții vătămate în care este descrisă în detaliu modalitatea de săvârșire a faptei, dovada de predare-primire a bunurilor către partea vătămată, declarațiile martorului G, care a declarat că nu și-a dat seama din primul moment cine era persoana care striga și că inițial a observat un grup de trei persoane din care una era căzută la pământ, iar celelalte două au părăsit zona în fugă, ulterior realizând că persoana căzută la pământ era soția sa și a alergat după cei doi inculpați, fără a reuși să-i prindă, declarația martorului, care a declarat că la data de 27.02.2009, în jurul orelor 21,00 văzut două persoane de sex masculin alergate de organele de poliție, ulterior recunoscându-i pe cei doi inculpați ca fiind persoanele alergate de către polițiștii comunitari, raportul de expertiză medico-legală nr.A- din care rezultă că partea vătămată prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu sau cu și de corp dur și o mișcare forțată peste limitele fiziologice biometrice ale articulației gleznei, ce pot data din 27.02.2009, necesitând 6-7 zile de îngrijire medicală, precum și însăși acele declarațiile date de către inculpați, prin care aceștia au recunoscut parțial fapta reținută în sarcina lor, declarând că au sustras geanta părții vătămate, dar fără să o lovească, după care au fugit de la locul faptei și au aruncat geanta acesteia, fără a lua ceva din interiorul ei.
În același timp, este justă și aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care îl prezintă, în continuare, pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, pericolul respectiv fiind probat nu doar de gravitatea în sine a infracțiunii de care este acuzat (tâlhărie săvârșită de către doi bărbați, într-un loc public și în timpul nopții, asupra unei persoane de sex feminin, profitând de superioritatea lor numerică și de disproporția vădită de forțe fizice), dar și de datele ce caracterizează persoana acestuia (lipsit de ocupație și de un loc de muncă, care să-i asigure în mod licit obținerea veniturilor necesare asigurării existenței și care nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat prin sentința penală nr.331/15.06.2005 a Judecătoriei Corabia, definitivă prin 380/14.09.2005 a Tribunalului O l t, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare condiționată pe un termen de încercare de 5 ani), astfel că, în absența unor surse oneste de venituri și a unei conduite anterioare cuviincioase față de ordinea de drept și de valorile sociale ocrotite de lege, se poate aprecia, în mod rezonabil, că inculpatul prezintă riscul comiterii unor noi fapte similare.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției șI Libertăților
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefundat, recursul declarat deinculpatulîmpotriva încheierii de ședință din data de 13.08.2009 a Tribunalului București - Secția Ia P enală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red.jud.
Ex.2
/ -
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Corina Ciobanu, Niculae
