Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1238/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.8251/2/2009
2071/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1238/
Ședința publică din data de 02 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 3: Raluca Moroșanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat -A împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 19 august 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.027.565/1.IX.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat critică încheierea de ședință pentru netemeinicie, arătând că nu se mai impune privarea de libertate a inculpatului, întrucât a dat declarații sincere și complete, a cooperat cu organul de urmărire penală, mai mult decât atât, la momentul la care a fost oprit în trafic a predat, benevol, lucrătorilor de poliție cele 8 doze de heroină pe care le deținea în portbagaj, urmând a fi avută în vedere și împrejurarea că era consumator de heroină și obișnuia să consume droguri împreună cu denunțătorul. În egală măsură, nu a fost dovedit pericolul concret pentru ordinea publică, care nu trebuie confundat cu pericol social ca trăsătură esențială a infracțiunii, nu este cunoscut cu antecedente penale și are un minor în întreținere, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar, în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că în mod corect instanța de fond, în temeiul art.3001Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, pe care a menținut-o, întrucât sunt îndeplinite, cumulativ, cerințele reglementate în art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, având în vedere procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarația denunțătorului, declarația martorului asistent și raportul de constatare tehnico-științifică, din care rezultă că inculpatul a vândut două doze de heroină denunțătorului, lăsarea sa în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere infracțiunile de care este învinuit, împrejurarea că a avut o atitudine sinceră nefiind de natură să conducă la punerea sa în libertate.
Recurentul-inculpat, personal, arată că a fost consumator de heroină până la momentul arestării și regretă săvârșirea infracțiunile.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de la 19.08.2008, Tribunalul București - Secția I-a Penală, a constatat, în baza art. 3001Cod procedură penală legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul A, pe care a menținut-
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1989/D/P/2009, al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bucureștia fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul A, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se că la data de 04.08.2009, inculpatul a vândut cu suma de 100 lei martorului două doze conținând 0,24 grame heroină și a deținut pentru vânzare și consum propriu 8 doze conținând 0,99 grame de heroină și o seringă în care s-a pus în evidență heroină.
Reține de asemenea instanța de fond că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor art. 1491Cod procedură penală, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 681Cod procedură penală cu referire la art. 143 rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A solicitând judecarea sa în stare de libertate, față de împrejurarea că a avut o poziție sinceră recunoscând fapta și ajutând organele de urmărire penală să stabilească situația de fapt.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept, Curtea apreciază că recursul inculpatului nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
În mod corect a apreciat instanța de fond că măsura arestării preventive luată față de inculpat este legală și temeinică fiind dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, alegerea măsurii preventive având la bază criteriile prev. de art. 136 alin. 8 Cod procedură penală.
În mod corect a apreciat instanța de fond că sunt întrunite în cauză cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală, existând la dosar probe temeinice care justifică presupunerea că inculpatul a comis fapta ce i se reține în sarcină.
Și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt întrunite cumulativ în cauză.
Astfel pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol analizat în raport de gravitatea faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor.
Cerința prevăzută de lege însensul de a exista probecă lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, este întrunită în cauză, constând în aceea că prin fapta comisă se aduce atingere sănătății publice fiind vizați în special tinerii, împrejurarea în raport de care Curtea apreciază că nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului și nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură privativă de libertate.
Susținerile inculpatului cu privire la poziția sa sinceră pe parcursul procesului penal nu poate determina lăsarea în libertate a acestuia, această împrejurarea urmând a fi avută în vedere la individualizarea pedepsei în cazul unei eventuale condamnări.
Față de considerentele arătate, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii de ședință din 19.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red..
Dact./15.09.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Sofica DumitrașcuJudecători:Sofica Dumitrașcu, Liliana Bădescu, Raluca Moroșanu
