Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 122
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Anca Ghideanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 10.02.2009 a Tribunalului Iași, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de aceștia.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av., apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Doamna avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru inculpatul recurent.
Interpelat fiind, inculpatul recurent arată că își menține recursul formulat și nu are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că recursul acestuia vizează încheierea din data de 10.02.2009, întrucât, instanța de fond a făcut o apreciere trunchiată a probelor administrate și a constatat că trebuie menținută măsura arestării preventive.
Cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive instanța trebuia să aibă în vedere elemente care să justifice privarea de libertate, ori, în cauză au apărut elemente noi care nu au fost analizate și nu se regăsesc în încheierea recurată.
Nu s-a făcut dovada că lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, ori că acesta ar încerca în vreun fel să influențeze bunul mers la procesului.
S-a motivat în încheierea primei instanțe că nu s-a depășit termenul rezonabil însă se poate observa că inculpatul este arestat de 7 luni de zile, prin urmare acest termen a fost depășit.
De asemenea, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și nu în ultimul rând trebuie avut în vedere că rezonanța pe care fapta reținută în sarcina inculpatului a avut-o asupra opiniei publice s-a diminuat prin trecerea timpului.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpat și judecarea lui în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că încheierea primei este legală și temeinică, având în vedere că de la momentul arestării inițiale și până în prezent temeiurile nu au încetat și nici nu s-au modificat, și solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei și lasă soluția la aprecierea instanței.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 10 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iași, în baza disp. art. 3002și art. 160 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 29.03.1953, deținut în Penitenciarul Iași sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 34/U din 14.07.2008 emis de Tribunalul Iași, măsură ce a fost menținută conform disp. art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
În motivarea încheierii de ședință s-a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată, prelungită și menținută cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal.
Analizând și evaluând sumar mijloacele de probă existente la dosar,prima instanță a constatat că de la momentul arestării preventive a inculpatului nu au apărut elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării, cele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală au încetat, după cum nu au apărut nici elemente noi care să justifice privarea de libertate.
În condițiile în care temeiurile arestării există și, raportat la natura și importanța relațiilor sociale pretins încălcate prin activitatea infracțională bănuit desfășurată, gravitatea accentuată a faptei presupus a fi comisă, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că a fost săvârșită activitatea ilicită, urmările produse, instanța a apreciat că aceleași temeiuri justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului.
În termenul prevăzut de art. 160 alin. 4 rap. la art. 160 alin. 2 Cod procedură penală împotriva încheierii de ședință a declarat recurs inculpatul pentru motive de netemeinicie. Se susține în motivarea recursului că în cauză nu se justifică menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpat, având în vedere că nu există indicii că acesta ar putea influența cursul judecății, pericolul social al faptei comise cu mult timp în urmă nemaifiind actual.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și lăsarea în libertate a inculpatului.
Verificându-se actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele conform disp. art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se rețin următoarele:
Inculpatul este trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. "a și i" cu referire la art. 176 lit. "b" Cod penal.
S-a reținut în actul de inculpare că în seara zilei de 12 iulie 2008, în urma unui conflict verbal cu mai mulți tineri aflați într-un local din comuna, inculpatul, în scopul răzbunării față de tinerii din bar, s-a deplasat la locuința sa, s-a înarmat cu un cuțit de bucătărie și, revenind în bar, a înjunghiat pe trei dintre tineri.
Măsura arestării preventive - dispusă în baza art. 148 lit. "f" Cod procedură penală - a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute în acest text și a criteriilor menționate în art. 143 și art. 136 alin. 8 Cod procedură penală pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, urmând a fi cenzurată pe tot parcursul procesului în conformitate cu disp. art. 3002Cod procedură penală.
În raport cu disp. art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În speță, actele și lucrările dosarului efectuate până în prezent au fost just și temeinic evaluate de prima instanță.
În mod riguros s-a analizat și pericolul social concret al judecării inculpatului în stare de libertate raportat la impactul social deosebit pe care îl au asemenea infracțiuni în rândul populației, cu luarea în considerare a valorii sociale ocrotite prin textul incriminator și a limitelor de pedeapsă, apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere.
Menținerea stării de arest preventiv nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să determine pierderea caracterului preventiv și provizoriu al măsurii.
Complexitatea cauzei care va necesita o cercetare judecătorească îndelungată și laborioasă, multitudinea de persoane implicate în derularea faptelor deduse judecății, ca și diversitatea mijloacelor de probă, ce se impun a fi administrate nemijlocit nu justifică judecarea în stare de libertate a inculpatului, întrucât temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii arestării nu s-au modificat și nu s-a depășit termenul rezonabil al judecății și al arestării preventive.
Fiind întrunite atât condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, cât și ale art. 148 lit. "f" Cod procedură penală - sancțiunea prevăzută de textul incriminator și pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, pericol dat de natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat, de modalitatea concretă de acționare, de urmările produse -, precum și raportat la actele procesual-penale ce urmează a fi efectuate, în mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În temeiul considerentelor expuse criticile formulate nu sunt fondate, urmând ca în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să se respingă recursul promovat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă recurentul la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.02.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
26.02.2009
2 ex.-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Otilia Susanu, Anca Ghideanu
