Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 126/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 126
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 15.02.2010, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Interpelat fiind, inculpatul arată că menține recursul formulat și că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului declarat de inculpat, având în vedere că potrivit disp. art. 3001Cod procedură penală, la primirea dosarului instanța era obligată să verifice legalitatea măsurii de arest preventiv dispusă față de inculpat, dar s-a mulțumit doar să constate că măsura a fost luată în baza disp. art. 143 și 148 lit. b, e și f Cod procedură penală, fără a s pronunța cu privire la aspectele învederate de apărare. Apreciază că încheierea Tribunalului Iași este insuficient motivată. Măsura dispusă față de inculpat este nelegală și netemeinică, în cași arestarea inculpatului s-au făcut ilegal, astfel acesta a fost reținut la data de 25.01.2010, ora 11,25 dar i s-a comunicat că este reținu abia atunci când a fost adus în fața procurorului. Acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin ordonanța dată la ora 12,15, înainte de audierea inculpatului. Singura probă care îl incriminează pe inculpat este declarația părții vătămate. Martorii audiați în cauză au arătat că ar fi auzit de la partea vătămată despre cele întâmplate. Există multe discrepanțe între actele care au stat la baza arestării preventive, astfel nr. de dosar trecut pe ordonanța de reținere a fost modificat cu pixul, fără a fi întocmit vreun proces verbal în acest sens. Față de toate aceste motive, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat, încheierea recurată fiind legală și temeinică. Instanța de fond a evaluat corect toate probele, iar aspectele invocate astăzi de apărătorul inculpatului au fost avute în vedere și de instanța de fond.
Av., solicitând cuvântul în replică, arată că în încheierea recurată se vorbește despre pericolul pentru ordinea publică, dar la dosarul de fond a fost depus un înscris semnat de 40 dintre concetățenii inculpatului care sunt de părere că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar din certificatul medico legal aflat la dosar, rezultă că partea vătămată este virgină.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului,
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 15.02.2010 s-au dispus următoarele:
"În baza dispozițiilor art. 160 raportat la art. 3001alin. (1) Cod procedură penală constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul.
În baza dispozițiilor art. 3001alin. (3) Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la 14.12.1976 în I, CNP -, în prezent deținut în Arestul I, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 24/U din data de 25.01.2010 emis de Tribunalul Iași ".
Tribunalul Iașia reținut:
"Potrivit dispozițiilor art. 300 ind. 1 alin. (1) Cod procedură penală coroborat cu dispozițiile art. 313 alin. (4) Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța are obligația să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, ocazie cu care, în conformitate cu alineatele (2) și (3) ale articolului 300 ind. 1 Cod procedură penală, instanța are două posibilități: fie să revoce măsura preventivă atunci când constată că aceasta este nelegală sau constată că au încetat temeiurile ce au determinat luarea ei, fie să mențină măsura arestării preventive, atunci când se constată că temeiurile arestării inițiale impun pe viitor privarea de libertate a inculpatului.
În cauza de față, la data de 25.01.2010, Tribunalul Iașia dispus arestarea preventivă a inculpatului, reținând ca și temeiuri dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. b), e) și f) Cod procedură penală.
Încheierea penală nr. 14/25.01.2010 a Tribunalului Iașia fost menținută prin încheierea penală nr. 9/29.01.2010 a Curții de APEL IAȘI, instanța de control judiciar examinând în soluționarea recursului inclusiv susținerile apărătorului inculpatului privind nelegalitatea măsurii ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 143 alin. (1) Cod procedură penală, și pronunțându-se asupra acestor aspecte cu autoritate de lucru judecat, iar argumentele invocate în motivarea hotărârii își păstrează pe deplin valabilitatea, astfel încât, în acest cadru procesual, este nepermisă cenzurarea considerentelor expuse în hotărârea Curții de APEL IAȘI prin care s-a respins recursul împotriva încheierii de arestare preventivă, în absența unor noi elemente și împrejurări care să conducă la reconsiderarea lor.
Totodată, tribunalul constată că, de la data de 25.01.2010 și până în momentul de față, în cauză nu au apărut elemente noi care să determine o încetare a temeiurilor inițiale, și nici măcar o modificare a acestora. Dimpotrivă, se reține că, aceleași temeiuri există și în momentul de față, și apreciază instanța că ele continuă să justifice pe viitor detenția preventivă a inculpatului. Această apreciere este întemeiată pe natura relațiilor sociale pretins că au fost încălcate, respectiv relațiile sociale care reglementează libertatea și inviolabilitatea vieții sexuale a persoanei, gravitatea deosebită a faptei pentru care există motive plauzibile a se bănui că a fost comisă de către inculpatul, împrejurările concrete în care se presupune că s-a desfășurat activitatea infracțională, respectiv asupra propriei fiice, o minoră în vârstă de 10 ani, prin mai multe acte materiale și prin constrângerea morală a victimei, elemente ce conduc la concluzia că este necesară privarea de libertate a inculpatului și pe viitor.
Evident că aspectele ce țin de corecta încadrare juridică a faptelor, în materialitatea lor, vinovăția inculpatului, analiza relevanței tuturor mijloacelor de probă existente la dosarul de urmărire penală (inclusiv a veridicității declarațiilor părții vătămate), dar a celor ce urmează a fi administrate în faza judecății, vor face obiectul deliberării pe fondul cauzei potrivit art. 63, coroborat cu art. 343 alin. (1) și (2) Cod procedură penală, fiind prematură examinarea lor în procedura reglementată în art. 300 ind. 1 alin. (1) Cod procedură penală.
Având în vedere gravitatea faptei imputate inculpatului, reverberația socială produsă în comunitatea de unde provine atât inculpatul, cât și victima minoră, prin săvârșirea faptei, necesitatea unei reacții ferme și autoritare a statului în vederea protejării ordinii de drept, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului continuă să prezinte pericol social concret pentru ordinea publică, nici în această privință neintervenind elemente care să producă vreo schimbare. Instanța apreciază că finalitatea măsurilor preventive poate fi atinsă doar prin menținerea arestării preventive, cât timp aspectele cauzei vădesc necesitatea izolării inculpatului de comunitate și nu este reclamată nevoia restrângerii dreptului la liberă circulație, ce ar justifica o altă măsură preventivă".
În termen legal inculpatul a recurat încheierea de ședință sus-menționată solicitând judecarea în stare de libertate invocând netemeinicia acesteia pentru următoarele motive: acțiunea penală a fost pusă în mișcare înainte de audierea sa, singura probă este declarația părții vătămate.
Curtea a examinat legalitatea și temeinicia încheierii recurate prin prisma acestor motive, raportat la actele dosarului de fond, la momentul procesual al judecății - constatând următoarele:
Inculpatul se află în curs de judecată pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1, 2 și alin. 3 Cod penal, fiind arestat preventiv la data de 25 ianuarie 2010 - instanța fiind sesizată la 11 februarie 2010.
În cursul cercetării judecătorești instanța s-a raportat dispozițiilor art. 160, 3001alin. 1 Cod procedură penală, verificându-se la primul termen de judecată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Probatoriul administrat în faza urmăririi penale, natura infracțiunii pentru care se află inculpatul în curs de judecată - la care s-a raportat analiza temeiurilor legitimității menținerii măsurii arestării preventive, au conturat cert subzistența acestor temeiuri ce au justificat menținerea acestei măsuri.
Temeiurile impuse prin dispozițiile procedurale interne și normele CEDO au referit la cauza dedusă judecății (natura infracțiunii, relațiile sociale vătămate, pericolul social concretizat probator prin judecarea în libertate a inculpatului atât ca și garanție a protecției sociale, cât și pentru reeducarea inculpatului, momentul procesual al judecății) la conduita procesuală și socială a inculpatului.
Această apreciere este întemeiată pe natura relațiilor sociale pretins că au fost încălcate, respectiv relațiile sociale care reglementează libertatea și inviolabilitatea vieții sexuale a persoanei, gravitatea deosebită a faptei pentru care există motive plauzibile a se bănui că a fost comisă de către inculpatul, împrejurările concrete în care se presupune că s-a desfășurat activitatea infracțională, respectiv asupra propriei fiice, o minoră în vârstă de 10 ani, prin mai multe acte materiale și prin constrângerea morală a victimei, elemente ce conduc la concluzia că este necesară privarea de libertate a inculpatului și pe viitor.
Prin prisma acestor argumente, motivele susținute de inculpat (ce s-au raportat la nevinovăția sa) nu justifică cercetarea în stare de libertate, aceste aspecte fiind apreciate pe parcursul administrării nemijlocite și prin prisma tuturor probelor.
Încheierea de ședință este temeinică și legală, inculpatul nu a probat existența unor temeiuri noi care să justifice schimbarea măsurii arestării preventive.
În conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală constatând nefondat recursul inculpatului, acesta urmează a fi respins, inculpatul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 15.02.2010, Tribunalului Iași
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei onorariu avocat din oficiu, va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
24.02.2010
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Mihaela Chirilă, Elena Scriminți
