Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1210/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.8040/2/2009
2022/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1210/
Ședința publică din data de 24 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 6 august 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatului reținând faptul că, de la momentul arestării și până în prezent, nu au intervenit schimbări de natură a conduce la lăsarea sa în libertate, cu toate că acesta a avut o atitudine procesuală sinceră și a recunoscut săvârșirea infracțiunii, fiind instigat la aceasta de către denunțător, care l-a informat de unde să cumpere drogurile și la ce preț, este un tânăr cu un IQ de 156, student anul II la o facultate de stat, olimpic la disciplina chimie. Mai mult decât atât, în faza urmăririi penale, cu ocazia prezentării materialului, a formulat mai multe cereri pentru lămurirea unor aspecte esențiale ale cauzei, cum ar fi contextul în care infracțiunea a fost săvârșită, însă procurorul i le-a respins fără a motiva, de asemenea, i-a fost respinsă cererea de ascultare a interceptărilor convorbirilor telefonice, cu motivarea că acestea nu există, deși din dosar rezultă că instanța a prelungit autorizația de efectuare a unor astfel de interceptări. În egală măsură, trebuie avută în vedere împrejurarea că a comis infracțiunea la cererea expresă a denunțătorului, faptul că nu există date că va relua activitatea infracțională sau va săvârși alte fapte prevăzute de legea penală, acordându-i-se șansa de a-și relua studiile și de a-și crea un viitor, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că în mod corect instanța de fond a constatat că nu s-au schimbat temeiurile de fapt și de drept de la momentul luării măsurii arestării preventive și se impune menținerea acesteia, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, care justifică temerea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, urmând ca atitudinea sa procesuală sinceră să fie avută în vedere în procesul individualizării judiciare a pedepsei.
Recurentul-inculpat, personal, arată că a acceptat, în mod nesăbuit, la insistențele denunțătorului, să cumpere droguri, regretă foarte mult săvârșirea infracțiunii, a învățat o lecție și va trăi cu stigmatul că este traficant de droguri de mare risc, a pierdut bursa și a obținut o prelungire a termenului de depunere a lucrării de specializare, iar dacă nu promovează va fi trecut în regim de coplată, fără a avea posibilitatea de a plăti taxa, întrucât părinții sunt bugetari, astfel că solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 6 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în temeiul art. 3002și art. 160 Cod procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpaților și, reținându-se, în esență, că există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele penale pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că au fost comise, amploarea pe care o cunosc în prezent activitățile ilicite legate de traficul de droguri, precum și rezonanța socială negativă a acestora relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, raportat la datele ce caracterizează persoana recurentului, care este student în anul II la o facultate de stat, a fost olimpic național la chimie, are un coeficient de inteligență ridicat, nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei pentru care este cercetat, conștientizând consecințele nefaste ale acesteia. S-a mai arătat, totodată, că, în cauză, nu există date din care să rezulte că inculpatul, dacă va fi pus în libertate, va relua activitatea infracțională, având în vedere în acest sens și împrejurările în care a fost săvârșită fapta dedusă judecății, respectiv la instigarea denunțătorului.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 17 iunie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată, alături de inculpatul, prin rechizitoriul nr. 188/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în data de 16.06.2009 a vândut investigatorului cu nume de cod " ", precum și denunțătorului un număr de 6 timbre LSD contra sumei de 420 lei.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea apreciază, astfel cum a constatat și Tribunalul, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 alin. 1 și art. 681Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind denunțul și declarațiile numitului, denunțul și declarațiile numitului, procesul - verbal de redare a interceptărilor în mediu ambiental cu privire la discuțiile purtate între inculpat și denunțătorul, declarațiile martorilor și, procesul - verbal de prindere în flagrant, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică, precum și declarațiile inculpatului, care a recunoscut comiterea faptei în modalitatea reținută prin actul de sesizare.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea ce formează obiectul cercetării penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune și urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice și siguranței persoanei, având în vedere predispoziția consumatorilor și traficanților de droguri de a comite infracțiuni, de cele mai multe ori în scopul obținerii sumelor de bani necesare procurării de droguri, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, precum și datele ce caracterizează persoana recurentului - care este consumator de cannabis, iar din probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale a rezultat că a recurs de mai multe ori la activități legate de comercializarea de droguri în vederea obținerii de resurse financiare, având o clientelă care apela constant la serviciile sale - demonstrează pericolul concret pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În același sens, Curtea a avut în vedere și împrejurarea că, deși este student în anul II, activitate intelectuală care, tratată cu responsabilitate, ar fi trebuit să-i ocupe timpul într-o mare măsură și să aibă efecte asupra conduitei adoptate, inculpatul a dat dovadă de superficialitate, sub aparența unui interes spre studiu ascunzând un comportament deviant, total nepotrivit pentru o persoană care urmează cursurile unei universități, ignorând valorile sociale apărate de normele de drept și consecințele nefaste ale acțiunilor sale.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la acesta aplicarea art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 6 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red./Dact
Ex.2/2.09.2009
Red.G--II.
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Corina Ciobanu, Niculae
