Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 125/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 125
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat deinculpatul, fiul lui si, născut la 15.04.1992 - deținut in Penitenciarul Bacău, împotriva încheierii de ședință din 04.02.2010 pronunțată de Tribunalul Iași, in dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publica, se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei a fost atașată o copie după dispozitivul deciziei penale nr. 118 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI la data de 17.02.2010, prin care a fost soluționat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 04.02.2010 a Tribunalului Iași, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția de inadmisibilitate a prezentului recurs, vând în vedere că prin deciziei penală nr. 118 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI la data de 17.02.2010, a fost soluționat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 04.02.2010 a Tribunalului Iași.
Av., pentru inculpat, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției și a recursului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției și de respingere a recursului ca inadmisibil.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza in pronunțare.
Ulterior deliberării:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Iași prin încheierea penală din 4 februarie 2010 a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a menținut-o în baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 160 ind. b alin. 3 și art. 160 ind. h alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La acest moment al procesului penal, făcând o verificare a tuturor actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma legalității măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța constată că atât la luarea cât și, ulterior, la menținerea măsurii arestării preventive, au fost respectate toate dispozițiile legale care reglementează această instituție de drept procesual penal, ceea ce face ca măsura preventivă a inculpatului să fie legală și temeinică.
În privința temeiurilor arestării inițiale a inculpatului, în urma analizei mijloacelor de probă ce au fost administrate pe tot parcursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești desfășurată până în acest moment, instanța constată că nu au intervenit aspecte de fapt ori de drept noi care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive.
Un argument care pledează pentru menținerea inculpatului în detenție preventivă este acela al prezervării opiniei publice. Astfel, având în vedere particularitățile cauzei de față, respectiv existența unei bănuieli legitime de comitere a unor fapte de viol în forma agravată, fapte de o gravitate deosebită, numărul acțiunilor ilicite bănuit realizate de inculpat, împrejurarea că activitatea infracțională imputată inculpatului se presupune că a fost desfășurată asupra unui număr de trei minore cu vârste cuprinse intre 4 și 11 ani, victime ce se afla în relații de rudenie cu inculpatul, îndreptățesc la a aprecia că, urmare a faptelor bănuit comise de, s-a produs o tulburare socială de natură să legitimeze detenția provizorie și la acest moment al procesului penal. În opinia instanței, lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment acut de insecuritate în comunitate și ar induce percepția, periculoasă pentru statul de drept, că autoritățile judiciare nu au o reacție constant fermă în fața unor fapte de o gravitate sporită. De asemeni, părțile vătămate s-ar vedea lipsite de protecția pe care autoritățile unui stat democratic trebuie să le-o asigure, aceasta cu atât mai mult cu cât parte dintre ele nu au fost audiate în faza cercetării judecătorești.
Pentru considerentele sus-redate, tribunalul reține că temeiurile arestării inițiale a inculpatului nu au suferit modificări și că detenția preventivă a acestuia se impune a fi menținută și pentru viitor.
Pe cale de consecință, se va face aplicarea dispozițiilor procesual penale care reglementează menținerea măsurii arestării preventive în faza judecății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 17.02.2010, inculpatul criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate, fără motiva recursul.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a mai declarat odată recurs care a fost soluționat prin decizia penală nr. 118 din 17.02.2010 a Curții de APEL IAȘI dată în dosarul penal nr-.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu hotărârea dată în cauză, Curtea constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit art. 3001alin. 4 Cod procedură penală, încheierea prin care se menține arestarea inculpatului poate fi atacată cu recurs aplicându-se dispozițiile art. 160aalin. 2 Cod procedură penală, potrivit cărora termenul de recurs este de 24 ore și curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă.
În cauza dedusă judecății împotriva încheierii penale din 4.02.2010 a Tribunalului Iași inculpatul a mai declarat odată recurs, fiind soluționat definitiv.
Față de această situație, instanța constată că noul recurs promovat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 4.02.2010 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 04.02.2010, Tribunalului Iași.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei onorariu avocat din oficiu, va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
23.02.2010.
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Mihaela Chirilă, Elena Scriminți
