Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1243/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1243
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință din 25.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent personal, asistat de avocat ales .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, care este netemeinică și nelegală, aplicarea art.160 C.P.P. a nu se mai menține starea de arest a inculpatului și revocarea măsurii arestării preventive. Cauza este suspendată în acest moment, din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul a săvârșit faptele care i se impută de către parchet, noul Cod Penal reglementează infracțiunea reținută în sarcina sa, furt cu consecințe deosebit de grave, într-o altă infracțiune, inculpatul a dat o declarație în fața judecătorului, iar în momentul de față se procedează la prinderea celui care a luat banii. Inculpatul nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă. această măsură fiind luată acum 2 ani.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș, care este temeinică și legală și menținerea măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite condițiile legale.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului, a se ține cont de circumstanțele atenuante, martorii sunt audiați, nu a știu de tranzacția efectuată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 25.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în baza art.160 indice 8 alin. 3.C.P.P. rap. la art. 160 indice 4.C.P.P. a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
În baza art. 3002Cpp rap. la art. 160 Cpp, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților:, arestat preventivă în baza mandatului de arestare preventivă nr. 7/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 27/02.03.2008 emis de Tribunalul Timiș;, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 10/12.02.2008 emis de Tribunalul Timiș, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 6/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș; ROSANA, arestată preventiv în baza mandatului de arestare prevenitvă nr. 8/05.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 9/05.02.2008 emis de Tribunalul Timiș, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 145 indice 1.și C.P.P. art. 145.C.P.P. au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și/sau localitatea, formulate de către apărătorii aleși ai inculpaților, și susținute de aceștia.
În baza art. 139 alin. 2.C.P.P. au fost respinse ca neîntemeiate cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și, prin apărătorii aleși și susținute de inculpați.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, deliberând asupra cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, prin avocat și însușită de către acesta, a constatat că dovada de consemnare a cauțiunii nu a fost depusă, în temeiul disp. art. 160 indice 8 alin. 3.C.P.P. rap. la art. 160 indice 4.C.P.P. a fost respinsă cererea.
Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpaților, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, prin raportare la incidența dispozițiilor art. 148 lit. f, temeiul de drept care a stat la baza emiterii mandatelor de arestare preventivă, în condiții de legalitate, aspect pe care, de altfel, instanța l-a constatat la primirea dosarului în instanță, în sensul că: inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, reținându-se în sarcina acestora aderarea la un grup infracțional organizat, structurat pe două filiere, una și una română, care a acționat în scopul comiterii infracțiunilor menționate în rechizitoriu și există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând potrivit dispozițiilor art. 160 indice b C.P.P. tribunalul a reținut că, față de probatoriul administrat până la acest moment procesual, nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive luată față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Mai mult decât atât, de la ultima verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive până în prezent, s-a constatat că temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsuri privative de libertate nu s-au schimbat, analiza acestei măsuri făcându-se prin raportare la pericolul concret pentru ordinea publică, pentru a nu se depăși justul echilibru dintre măsura dispusă și scopul acesteia.
Pe de altă parte, "prin gravitatea deosebită a infracțiunilor și prin reacția particulară a opiniei publice", anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, situație care, la acest moment procesual, subzistă și în ceea ce îi privește pe inculpați, tribunalul neputând proceda la o analiză amănunțită a probelor administrate până în prezent, fără a încălca prezumția de nevinovăție a inculpaților, aceasta urmând a se face după administrarea întregului probatoriu în fața instanței, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau achitare.
Potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicată inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport de aceste criterii și de cele analizate anterior, precum și prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpați își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru ordinea publică, durata arestului preventiv fiind rezonabilă în raport cu gravitatea faptelor și complexitatea cauzei, amânările judecății cauzei având un caracter obiectiv, și nu apreciază a fi oportună înlocuirea acestei măsuri privative de libertate cu o altă măsură preventivă prevăzută de lege.
În condițiile de față, tribunalul a apreciat că, la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că acestea implică activitatea mai multor persoane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează, motiv pentru care, în baza art. 300 indice 2.rap.C.P.P. la art. 160 indice b C.P.P. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, tribunalul, în baza art. 139.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. art. 145.C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de apărătorii aleși ai inculpaților, și susținute de aceștia.
Pe cale de consecință, având în vedere aceleași considerente, în baza art. 139 alin. 2.C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de revocare a măsurii arestării preventive, formulate de inculpații și, prin apărătorii aleși și susținute de inculpați.
Împotriva acestei încheieri a declarat inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi respins.
Potrivit dispozițiilor art.3002C.P.P. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.160; iar potrivit dispozițiilor art.160, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Inculpatul a fost arestat în temeiul prevederilor art.148 lit.h C.P.P. dispoziții potrivit cărora măsura arestării inculpatului poate fi dispusă dacă sunt întrunite condițiile prev.de art.143 și dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin rechizitoriul nr. 121/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Timișoara, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, complicitate la furt calificat, complicitate la infracțiuni contra confidențialității și integrității datelor informatice, complicitate la infracțiuni informatice și spălare de bani, prevăzute de art.7 din 39/2003, art.26 Cod Penal, raportat la art.208 alin.1, 209 alin.1, lit.a și alin.4 Cod Penal, art.26 Cod Penal, raportat la art.42 alin.1 și alin.3 din 161/2003, art.26 Cod Penal, raportat la art.49 din 161/2003, art.23 lit.a,b,c, din 656/2002.
În fapt, prin rechizitoriu s-a reținut în esență că utilizând parola de acces a directorului Băncii Române de Dezvoltare - Sucursala C, inculpatul recurent, împreună cu ceilalți inculpați trimiși în judecată, au sustras prin transfer bancar neautorizat, suma de 8.000.000 lei aflați în depozit la Banca Române de Dezvoltare - Generale SA
Infracțiunile reținute prin rechizitoriu în seama inculpatului sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, astfel că prima condiție prevăzută de art.148 lit.f C.P.P. privind cuantumul pedepsei, este îndeplinită.
În același rechizitoriu, se reține că activitatea infracțională a fost organizată pe două filiere, una română și una, fiecare cu atribuții determinate pentru fiecare filieră, pentru fiecare inculpat.
Modalitatea săvârșirii infracțiunilor, așa cum aceasta a fost reținută la urmărirea penală, comportarea inculpatului în cursul procesului, numărul mare al inculpaților participanți la săvârșirea infracțiunilor, valoarea mare a prejudiciului produs, constituie împreună dovezi privind pericolul pe care - l prezintă pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului.
În perioada actuală, cea mai mare parte a economiilor bănești aparținând persoanelor fizice și persoanelor juridice, se află în depozite bancare.
Lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să inducă în conștiința indivizilor un sentiment de teamă că la rândul lor pot fi victimele unor astfel de infracțiuni, depunerile bancare fiind însușite de infractori prin fapte antisociale, fapte de natură penală. Actuala criză economico - financiară poate amplifica mult această temere, acest sentiment de nesiguranță al cetățenilor în depunerile bancare.
Așa cum a statuat în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, justiția trebuie să vegheze la menținerea unui just echilibru între interesul public și starea de libertate a individului.
În cauză, acest echilibru înclină decisiv în favoarea interesului public, astfel că fiind îndeplinită și cea de - a doua condiție prev.de art.148 lit.f C.P.P. privind pericolul pe care - l prezintă pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, în temeiul prevederilor art. 38515pct.1, lit.b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 25.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 160 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1, lit.b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 25.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 160 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
RED: ID/18.12.2009
Dact: 2 exempl/ 18 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Laura Bogdan, Codrina Iosana
