Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1239/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1239
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul G, împotriva încheierii penale de ședință din 11 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive, cu obligația de a nu părăsi localitatea.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, încheierea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală, solicitând menținerea ei, precum și menținerea măsurii arestării preventive, față de inculpat, deoarece subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol public.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 11 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.300 ind.2 Cpp s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului
În baza art.300 ind.2 Cpp raportat la art.160 ind.b Cpp a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului:, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată de instanța de judecată înaintea expirării termenului legal de 60 de zile, respectiv 08.02.2010.
În baza art. 160 ind. 8.C.P.P. a fost admisă în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul arestat preventiv
În baza art. 160 ind. 8 alin.6 C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul arestat preventiv
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, verificând legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G și având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpatului și a martorilor, date in fata organelor de urmărire penală din care rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpatul să fi comis o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat până în prezent, justificând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Raportat la modalitatea de comitere a faptei (prin violență), la datele victimei (femeie, în vârstă de 43 de ani), la relațiile dintre victimă și inculpat (concubini) precum și la antecedentele penale ale inculpatului (fila 34 dosar UP), prima instanță a apreciat că subzistă pericolul social concret pentru ordinea publică, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, lăsarea lui în libertate putând avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, menținerea inculpatului în arest fiind o premisă necesară pentru a se asigura aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal.
Având în vedere că subzistă și în prezent pericolul concret pentru ordinea publica in cazul lăsării in libertate a inculpatului prima instanță a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive și în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. a menținut starea de arest a inculpatului G, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data 08.02.2010.
În privința cererii de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul a reținut cu titlu preliminar împrejurarea că cele două măsuri preventive, respectiv arestarea preventivă și liberarea provizorie sub control judiciar, nu se exclud, ci între ele există un raport de complementaritate. Prin urmare, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile luării măsurii arestării preventive, posibilitatea de liberare sub control judiciar nu este înlăturată.
Din punct de vedere al condițiilor ce trebuie îndeplinite, legea procesual penală (art.160 ind.6 Cpp, art.160 ind.2 alin.1 Cpp) face distincție între elementele de admisibilitate (referitoare la titularul cererii, conținutul cererii; natura infracțiunii și cuantumul pedepsei prevăzută de lege) și cerințele referitoare la temeinicia acesteia (prevăzute de art.160 ind.2 alin.2 Cpp).
Cererea formulată de inculpat îndeplinește condițiile de admisibilitate însă din punct de vedere al temeiniciei cererii s-a reținut că potrivit art.160 ind.2 alin.2 "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
La aprecierea temeiniciei cererii, pe lângă aceste dispoziții legale, trebuie avut în vedere și împrejurarea că buna desfășurare a procesului penal impune ca inculpatul să se găsească la dispoziția organului judiciar, așa încât în baza art.160 ind.8 Cpp a fost admisă în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul arestat preventiv
În baza art.160 ind.8a alin.6 Cpp a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul arestat preventiv
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G, criticând-o pentru netemeincie, întrucât în mod greșit s-a menținut măsura arestării preventive, iar cererea având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar, a fost respinsă.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat, pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi respins.
Prin încheierea penală nr.131/CC/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul prevederilor art. 148 lit.f C.P.P. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G, în fapt, reținându-se că, în data de . 07.2009 aplicat multiple lovituri numitei, la domiciliul său din L, str. -, nr. 78,.25, cu pumnii, picioarele și cu un obiect contondent, pe toată suprafața corpului, victima decedând în urma agresiunii, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev.de art.183 Cod Penal, pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani.
Prin rechizitoriul nr.1864/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr-, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev.de art.183 Cod Penal, iar instanța verificând și constatând periodic temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive, a menținut-o prin încheieri penale succesive.
În mod corect, prima instanță a reținut că temeiurile arestării preventive - respectiv cele două condiții cumulativ prev.de art.148 lit.f C.P.P.- sunt îndeplinite.
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, este pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani, astfel că prima condiție prev.de art.148 lit.f C.P.P. privind pericolul pe care - l prezintă pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, este îndeplinită.
Dreptul la viață constituie un drept fundamental, cel mai de preț drept, garantat de Constituția României și deopotrivă de Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului. Orice atingere adusă acestui drept se situează în afara ordinii de drept.
Modalitatea reținută la urmărirea penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, comportarea acestuia în cursul procesului, valoarea socială - obiect juridic al infracțiunii - protejată de lege, dar nesocotită de către inculpat, dovedesc împreună că lăsarea în libertate a inculpatului creează în rândul cetățenilor un sentiment de puternică temere că și ei pot fi victime ale unor astfel de comportamente sociale.
Individul își are locul, mediul de viată, între indivizi.
Opinia publică poate fi influențată negativ dacă indivizi care suprimă viața unor semeni de-ai lor, sunt lăsați în libertate.
La nivel de politică penală: România a abrogat dispozițiile penale care permiteau pedeapsa cu moartea, tocmai pentru demonstrarea că dreptul la viață constituie valoarea supremă a ceea ce există în.
Fiind îndeplinită și cea de a doua condiție prev.de art.148 lit.f cea C.P.P. privind pericolul pe care - l prezintă pentru societate lăsarea în libertate a inculpatului și neexistând motive de casare a încheierii penale recurate, nici în ceea ce privește respingerea cererii având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar, cerere neîntemeiată pentru aceleași motive, în temeiul art. 38515alin.1, pct.1, lit. b.C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, împotriva încheierii penale de ședință din 11 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 C.P.P. va obliga inculpatul - recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs și va dispune plata din contul MJ și LC, în contul Baroului T, a sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515alin.1, pct.1, lit. b.C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, împotriva încheierii penale de ședință din 11 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 C.P.P. obligă inculpatul - recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul MJ și LC, în contul Baroului T, a sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER,
- -
RED: ID/18.12.2009
Dact: 2 exempl/ 18 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
